Page 11 - 1909-21

Nml'2). 1909. LUCEAFĂRUL 479
meserii, că meseria e plug de aur. Şi bine locul străinilor, ne-am folosi doar nouă în­
facem. E adevărat că o clasă mijlocie puter­ şine. Azi, când principiul muncii s’a nobilitat
nică va fi singură în stare să ne cucerească aşa de mult, când şi-a primit apreciarea şi
oraşele, dacă va fi s’avem odată oraşe româ­ consfinţirea meritată, e cel puţin copilărească
neşti. ţinută unora de-a se separă pe baza deose­
Insă, să nu fie cu supărare, când vine un birii activităţii lor.
meseriaş în mijlocul nostru, mulţi strâmbă din Al treilea fel de s e p a r a t i s m , î n t r e n o i
nas, ori poate mai ales — multe. Când pri­ ş i p o p o r , nu seamănă cu cele două amin­
mim vr’o învitare la petrecerile lor puţini tite mai înainte.
mergem, când aranjăm noi ceva, nu-i învi- Răceala, depărtarea, ce începe a se observă
tăin. Mă rog, nu suntem pe-o treaptă socială? între noi şi popor nu se naşte atâta din
Alta ar fi dacă ne-ar sta în faţă cutare mare faptul că ne-am ţineâ mai presus decât po­
comerciant străin. porul, cât mai ales din n e i n t e r e s u l ce i-1
Admitem că nu suntem pe-o treaptă cul­ purtăm.
turală, dar, pentru Dumnezeu, cum să ajungă La noi s’a obişnuit toată lumea, de câteori
meseriaşul român pe-o treaptă culturală e vorba de-o acţiune ce are menirea de-a
baremi mai aproape de tine, dacă tu îl îm­ intră adânc în massele poporului, de-a bate
brânceşti la cel dintâi pas ce-l îndreaptă toba cea mare la gazete şi de-a trezi pe
spre tine? Şi cum să fie comerciantul român preoţi şi învăţători „căci a lor e datoria".
ca cutare mare comerciant străin, la care De câteori nu reuşeşte vr’o astfel de acţiune,
strămoşii săi au început afacerea şi ei o con­ aceşti doi factori poartă vina, după gazete.
tinuă numai? Cum dacă nici nu-l sprijineşti Nime nu poate contestă rolul ce preotul
cel puţin decum să-l faci să simtă că-i ro­ şi învăţătorul poate să-l aibă în astfel de
mân ca şi fine? mişcări.
Până acum avem un noroc: acela că-i Dar să nu uităm un lucru de căpetenie:
mică clasa de mijloc încă. Dar cât ce se va Azi nu mai suntem poporul care să se ra-
întări, dacă vom trăi în separatism faţă de zime în acţiunile sale numai pe aceşti doi
ei, sigur se vor asocia cu străinii de tagma factori. Mai de mult am fost, pentrucă nu
lor şi mai curând ori mai târziu vor ajunge, prea aveam alţi intelectuali. Dar azi, când
cu aceia deodată, în braţele socialismului suntem aşa de mulţi, să nu ne înşelăm
internaţional. cu privire la datorinţele noastre: ce se aş­
Scopul nostru însă nu poate fi acesta. Nu teaptă dela preot şi învăţător, se aşteaptă
suntem atât de bogaţi şi de tari încât să ne şi dela ceilalţi intelectuali, ori poate chiar
putem permite luxul de a cinsti străinilor mai mult. Cea mai greşită convingere a zi­
elementele cari ar putea sluji spre întărirea lelor noastre în privinţa aceasta e urmă­
noastră. Şi e un adevăr cunoscut: o clasă toarea: Mulţi intelectuali la noi, mai ales din
mijlocie harnică, trează, adăpată de cultură generaţia mai nouă spun: „Eu am slujba
naţională e sprijinul cel mai puternic în orice cutare. Slujba mea mă ocupă aproape cu
reorganizare socială. Din firea ei mai prac­ totul. N’am ocazia de-a comunică cu ţăranul.
tică, această clasă află mai uşor mijloacele Şi când am afaceri cu el, acestea sunt da-
de a da vieaţă principiilor emanate dela con­ raveri de ordin material, sanitar ori altfel,
ducătorii unui popor. şi nu pot, nu-i timp, să-i vorbesc şi despre
Noi, până a nu cunoaşte foloasele ce ni altceva."
le poate aduce o clasă mijlocie, cercăm, Şi crezând aşa, îl tratează pe-un ţăran de
poate inconştient, s’o depărtăm dela noi. Şi al nostru ca pe oricare alt străin şi i se
nu s’ar cere doar nici o jertfă din partea pare că nu-i nici un rău într’asta.
noastră ca pe aceşti oameni harnici să-i Ei, dar acelaş ţăran are de-a face poate
câştigăm între cei mai buni luptători. Zdro­ şi cu un străin. Şi străinul încă-1 întreabă,
bind piedecile închipuite, dar nu reale, ce îl descoase, se’nţeleg asupra aceloraşi afa­
ne ţin la distanţă de ei, sprijinindu-i pe ei în ceri. Ţăranul întâi nu crede nimic, nu judecă