Page 14 - 1909-21
P. 14

482                        LUCEAFĂRUL                  Nml 21, 1909.

                                   Pe lumea cealaltă.

             Mă  pregătesc  să  plec  din  satul  în  care  am   —  Uite,  asta  am  să  fac,  că  am  să  dau
            petrecut  vara,  şi  trebuie  să-i  dau  socoteala   banii  mamir  şi  am  să-i  spun  să  facă  o  po­
           şi  lui  Mitruţ,  care  m’a  slujit  trei  luni  de  zile,   mană  mare-mare  pentru  Ghiţişor.  Da  mare-
            alergând  cu  picioruşele-i  sprintene  cu  doniţa   mare.  Să  facă  şi  colivă,  să  dea  şi  tot  felul
            la  apă  până  în  sat  la  poştă.  Treizeci  de  lei   de  mâncare,  să  cumpere  şi  haine,  să  dea  la
            sunt  parale  bune  pentru  un  copil  de  doi­  copii  de  pomană;  să  aibă  Ghiţişor  de  toate  pe
            sprezece  ani,  care  nu  vede  gologanul  câtu-i   lumea cealaltă, să aibă şi ce să îmbrace...
           anul  de  lung,  măcar  că  acuma  ştie  şi  el  des­  Se  făcu  tăcere.  Vedeam  par’că  pe  „cucoana"
           tul  de  bine  la  câte  bunătăţi  din  prăvălia  lui   înduioşată,  aducându-şi  aminte;  şi-mi  adu­
            nea  Ilie  slujeşte  drept  cheie  fermecată  aşa   ceam aminte  s şi eu.
            un  ban  alb  găurit,  ori  chiar  un  franc  de  ar­  Fusese  anul  trecut,  tot  cam  pe  vremea
            gint cu zimţi pe margini.        asta,  când  a  plecat  Ghiţişor,  fratele  lui  Mi­
               Şi  ce  ai  de  gând  să  faci  tu  cu  atâta   truţ,  pe  lumea  cealaltă...  Ce  uşoară  trebuie
            bănet,  măi  Mitruţ?  —  îl  întreb  eu  privindu-1   să  fie  pentru  oamenii  aceştia  despărţirea  de
           cum  de  sub  genele  plecate  trăgea  cu  ochiul   o  fiinţă  iubită!  Ei  îl  văd  acolo,  într’o  altă
           sfios la monedele înşirate pe masă.  lume,  aevea,  aşa  cum  l-au  ştiut  pe  Ghiţişor
             Cu  mine  Mitruţ  e  tare  ruşinos  şi  nu  s‘ar   aicea,  aşa  micuţ  cât  i-a  îngăduit  Dumnezeu
            uită  odată  drept  în  ochii  mei  când  îi  vorbesc,   să  crească  şi  mai  mult  nu.  De-acu  pe  veci
           doamne  fereşte.  Iar  când  se  hotăreşte  să-mi   o  să  rămână  tot  atâtica,  n’are  să  se  facă  mai
           răspundă,  ia  odată  vorba  repede  par’că  zorit   mare,  -  şi  când  s’or  duce  şi  ai  lui  la  dânsul,
           s’o  isprăvească  mai  curând  şi  răsuflă  adânc   are  să-i  întâmpine  tot  aşa,  cu  mânuţele  în­
           când  îi  dă  de  capăt.  Dar  de  astădată  nu  se   tinse,  ca  atunci  când  se  cerea  hopa  în  poa­
            hotăreşte.                       lele  mă-sii,  în  braţele  tată-său  sau  ale  lui
             Cu  „cucoana"  e  mai  deschis,  ba  uneori   „nenea".  Iar  până  atunci  ăştia  n’aveau  decât
           se  avântă  la  taifas  de-i  aud  de  aici  guriţa;   să  facă  pomeni  aci  pe  lumea  asta,  cu  de  toate
           îl  aud  numai,  nu-1  şi  văd,  căci  cum  mă  arăt  în   de  cari  nu  voiau  ca  să  ducă  lipsă  Ghiţişor
           uşă,  numai  decât  pune  ochii  în  pământ,  tace   acolo...  Ce  credinţă  fericită,  ce  mângâiere,şi
           şi-şi  face  de  lucru  mai  departe  la  direticat   câtă  pace  şi  linişte  sufletească  recâştigată,
           prin casă ori la curăţit cartofi.  ninsă  blând  peste  durerea  potolită  a  rănilor
             II aud şi acuma:                închise...
               M’a  ’ntrebat  domnu  că  ce-o  să  fac  eu   Şi  totuşi,  când  se  bolnăvise  Ghiţişor,  ce
           acuma  cu  atâţia  bani...  Dar  mie  mi-a  fost   spaimă,  câtă  tremurare  în  casa  lui  Ion  Olaru!
            ruşine să-i spun...              Pierdută  alergă  mamă-sa  cu  el  în  braţe  la
               Da  de  ce  ţi-e  ţie  ruşine  de  domnu,  măi   doctor  sâ-l  arate,  şi  şovăind,  aproape  par’că
           Mitruţ?                           la  tot  pasul  să  cadă,  se  întorcea  respinsă
               Nu  ştiu.  Mi-e  ruşine  fiindcă  dumnealui   dela  poartă:  -  „Domnu  doctor  nu-i  acasă",
           e  un  domn  aşa  de  mare...  Şi  se  uită  aşa   ori:  „Să  vii  altădată,  acu  n’are  vreme  domnu
            răstit la mine.                  doctor"...  Alb  ca  varul  venea  dimineaţa  Mi­
             —  Da  mie  o  să-mi  spui  ce  ai  de  gând  să   truţ  Ia  slujbă  şi  toată  ziua  se  învârtea  ză­
           faci cu banii ?                   păcit,  cu  gândul  aiurea.  Nu  mai  scotea  nici
             —  Matale îţi spui...           o  vorbă,  numai  tresăreâ  din  când-în  când
             Eu  îl  întrebasem  numai  aşa,  fără  să  mă   aşa  deodată,  şi  când  se  credea  neţinut  în
           gândesc  mai  departe;  —  dar  acuma  înce­  ochi  se  furişă  peste  trei  grădini  până  la
           peam  să  ascult  cu  interes:  va  să  zică  avea   gardul  lor  şi  trăgeâ  cu  urechea,  ţinându-şi
           Mitruţ  în  căpşorul  lui  cu  adevărat  un  plan   răsuflarea...  Apoi  se  întorceâ  în  goană  şi
           anume,  ce  să  facă  el  cu  răsplata  trudei  şi   se  strecură  iar,  să  nu-I  vedem,  —  dar  eu  îi
           alergăturii lui de toată vara.,.  ghiceam  de  pe  faţă  şi  din  ochi  bătăile  pâl-
   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19