Page 12 - 1909-21

480 LUCEAFĂRUL Nrul 21. 1909
nimic. Dar pe drum spre casă, ori la el în Chiar de ar face ceva sub impresia momen­
sat, ajunge la o convingere ce-i stăruie me­ tană, lucrul bun început rămâne curând
reu în suflet: ori domn de-al nostru ori altul baltă.
străin, tot atâta. Dar încrederea aceasta nu ne vom putea-o
La convingerea aceasta, spun nu un vis câştigă împlinindu-ne simplu slujba ce-o
ci o realitate, au ajuns ţăranii noştri în multe avem. tratându-i afacerile lui ca ale ori­
părţi. cărui străin. Trebue să-l facem să simtă în
Şi nu e de mirat. toate afacerile ce le avem cu el, că-i de-un
Poporul nostru a trăit atâta vreme sub sân- neam, de-o limbă cu noi, că ne nutresc ace­
gura conducere a bisericii. Credinţa, legea lor leaşi speranţe, că ţintim spre acelaş ideal.
i-a condus, nu atâta preoţii, pentrucă ştim Şi nu cu vorba, vezi bine, atunci ar fi o pa­
cu toţii gradul de cultură a preoţimii noastre rodie, ci cu fapta.
din veacurile trecute. A trăit veacuri întregi, O astfel de conduită va cere de bună seamă
tot cu domni străini în frunte. Şi inima lui dela noi mai multă zdroabă, poate ne va
s’a strâns de răceala ce-o sufla mereu vor­ micşoră venitele anuale cu ceva, dar alt chip
bele şi faptele străinilor, şi lumea lui de sen- nu-i ca să întărim legăturile, tot mai slabe,
între noi şi popor.
Şi să fiu bine înţeles. Eu nu acuz nici o
pătură a societăţii noastre. Vreau să cred
că toţi ai noştri muncesc aşa cum muncesc
în bună credinţă, că fac bine. Sunt con­
vins că nu-i intelectual al nostru care să
urască poporul. De altă parte poporul, afară
doar de regiunile unde-s stropiţi de botezul
socialismului, nu ureşte pătura noastră cultă.
Sunt cazuri când dimpotrivă se făleşte cu
noi. Şi cu toate acestea, cele două suflete
par’că nu-s rudenii. „Sunt de-ai noştri —
spun ţăranii despre noi,— dar cu toate astea
noi cu noi şi ei cu ei.“ Pe când convingerea
Casa parohială din Sâniosif.
ţăranului ar trebui să fie aceasta „Ei cu noi
timente a lăsat-o să se manifesteze într’o şi noi cu ei“. Numai atunci ar fi ei pătrunşi
sferă tot mai îngustă: în biserică, în familie, de adevărul că interese lepăturii culte şi ale
în satul lui, cu oamenii lui. Dar faţă de poporului sunt aceleaşi.
străini a rămas rece inima poporului nostru. Pentru câştigarea încrederii poporului se
A rămas într’o tăcere, într’o muţenie tipică, cer de multeori chiar jertfe mari. Pentrucă în
a căror urme se pot vedea şi azi în puţina privinţa aceasta poporul e foarte sensibil.
comunicativitate a ţăranului cu omul cult. Putem spune că pretinde o purtare din cale
Putem noi aşteptă dela un astfel de po­ afară corectă. Cea mai mică greşală e în
por o alipire dintr’una, o însufleţire trainică stare să-l înstrăineze, să-l depărteze de tine.
pentru conducătorii lui, pentru pătura cultă Pentrucă el numai aşa îşi poate închipui un
a lui, pentru ideile folositoare ce i se pro­ domn de-al nostru: să se deosebească de cel
pagă din partea acestora ? străin ca cerul de pământ.
Ca să putem munci cu succes în popor, Vezi bine, în convingerea aceasta a lui e
ca instituţiile noastre să prindă rădăcini o exagerare. Dar din cât putem e datorinţa
adânci în massele largi ale neamului, noi noastră să nu jignim această aşteptare exa­
înainte de toate trebue să ne câştigăm în­ gerată a lui.
c r e d e r e a poporului. Fără această încredere Dacă ne-am interesă dar cu toţii, în orice
orice pas e zadarnic. Poporul va zice „o fi“, carieră, de popor şi de lipsele lui, dacă ne-am
„se poate domnule", dar nu se va convinge. interesă aşa ca el să vadă şi să simtă că-i