Page 3 - 1909-22

G h i ţ ă.

Un profesor tânăr intră în cancelaria di­ de speriat din ochi, m’am gândit, că mai
rectorului, cu nepoţelul de mână. Se mai ră­ bine i-ar fi fost lui să rămână acasă... Şi
rise învălmăşala înscrierilor, şi nu mai eră multora dintre noi le-ar fi fost mai bine, să
trebuinţă să-ţi faci cale cu umărul; mai erau rămână acasă... Mi-a venit aşa o poftă să
încă trei-patru locuri libere, pentru clasele mă hârjonesc cu nepoţelul tău, să văd dacă i-e
inferioare. dragă şcoala. La urma urmii nimănui nu-i e
Cel mai nou solicitator al Palestrelor Mu­ dragă şcoala, dar vream să-l cerc pe româ-
zelor eră un băiat bălan, cu ochi cenuşii, în naşul tău, dacă ţine totuşi ceva la ea. Şi —
straie albe ţărăneşti, încins cu un şerpar în­nu ţine...
gust. Clipea des din gene, eră vădit turburat — Şi asta i-o insufli chiar tu ca dascăl?
în faţa directorului şi a celuialalt profesor, Frumoasă glumă!
care cetiâ într’un ungher. — Bine frate, o să-ţi împac nepoţelul cât
După ce-şi prezentă certificatele, profe­ mai în grabă, fii liniştit.
sorul din ungher întrerupse lectura şi-l întrebă *
cu blândeţe: Ghiţă îşi şterse lacrimile cu mâneca dela
— Cum te chiamă, băeţaş? cămaşă şi faţa lui era acum de tot liniştită:
— Mă rog... Gliiţă... se hotărîse. Mai fugise el odată dela şcoală,
— Şi de ce-ai venit tu la şcoală, Ghiţişor? când îl daseră părinţii în satul vecin, ca să
Băiatul clipi mai repede din gene: eră o se obişnuiască cu străinătatea.
întrebare, cu care se frământă şi el de câteva Va fugi şi acum.
zile, de când îşi părăsise părinţii şi satul Vorba miloasă a domnului din cancelarie
şi tovarăşii de jocuri. îi turbură sufletul, răscolindu-i o hotărîre
— Cine te-a pus, măi Ghiţă, să-ţi laşi tu slabă, sugrumată de atâtea vorbe dulci şi
satul şi jocurile tale? N’ai învăţat tu destulă frumoase, de atâtea ameninţări grozave.
carte în satul vostru? Cine te-a adus aici? Când dete cu ochii de fruntea încruntată
Băiatul schimbă buza din jos, strânse de a unchiu-său, înţelese că lucrul nu va putea
câteva ori din dinţi şi ochii îi străluciră într’o
merge aşa de neted, şi hotărî să aştepte
perdea de lacrimi. câteva zile, până îi va veni mai la îndemână.
Unchiul îl luă de mână şi-l duse repede Acasă eră ascultător şi chiar făcea o faţă
din cancelarie, apoi se întoarse ne mai pu- destul de veselă, când unchiul îl priviâ
tându-şi stăpâni mânia: scrutător pe sub gene; în şcoală se simţea
— Bine, frate, ai nebunit? N’am eu destul mai la larg. Cuvintele dascălilor îi intrau
necaz cu nepoţelul ăsta, mai vii şi tu şi mi-1 pe o ureche, ca să-i iasă pe ceealaltă.
ameţeşti de cap? Priviâ prin geamul deschis la frunzele sal­
Celalalt zimbiâ: câmilor, auziâ ciripitul de paseri .. şi, de­
Să nu te superi, dar când l-am văzut parte, vedea creştetul îngălbenit al pădurii...
în straiele lui curate dela sat, clipind aşa Soarele Ie învăluia toate în strălucirea razelor