Page 2 - 1926-10

uiyir Cjiioul, l,ijlKAR

Î N T Â L N I R E "

de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU
Plecând în ziua aceia delii Sia, Lică înălţă apoi din umeri cu o mişcare pe Pomi spre Cafe de la Paix. La ora a-
tăia cu bastonaşul vârful crăcilor de care o avea uneori şi trase pe corp ves­ ceia va găsi acolo un băiat pe care îl
castan fluerând uşor ca un om care tonul ajustat şi preasubţire pentru se- cunoscuse timpul din urmă pe la beră­
n‘aro nimic de lucru. Traversând cu eon. Atunci când Lică desmierda rie. Era un agent de bursă care ştia o
pas svelt bulevardul Lascar Catargiu un pcm, băgă de seamă că cerul e alba­ mulţime de lucruri interesante despre
larg şi pustiu se gândea încotro să a- stru şi se păunea în vestonul lui subţire, cum fac banii pui, deşi explicaţiile lui
pucc. Nu era totuşi distrat şi văzuse resimţea invariabil una din acele por­ erau cam neînţelese. In materie de fi­
bine un Dog-Cart frumos şi înhămat cu niri amoroase pe care obicinuia a le re­ nanţe încă era tradiţionalist, nu avea
un murg minunat care venea în trap zolvi repede şi care astfel nu turburau încredere decât în sistemul pe care a-
mare. Caii erau marea lui dragoste, mai cu nimic buna lui stare fizică şi morală. pucase să-l practice acel de. a cheltui
mare poate ca femeile sau deopotrivă. Azi totus Lică nu putea urmări dog­ banii pe care îi avea apoi de a căuta
Dec; nu din vina lui era cât p‘aci să eai tul cu ţigăncuşă. Acest lucru aduse alţii. Bani de cheltuială nu înţelegea
se întâmple un accident. Lică calculase oarerari perturbări în igiena lui. Vru să să-i lipsească, dar de prisos nu dorise
foarte bine direcţia dog-cartului dar pornească spre duduia Mari, dar după până atunci, totuş priceperea acelui tâ­
calul rău condus deviase mersul şi roa­ câţiva paşi se întoarse. Soluţia asta năr care îţi dovedea alb pe negru câşti­
tele rosese deaproape genunchii lui foarte bună, nu-1 satisfăcea. Erau semne gul ca şi paguba şi se lăuda că lucrează
Lică. îngrijorătoare ale unei predispoziţii spre numai cu metode sigure şi prudente,
Prends garde imbâcile ! — strigă un complicaţii sentimentale. Cea dintâi făcuse lyi Lică impresie.
glas ascuţit de femee. complicaţie era că Lică care nu-şi obosea Nu-1 prea ispitise jocul acela necunos­
Trubadurul ridică obraznic mustaţa de obiceiu gândul, acum se preocupa de cut fiindcă cerea unele osteneli contra­
in sus spre capra înaltă, strângându-şi femeea din dog-cart; câteva minute încă rii preceptelor de igienă ale lui Lică. Mai
och'i strălucitori subt pleoape, pe când după ce trecuse. Apoi, de rândul ăsta, ii ştia că la Bursă e mare înghesuială şi
mica lui mână ca de femee se propti sgomot şi citise în jurnale despre sinu­
viguros în grumazul murgului care ca- cideri. El nu putea suferi scandalul şi
bră oprit brusc. nici aglomeraţia în loc închis. Ii trebuia
Lică nu înţelesese apostrofa. Limbile aer şi libertate, aer de oraş. dar din bel­
străine îl uimeau şi îi erau nesuferite. şug. Dar azi îi venise gust să stea de
(D-rul Kivu îi aspira de obiceiu acest vorbă cu agentul curtier : „Pe seară mă
dublu sentiment). Nici n'avea cum să le găseşti îri orice zi la Caf6 de la Paix pen­
înţeleagă de oarece se învăţau din cărţi­ tru afacerii", spusese tipul. Trubadurul
le tot nesuferite. Dela unguroaicele, avea o poftă mare să înzecească leafa
nemţoaicele, cu care uneori avusese le­ Liei pe rare o purta în buzunar, mai a-
gături nu deprinsese nimic; mai lesne les dacă operaţia era lesnicoasă.
prindeau ele vorbe dela el. Ca limbi Lică nu s’ar fi putut de altfel lipsi de
străine Lică ştia numai câte-va cuvinte două pofte în aceeaşi zi, de aceea uitân­
ţigăneşti pe care le spunea femeilor dar du-se la praful pe care îl stârnise dog-
care pe buzele lui subţiri şi flecare îşi cartul, pentru bani şi amor sau pentru
pierdeau grăsimea şi deveneau glumeţe. amândouă la un loc, apucă spre calea
Le mestecă acum, între dinţi fără glu­ Victoriei.
mă.
Prends donc garde !“, — se oţeri a Mişcarea bruscă cu care murgul as-
doua oară cuconiţa de rândul ăsta către vâilise echipagiul lui Maxenţiu înainte,
domnul de lângă ca care conducea .Se sguduise pe debilul prinţ tras şi el îna­
uită la Lică drept în ochi, cu ochii ei inte de hăţuri.
!
neruş naţi. Lică îi întoarse privirea apoi — Ce i Nu eşti în stare să ţii un cal !
cătă cu milă spre cellalt. Era în adevăr — se ascuţise Ada şi îi luase din mâini
un biet coconaş galben ca de ceară, cu curelele lustruite fin şi prinse în cătă-
gene roşii şi ochii pătaţi. Purta o băr- rămi nichelate.
biţă blondă ascuţită cu fire veştede. Ea — Am să schimb calul ăsta ! Nare
era o ţigăncuşă uscată ca un drac, cu trap bun ! Poticneşte !
buze roşii ca sângele închegat şi cu o — N’ai să schimbi nimic ! — zise cu
peieche de ochi aprinşi subt boneta de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU dispreţ Ada şi se uită la el. S’a ramolit
piele .care o îmbrobodea ascuţindu-i mai de tot ! — gândi. Ce sunt ochii ăia gal­
tare bărbia ascuţită. Pe mâini nogre cu păruse că o femee nu poate înlocui pe beni. Stârpitură do viţă mare. Nobil am
degete fuiorate, avea inele cu pietre cât alta — un semn de stimă fie pentru cu­ vrut, nobil am !
un nasture de tunică. coniţa oacheşă fie pentru duduia Mari, Ea, aşa costelivă ,era foarte trainică.
După ce o privi bine în faţă Lică lăsă — dar un semn nou, mai complicat încă, Campioană la tennis, braţul slab asvâr­
mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul Lică încercă să se mintă pe sine, el care lea mingea neobosit. Campioană la dans
care tremura în zăbală se domoli subt nu practica decât minciuna din princi­ piciorul celebru de subţire, un os cu pie­
desmierdare. Sărind uşor în lături Lică piu, către alţii: îşi zise că duduia Mari le oacheşă şi păroasă manevra până la
flueră subt bărbiţa domnului cel gal­ lecueşte prea departe, ceeace era numai ziuă pasul stacadat. al Chimmyului. Fa­
ben, puse un deget la pălărie ca la chi­ un pretext, Lică fiind un mare hoinar. ta negricioasă şi ochi aprinşi nu arăta
piu şi svelt trecu strada. Dog-cartul slo­ Trase concluzia totuş justă, că se făcuse după nopţi nedormite nici o oboseală.
bozit porni dezordonat. Lică se gândi la mare schimbare în domiciliul tuturor Acum, mâinile slabe, negre, cu inele
mâinile slăbănoage ale domnului care cunoscuţilor lui. Era procesul nou de lo- mari printre care acel safir uriaş pe
ţinea hăţurile, apoi la cuconiţa oacheşă, caţiune care asvârlea epave, disloca care Lică îşi oprise ochii, ţineau hăţu­
uscată ca un ţipar, care toată carnea blocuri, premenea nisipul mărunt al rile ferm. Prinţesa Maxenţiu conducea
şi-o avea în ochi. Cu aşa cal svăpăiat, chiriaşilor, pornea melcii cu scoica lor admirabil. Strunit, murgul îşi reluă pa­
cu aşa bărbat lingav, dog-cartul se pu­ in spinare, în aparenţă la voia unor va­ sul lung, elegant.
tea lesne trezi într’un şanţ, numai că o luri capricioase, în realitate după legi — Să schimbi un astfel de cal !—pufni
femeiuşcă pipărată ca aceea chiar dacă noi ale aluviunilor. In felul acesta toţi Ada. Te-ai putea schimba pe dumneata...
se răsturna nu era primejdie să-şi facă intimii lui Lică, mahalagii din trupul arăţi lău ! Ar trebui să vezi un doctor.
vre-un rău : — Ce gaşperiţă ! — îşi zise oraşului fusese isgoniţi spre periferie. Poate ai gălbinare.
l ică, oprit no trotuar, uitându-se după Lică se simţi stingherit în obiceiurile îşi aduse aminte de privirea de com­
dog-cart ! Ridică apoi ochii în sus şi lui şi neocupat. S’ar fi întors la Sia să-i pătimire a acelui tânăr îndrăzneţ. Se
băgă. de seamă că cerul e albastru, văzu povestească întâmplarea, dar abia ple­ uitase la ea cu înţeles. O prevenise să
un castan prăfuit dar care i se păru case de acolo. Simţi foarte limpede un nu lase atelajul pe mâinile bietului
verde şi frumos şi trăgând în jos o cra­ gol în traiul lui bine însăilat. Făcu câţi­ Maxenţiu. Cum de o fi avut acel tânăr
că apucă o castană sălbatecă şi aplecân- va paşi pe Bulevard, apoi cu o voltă pe svelt, atâta forţă ! Ce ciudat botişor a-
du-so ca la proaşcă o svârli departe cu călcâie ca pe timpul când avea pinteni vea subt urma aceea de mustaţă neagră.
o traiectorie sigură. Nu trecea nimeni. se întoarse. Volta aceea era o cotitură Beţişorul lui scuza portul mustăţii. Adei
Lică flueră iar. Un alt fol de fluerat. maro în existenţa lui : Ţinând ochiul nu i-ar fi displăcut mustăţile dar sno-
Exprima astfel o gamă întreagă de sen­ stâng aproape de tot închis ca şi cum
timente. Nu de geaba femenista Mary îl clipea unui gând mulţumitor Lică acum 1) Fragment din romanul Concert din
botezase „micrloiu“. suradea. muzică de Bach.