Page 3 - 1926-10
P. 3
UNIVERSUL LITERAR
Renunţă să-şi mai amintească unde
Ploaie urbană meşteşug desmierdase calul l.~ Ce mână l-a mai văzut, dar fu sigură că îl va
pricepută îi plimbase pe crupă. Ada era
scnsuală şi capricioasă. Ar fi vrut să ai regăsi. Va face cercetări în direcţia în
Lui ZENOVIE PAC LISE ANU bă un amant dar nu vroia să se compro caro credea că are indicii şi hazardul o
mită. Reputaţia ei era prea prospătă. Un vi servi şi el. Cam pe unde putea umbla
ouă... necunoscut ca acela ar fi fost poate mai Lică ? Se decise să iasă mai des sin
oraşul nostru românesc, comod. Dar unde Dumnezeu mai văzuse gură.
La prima întâlnire îl va opri deadrep-
ouă aşa cum ştim cu tofi că plouă — mutra asta ?.. Desigur că nu la Dancing! tul. Deocamdată spuse lui Maxenţiu :
ouă „gris“ ca’ntr'o estampă japoneză... Isbucni în râs la ideea lui Lică la Dan
cing i Maxenţiu strepezi buzele galbene — Ai face bine să mă pui în raporturi
ietonii pe trotuare se răresc, pe dinţii slabi ! Nu putea să sufere râsul. cu d-na Hallipa-Drăgănescu. Nu vreau
când o întâlnesc să avem aerul stupid
trăsură şi un „Fiat" în viteză El era trist şi sgomotul rîsului ii scri de a ne evita; sunt mutre, bune pentru
rec în sens invers şi se ciocnesc jelea nervii stridenţi... femei sentimentale. Nici ea nici eu nu
ir un popă cu sutana nouă ... Nici la tennis nu-1 văzuse... Unde suntem do aşa fel. E foarte probabil că
(ă lipit de chioşcul cu ziare oare ? La curse... Pe stradă ?... Vrea să-şi ne vom înţelege. D-ta vei servi de „Trait-
a un Crist de abanos, într’o vitrină aducă aminte şi nu reuşise. Un Cadillac d‘union“, găsesc chiar „chic“ să ne îm
lină, atinse cu botul motorului aripile lăcu prietenim. Să faci aşa ca să fiu invitată
u tot felul de obiecte rare... ite al dog-cartului. Ada era gata să sca la recepţiile lor.
\ pe o ocară în „argot" dar se întrerupse. Maxenţiu voi să-i spună ceva desagre-
In auto era frumoasa doamnă Elena
louă... Ilalipa-Drăgănescu ex-logodnica lui abil, dar îl înecă puţin tuşea. Dete nu
i’n oraşul nostru, ploaia cântă Maxenţiu. mai din umeri. Ştia că dacă Ada îşi pu
,'âută ca un fonograf stricat... — Nostimă femee ! Ce noroc a avut că sese în cap cu dinadinsul, nu va putea
>e trei zile şi trei nopţi, neîncetat, a Scăpat de dumneata ! zise bărbatului scăpa de corvadă. Femeile ? Sau dau
in tenor cu vocea falsă, se frământă ei amabil. * bătălii de întrecere între ele, sau caută
i pe străzi ...Nu-ţi mai aduci aminte ?... Când s'au să se asocieze cu rivalele... Ce-1 interesa
i’n curte la Palat... licitat Plăesele... a concurat şi Ilallipa- pe el duelurile lor ! Avea subt coastă o
tatăl Drăgăneascăi... Parcă era acolo şi durere încăpăţânată şi nu cuteza să facă
fu tramvai se'ntoarce (lela gară tânărul de adineaoră. devada ei. Când se rupsese mariajul cu
i’n tramvaiul plin (le pasageri, — Care tânăr. acea Elenă cuminte, care îl iubea pare-
’oată lumea cântă’n cor pe dinafară — Auzi !... Care tânăr 1 Prea multă a- se, pe când el căuta numai căsătoria de
v'e-a cântat şi cri patie! Bărbatul ăsta nostim ! pe care rezon, îi păruse rău. Apoi în viaţa de
ii-alnltăcri... erai să-l omori cu dog-cartul . certuri pe care o ducea cu Ada, îşi închi
— Să-l omor !... Ce exagerată eşti ma puise că ar fi fost mai fericit cu cealaltă.
•louă.... chere amie ! Da~ era măgulit că Ada îl cumpărase
!i‘n oraşul nostru românesc — Bine, bine ! Fireşte că-ţi vine greu ca bani mulţi şi că acea Elenă îl iubise
lântuit de gripa şi ftisie, să recunoşti ! Când cineva e aşa de stân- măgulit in ambiţia lui anemică. El avea
Tinerii fumează şi tuşesc gaciu ca d-ta ! Nu-ţi aduci aminte ? o situaţie solidă cu făinăreasa. Elena
ar bătrâniii dorm în vecinicic — Eram prea preocupat la licitarea Drăgănescu o situaţie admirabilă. Totul
TTa soluţiile puse’n... (paranteză). Plăeselor ca să remarc orice individ. era bine dar nu vrea să o mai întâlnea
-- Preocupat ? Aşi putea auzi de ce ? scă; pe nevastă-sa astfel, nu o putea e
Mouă „gris‘‘ ca’ntr’o estampă japoneză... Ştiai doar bine că răscumperi hodoroaga vita... Acum Elena sau Ada, femeile îi
de palat şi moşia lucie cu făina mea ! erau duşmane. Mai mult chiar decât
ION MINULLSCU — Era totuş un patrimoniu de familie zilele de toamnă vecinătatea lor îl obo
scos intr'o vânzare publică. Lucru dure sea. Conversaţia Adei îi aduse aminte
ros pentru un om ca mine. de fetiţa acea perversă, sora fostei lui
— Credeam că mamaua matale tot la logodnice care fusese pricina rupturei
acelui mariaj. Se trudi puţin să-şi amin
licitaţie a luat plăesele ! tească numele ei ciudat : Mika-Le. Ii plă
Maxenţiu se roşi violent. Peste paloa
rea lui culorile combinară un fel de vio cu răul pe care îl pricinuise surorei ei
numai din viţiu sufletesc fără amor pen
let tot livid. Mamaua la care făcea alu tru el. Răutatea era singura simţire
zie fără cruţare Ada, era o bine cunos care îl mai bucura. Nu putea suferi să
cută cântăreaţă franceză de variâtâ. Ves fie iubit. Ii părea că o tentativă de asa
tita Zaza, care avea domeniul ca dar de
la un prinţ bătrân şi decavat dar destul sinat.. Amintirea acelei fete îi străbătu
creerul cu o mică voluptate. Avea un
rle autentic şi tată presumtiv al lui
Maxenţiu, pe care dealtfel îl recunoscu flacon cu picături tonice acre şi amare
care îi da aceeaşi cutremurare şi un
se în extremis, nu avusese însă şi timp
să se cunune cu Zaza, cum dorea. minut de căldură la cap. Numai la cap
Această neregularitate în formule cos circula parcă încă sângele, sleit. Când
Ada va reuşi să pătrundă la Ilallipii-
ta pe Maxenţiu deşi nedrept. Dacă un o- Drăgâneşti, va afla poate co a devenit
fiţer al stănii civile şi un arhimandrit
ar fi consacrat, acea combinaţie, Maxen- acea mică cantaridă. Nu ştia că în rân
dul celor de felul ei va găsi o fată de
ţiu negreşit că nu ar fi fost mai puţin rând fără decorul grotesc al Plăeselor şi
slăbănog, mai puţin fiul frumoasei Zaza, prestigiul micei infamii. Cu capul
bismul o silea să nu admită decât oa nici n’ar fi fost mai mult fiul prinţului plecat pe umărul stâng, Maxenţiu se ui
meni raşi. E drept că snobismul ei era decavat şi nici Plăesele mai puţin sau tă pe subt viziera de lac la Ada, care
cam înapoiat de oarece ultima noutate mal mult ipotecate. urmărea atent pasul elastic al murgulyi,
importată din Franţa era reluarea unei E drept însă că ceeacc asigurase răs sc uită cu o privire „louchc" ca şi cum se
mici mustăţi pe care tinerii reacţionari cumpărarea Plăeselor fusese tocmai in- dedase la un viţiu ascuns. Părea o mas
ai modei, obosiţi să semene între ei şi cu tervonirea Episcopului şi Primarului în că sarbădă de carnaval pe care un beţiv
toată lumea o găsise pe portretele buni tre Maxenţiu şi bruna Ada Razu, unica nocturn şi-a atârnat ironic cascheta şi
cilor. Mai e drept că snobismul venea moştenitoare a celei mai mari fabrici de care la lumina caldă a zilei semăna si
pentru A da în al doilea rang după bu făină nistru cu un om.
nul ei gust. Dacă după doi ani de căsătorie Ada
Lui Maxenţiu nu putuse să-i taie băr plimba încă pe Maxenţiu era fiindcă nu HORTENSIA P. BENGESCU
buţa. Un prinţ se poate purta cum îi credea societatea destul de deprinsă eu
place şi nici nu avea poftă să plimbe noul său rang; dacă nu înlătura acel fi
cu ca un spectru. Căci de plimbat plim gurant de pe înălţimea unor echipâgîi
ba încă cu ea pe soţul ei de bună fami de formă excentrică era fiindcă automo
lie. I se părea mai decorativ jă-1 aibă a- bilul fiind banalizat nu se putea faco re
lături. Dtin toate obiectele de preţ pe caro marcată. îşi alesese pasiunea mai rară
le putuse achiziţiona era singurul pe a cailor de rasă. Călărea admirabil dar
carc-1 putea transporta cu ea pretutin nu putea obliga la cavalcade prea dese
deni. pe Maxenţiu bolnăvicios, de aceea pre
Cu ce pumn domolise tânărul acela fera să conducă. Proiecta să organizeze
pe murg! Ada era destul de cunoscătoa un grajd de curse. Era marea ei ambiţie.
re la cai ca să înţeleagă că Lică avea Niciodată însă dorinţa asta nu îi păru
multă pricepere. Dar cum şi ce fel. Nu mai vie ca în ziua aceea. Ada uni pe
părea „om de lume“... dar Adei îi era moment într’unul singur, cclo două ca
peste cap de oamenii do lume. Şi cu ce pricii : Caii şi pe Lică.
