Page 10 - 1926-14

10 C/NÎVERSVL LITERAR

PAGINA ENGLEZE
*oezie engleză tradiţionalistă

Poezia engleză rămâne încă profund sat cu sarea mărilor pe ei. Gestul suna
•adiţionalistă. Se poate asemui unei ca- a eliberare.
3 de fără, pierdută în linişte şi pomet, Până azi muza unor Davies, Drink-
odidită de pasări, şi pentru care zarva water, Shanks Freemnn, Bulion, face es­
raşuMii e un basm. Curente expresio- capade pe iarba verde cu flăcăul dela
iste, dadaiste, integralistc nu o ating; 1896...
celor câţiva poeţi francezi de azi ale Apucând drumul prozei', după cel al
îror specimene de versuri, F. S. Flint le poeziei, îndrăsneliLe şcoalci celte, alar­
>menta în Octombrie 1919 în revista de mante de mult în romanele lui Gcorge
vangardă The Chapbook — răposată, sub Moore *— până azi ostracizat în cercuri
yvara noutăjei — tânărul critic nu era literare din pricina estetismului său a-
i stare să le opună niciun semen nicirni moral şi cinic, tip ir 1andezo-parisian, au
'bivalent indigen. Un Willinm Turner, dat un asalt cu cel mai recent copil te­
>et divers, cronicar muzical si aspirant ribil al literaturei. James Joyce, autorul
îndrăzneaţă glorie dramatică ar putea lui Ullvsses. De curând The Critcrion
luce cu Cocteau, însă un Cocteau pus publica im fragment de roman al său,
il) interdicţie, minor şi provincial. din care virgulele şi punctele dispar —•
Nici vechii simbolişti n’au lăsat urme. ca în scrisorile de tinereţe ale glumeţu­
oala „estetică", precum vroia să o rea- lui Sir Walter Raleigh — nexul sintactic
liteze, numind-o, Walter Pater în cele devine farsă şi totul se reduce la un ga­
ei faimoase eseuri („Aesthetie Poetry“) limatias de cchiivocuri Îşi calambururi.
care apropia pe Ycats de Oscar Wilde Dacă profesor Cazamian a închinat anul
pe ambii, de Ernest Dow son — le pau- trecut în „Revue Anglo-Americaine“ pri­
e Lelian al Angliei —• L ionel Johnson, mul articol doctoral, rebelului irlandez,
hn Davidson, Arthur Symons, moşte- Londra îl ţine încă în carantină şi e pro­
a curentul, artistic mai mult decât li- babil ca omul să trebuiască să aleagă
rar, dela The Ycllow Book (Cartea între snobism şi platitudine mai nainte
ilbenă), revistă repauzată la fimea lui ca un Englez să-l ia în serios.
)5 — când, coincidenţă semnificativă, se Cert e că poezia şi chiar proza, ca şi IN VIER EA DOMNULUI
tocmai curs procesului lui Wilde şi drama engleză, se menţin încă teafăre şi Triod-Penticostar slavonesc 1550.
icea în 1896 la revista The Savoy (Sa- exponentul acut al revoluţionarismului
ia) a lui Arthur Symons. închegată şi celt nu e încă în stare să ridice la vre-o ţa Românească" cu admirabilă pătrunde­
uniată acolo cu, nume nouă această putere nouă cifra precisă a creaţiei an- re critică o îmbrăţişetoarc visiune a pe­
>ală nu avea să lase posterităţei decât glo-saxone. simismului romanelor sale.
singur nume mare şi acela al unui Dacă un James Elroy Fleckcr, W. II. In numai puţin de unân (1925) au apă­
list, genialul „visionar al răului", dese- Dawies uneori, şi mai des Walter de la rut trei cărţi mari despre dânsul, o volu­
torul Aubrey Beardsley, care, la critici Mare, s’au resimţit întrucâtva în „noul minoasă „Viaţă" scrisă de Ernest Brcn-
renţi dă chior denumirea epocei (cf. grad de mai multă pasiune" în iinstan- necke, o colecţie de eseuri şi scrisori ale
e Beardsley Period, Osbert Burdett). taneismul tineresc sau misticismul grav, maestrului publicată cu o introducere de
5 oeticeşte curentul — simbolist. în pri- de aşa zisul simbolism de la 1S95 al „Clu­ acelaş şi „Drumuri şi Poteci în Werssexul
:le surse şi apucături — va deriva cil­ bului Stihuiitorilor", e prin acel joc al Iui Hardy" în care autorul, Ilerman Lea,
ul în şcoala irlandeză a lui Ycats, ale relativităţii care făcuse să se rătăcească încearcă să identifice cu un zel de 318
1
•ei două mari aporturi la literatura şi la „Cartea Galbenă * un poet clasicist pagini, toate localităţile şi tăpşan urile
miei, streine de dogma franceză a va- ea Edinuind Gosse, sau nu raţionalist ca districtului favorit, citate deghizat de
lui sugestiv, a versului liber, amorali- romancierul llenry James. Hardy în romanele sale.
ei decadente, şi reţinând din „priinci- Realismul însă — faţă de care mânia însuşi ne-a dăruit) de curând cu/ un nou
d artei pentru artă** numai cultul fru- soc. 19 a fost numită — cu celebrul cu­ voljum: Human Shows; Far Fantasies;
siilui autentic, vor fi de fapt: reînvie - vânt — mânia lui Caliban care îşi vede Songs and Trifles (Macmillan, 7 s. 6 d.)
l folkorului celt şi a teatrului irlan- •ciriipul în oglindă", stăpâneşte încă cele — „Privelişti omeneşti, Fantezii îndepăr­
î. In cadrul acestui autohtonism vor sta mai întinse domenii ale poeziei engleze tate, Cântece şi Fleacuri".
ie alături Ycats de James Stephens şi de azi înflorind la bătrâni ca Hardy, E o culegere de vreo 150 poezii publi­
uge de Lord Dunsaiiiy sau de A. E. Bridges, Belloc, Binyon, la tineri ca in- cate în ultimii ani prin reviste în deo­
alte cinci însă aproape că n'au înrâu- voaltul John 'Masefield, Freeman, sau sebi în „The London Mercury", de unde
în'tru nimic poezia sau teatrul englez Blunden.
(temporara. Dinpotrivă a fost salutat Jar tradiţionalismul englez nu se revelă chiar ia poezioara pe care o pune în
fiuntea volumului şi pe care am 'fcrodu-
un chiot de veselie la 1896 ţăranosul în nimic mai mult ca în canonizarea pe
um Tlie Shropshirc Lad (Flăcăul din care o suferă înainte de moarte, un poet s-o şi eu în „Gândirea" (an V)’ „Aşteptând
amândoi".
•opshire): cu balade scurte, vânjo se, ca llardy, în faima lui Robert Bringes Poezia lui Tli. llardy e profund lirică.
ire şi informe, aruncate ca nişte buil- sau Edmund Blunden, — spic a prinde Aceasta chiar în ciuda descripţiei —
i de ţărână în geamurile scăldate în în trei nume încăperea acestei scrisori.
ă ale şcoalei franco-celte. Autorul, Thoinns Hardy e un Jupiter Stator al mlaştina prosaică în care s‘a înfundat
vremi dea rândul poetismul englez, înţ ciu­
tfesorul universitar A. E. Housman, poeziei engleze de azi. Despre dânsul ca da victorianismului său ideolog. Fiindcă
bea acolo în grai şi metrul poporan de poet am scris ceva în „Gândirea", în vre­ prin vârstă —• 86 de anii — şi tehnică,
iăi năstruşnici şi marinari întorşi în me C0 dl. G. Ibrăilcanu ne-a dat în „Via- Hardy e ultimul mare victorian, din li­
nia lui Meredith, Tennyisein, Browning
Totuşi câtă tinereţe şi mobilitate interioa­
Mă duc ; pe frunte-ţi trebui lucirea unei steme. ră la octogenarul bard, câtă voieşie, a-
1
Deci, ca să te’nfăşoare splendorile supreme, c uitate şi lipsă Ide convenţionalism la
Dă tristului sclav voia cu teamă se’nţelege meşteşugarul care îşi urmăreşte cu fie­
Şi ruşinat, — să-ţi spue : Regină, ia-1! Ţi-e Rege ! care vers bătăile inimei.
CRESUS (cu adânc regret) ■ Ideia tranzitoriului, ă morţei, a desti­
Pleci tu, al biruinţii umil făptuitor nului, împreună cu aspectul serios sau i-
Ce-atât de sus urcat-ai al gândurilor sbor, renic-social şi uneori tehnic al omului
Cât timp n’ai dat fiinţă splendidelor năluci ? se topesc deopotrivă în sufletul său, ca­
Iar fericirea, nouă ne-o laşi, şi fugi ? pacitatea sa lirică asimilând cu o egală
RIIODOPA (înduioşată) uşurinţă un schelet de strigoi ca şi un
Te duci autobus... Nu e în volumul acesta descrie­
Cu ’ntreaga-ţi suferinţă, drept oaspe‘nchis în tine, rea unui automobil în viteza? Câtă dis­
Târând nemărginirea durerilor divine, tanţă însă de Verhaercn şi mai ales de
Cu toată izolarea ce ’nimbu-l dă ideii, mccaniciştii moderni? Niciun sgomot de
Cu noaptea, cu tăcerea, cu spaimele !... cilindre, nici o apologie a volanului. Lu­
ESOP (ridicând braţele) | mina dihaniei care fuge cade pe un co­
Cu zeii! pac. E pentru poet ciocnirea tragică între
(Cortina) mecanic şi vital, o mesalianţă de metal
Trad. de D. NANU trecător şi vieaţa deapururi. Când auto-