Page 8 - 1926-14

UNIVERSUL LlftttA
îiiturnau prin gura. Dar îi clienta un soare
nou de primăvară, noi raze şi potirul IANCU VĂCĂRESCU
desfăcut al altor flori, şi se mângâiam
astfel prin pajiştile cerului. Seara nu 1792 - 1863
sc auzi cântecul şi acuma chiar faţa
Măriei se întuneca. Influenţa franceză introdusă îu Princi­ cui al 18-lea cu toate scăderile ei ,.j
In dimineaţa celei de-a treia ii micile palele -Române încă din veacul al 18-lea, c
şuviţe buclate se agitau mânioase şi a- prin traduceri şi pe altă căi cunoscute, noscute, de alta literaturile franceză -
s
1
italiană cu scriitorii lor cei mai de ^ 1
semenea învăţăceilor, cari au primit de începe să exercite o înrâurire asupra li­ Se
învăţat o lecţie prea mare, ridicară spre teraturii româneşti numai Ja începutul mă şi în sfârşit literatura naţională sm'
mai bine zis populară, reprezentată pT!
Maria degete părătoare. veacului al 19-lea. Scriitorii francezi acea vreme de lăutarii ţigani, LubachLj
— Ce voiţi 'i — întrebă Maria şi în traduşi cu multă sârguinţă „în orele de
glasul ei era triste{e. zăbavă* de cutare boer de ţară, nu erau nenorociţi oploşiţi pc la casele boerestj
1
— Sfântă Maica Domnului, vezi, vi­ printre cei mai de seamă şi cu toată in -
cleanul cela de Giovanni nici azi nu suficienţa culturii literare din acea vre­
cântă. Te-a părăsit, şi a uitat de cele me, ei nu puteau găsi nici un răsunet în
cinicii răni ale Domnului — sc plânse sufletul modeştilor literaţi români.
unul. Veacul al 19-lea însă aduce o schimba­
Îngerii murmurară cu glas tare : re. Acum încep să scrie câţiva scriitori
— Nerecunoscătorul ! care îşi făcuseră studiile îu străinătate
— 'Ereticul ! şi cunoscuseră acolo pe cei mai populari
— Pedepseşte-1 ! scriitori ai Apusului. Desigur că acei
— Bate-l ! scriitori eriui romanticii, al căror curent
— Să mergem să-l judecăm — zise literar atrăsese atenţia întregei lumi ci­
Maria — şi spusa ei sc pierdu în adân­ vilizate. Şcoala clasică franceză, (lela
cimile cerului ca un tunet greu. care ar li învăţat multe lucruri bune,
Porni Maria şi în urma ei iodul mâ­ scriitorii noştri, era pe acea vreme dc-
nios al îngerilor fremăta, ca freamătul mondată. Epoca ei de înflorire, veacul al
pădurei tinere, ca o vijelie de primă­ 17-lea şi o parte din veacul al 18-lea, nu
vară. Cum fulgerau în sborul lor pră- putea găsi ecou In literatura contimpo­
vălitor prin primăvară, de pe vârful rană românească preocupată numai de
unei stânci singuratice ii zări un corb.
lucrări istorice şi de traduceri biseri­
Se înălţă şi plutii pe aripile-i grele, în­ ceşti. Pe lângă aceasta mai erau şi alte
tunecate, după cârdul strălucitor. cauze de ordini politie, gradul de cultură
Ajunseră în chilie. Bătrâna lemeie sta a societăţii, etc... bare nu îngăduiau ca
îugenuncliiată acolo, în faţa Măriei cu o influenţă literară aşa de superioară
haina albastră ; glasul buzelor ei cum era acea a clasicismului francez, să
moarte murmura veşnica rugăciune, poată pătrunde în principatele dună­
ochii stinşi priveau inima sângerândă, rene.
urechile ei surde îşi prelungiră tăcerea
Veacul al 19-lea aduce în Principate
in veşnicie. Dar fiul ci nu era acolo, pe Lamartine, Victor llugo, etc. dar şi IANCU VĂCĂREAU
lângă dânsa. Pe măsuţă aştepta o ulcea pe câţiva scriitori clasici : Mohere, Boi-
cu smântână, şi un îngeraş îşi vârî în leau, Racine, etc...
ea degetul pe furiş. Prin fereastra des­ lancu Văcărescu a. luat din toţi câte
Din acest din urmă, cunoscutul boer
chisă spre grădină, năvălea primăvara lancu Văcărescu, crescut în tabieturi o- ceva, pentru a-şi putea desăvârşi opera
şi cântecul trandafirilor şi muzica fire­ rientale şi sub isonul poeziei decadente sa, caro poartă în aceiaş timp şi pecetea
lor de iarba. greceşti, traduce cu mult succes, tragedia unei originalităţi modeste, dar sincere.
— Să mergem în grădină — zise Maria. „Britanicu . A fost un produs al mediului care l-a
14
Si ceata supr’apământească sbură în Este interesant de observat li acest născut, căutând totuşi să se emancipeze
grădina trezită şi sub sborul ei florile de el şi să sc i'nipue prin ideile sale noi
se plecau, aşa cum se închină fecioarele scriitor, influenţele literare exercitate Sa născut, după ipoteza autorizată a
asupra spiritului său.
înaintea, altarului. Ajunseră în fundul d-lui G. Bogdan-Duică, la 1792. La vârsta
grădinci, unde în ploaia de soare sta un Deoparte literatura grecească din vea- ele 12 ani pleacă la Viena, unde a stat
mic umbrar acoperit cu trandafir’. Bu­ probabil vre-o şase ani. Acolo are prile­
zele îngerilor amuţiră într'o aceiaş scan jul să facă cunoştinţă din nume cu vesti­
dalizare, îşi acoperim ociiii eu mâ’nile, se îmbrăţişau. Tremurarea zâmbitoare a ţi poeţi italieni sărbătoriţi la curtea im­
dar printre degetele grăsuje furişau frunzelor verzi era mişcarea năzuinţei perială : Metastasio, etc... şi din opera că­
priviri mânioase şi curioase, ca atunci spre săruturi a unor trupuri mici. Tran­ ruia traduce mai târziu. S’a spus că de
când un copil vede pe un altul mâncând dafirii în dorul lor discret după iubire, acolo ar fi plecat pentru câtva timp la
dulciuri oprite. cântau continuarea veşnică, şi un uriaş Pisa în Italia.
Printre rozele roşii şi printre ochii cărăbuş pântecos s‘a îmbrăţişat cu tova­ Reîntors în ţară este surghiunit din
deschişi ai florilor steteau goi Giovanni răşa lui într’un lung sărut diform şi se Bucureşti din anumite cauze, desigur din
şi Romarina. Erau îmbrăţişaţi, cu buzele iubeau cu atâta ]grije : <se vedea, că pricina firei sale independente care nu
îmbinate într’o sărutare ; cele două pentru ei era de mare însemnătate, ca putea să se adapteze uşor cu viaţa umi­
trupuri tinere şi frumoase în sărutul lor să mai fie pe lume şi cărăbuşi mititei. litoare de pe acea vreme.
păreau două râuri de raze topite unul Mugurii ramurilor se întindeau în aerul In 1816 este numit ispravnic la Târgo-
într’altul. Steteau nemişcaţi, dormiau, îndrăgostit, ca nişte mici dorinţe băr­ vişte.
şi totuş trupurile lor erau o năvălire băteşti şi sărutare oferită ei'a gura des­ In atmosfera liniştită din acest oraş,
vie a năzuinţei de .îmbrăţişare. Ochii chisă a florilor. Gângania cânta gân- începe lancu Văcărescu să-şi aştearnă
Măriei fulgerară şi îngerii îngălbeniră. ganiei epitalamul sărutării şi atom ato­ pe hârtie primele inspiraţii poetice, bine
Corbul se aşeză pe un plop şi croncăni mului, şi grădina întreagă era armonia înţeles de natură erotică. Peste doi ani,
ca un grefier la judecată. îngerii aţâ­ răsunătoare a sărutului. Moartea, tot­ prin 1818 revine în Bucureşti.
ţaţi tunau cuviinţe de mânie : deauna gata, îngălbeni în lucruri : carne Aici a putut să exrcite o influenţă poli­
— Vezi, vezi, pentru asta te-a părăsit. vie, dorinţă goală, viitor preamărit în tică şi culturală asupra contemporanilor
— Desfrânatul ! cântări era totul. Maria rămase pe gân­ lui inculţi, bucurându-se de o trecere
•— Necredinciosul I ’ •. ’_| / ; • duri. Răsfăţaţii îngeri o trăgeau mereu mare pe lângă stăpânitori, dat fiind nu­
—-în focul cel de veci cu el ! de mantie, parcă ar fi cerut dulc uri: mele familiei sale.
Maria deschise buzele, era aproape -— Judecata ! Judecata ! Să ştie care a fost sprijinul lui la în­
gata să rostească judecata, al cărei fiece Se iscă iarăş vântul şi persicii îşi scu­ fiinţarea şcoalei lui Gli. Lazăr.
cuvânt înseamnă un veac de chinuri în turară petalele purpurii pe mantia al­ Revoluţia dela 1821 îl sileşte, din cauza
focul iadului. Dar copacii se mişcării bastră a Măriei. Vântul aduse parfumul prieteniei sale cu Tudor, să fugă în
florile se legănară, firele de iarbă clă­ tuturor florilor, melodia tuturor sărută­ Transilvania la Braşov, unde a stat mai
tinau capetele, vânt uşor răscoli toată rilor, cântecul tuturor doinţelor. Maria mult timp. Acolo în cercul unor prieteni,
grădina, şi această învolburare primă­ privea, parcă ar fi căutat cuvintele unui şi-a făurit boerul muntean, planul unei
văratecă aruncă în ochii îngerilor mâ­ cântec nemaiauzit demult — demult, şi organizaţii independente a ţării sale u-
nioşi neaua pestriţjă a (petalelor roşii îi părea aşa de cunoscut graiul aromei nite, rpo care dacă n‘a putut să-l realizeze,
albe şi liliachii ; parfumul, cântecul, do­ ce se înălţa din pământul înrourat. a încercat însă, de câte ori avea prilejul,
rinţa îi învălui ca vârtejul une’ ape Zâmbia, glasul îi era iertare nesfârşită şi să şi-l manifesteze contra adunării ru­
repezi. Maria îşi întoarse privirea spre cuvintele ei parcă ar fi fost paseri ne- seşti din 1831, generalul Kisselef îl exi­
grădina în primăvară. întoarse de departe, Zise : lează la o moşie Moţăeni (Dâmboviţa)
Mai şi sărutări era lumea întreagă. -—i Şi eu am fost cândva fiica pămân- sau la Câmpulung. Acolo a stat vre-o
Glia fragedă îngroşa cărnurile verzi, în tului, copii. şase luni.
spuza reavănă a pământului gâze mici Trad. de IOAN LUPU Activitatea lui lancu Văcărescu a fost