Page 2 - 1926-14

H
UNIVERSUL LITERAR
2
CHRISTOS A ÎNVIAT! Sărutul lui Isus

de GALA GALACTION Era Ia cină Domnul cu ucenicii săi
Toţi ascultau cu grije poveţele divine
In mărturisirea noastră de credinţă tez, pecetluieşte minunea Sfintei Euha­ Iar EL plimbându—şi leneş privirile
există un articol, egal eu celelalte, dar ristii şi toată sfinţenia şi eficacitatea ce­ [senine
suportul tuturor celorlalte. Dela el por­ lorlalte taine. învierea lui lisus Christos Ii sfătuia să ’ndrepte, să ierte pe cei răi.
nim totdeauna în construcţiile noastre din morţi este minunea care ne demon­
teologice şi la el ne întoarcem pururea, strează minunea a doua: Pogorârea Du­ Cum noaptea se lăsase pe umedele vai
în ceasurile de meditare intimă ca şi în hului Sfânt şi petrecerea lui cu noi, până Se mai vorbi de milă, de patimi de
cele de mărturisire publică: la sfârşitul veacului. învierea lui lisus [ruşine
„Şi s’a răstignit pentru noi în zilele lui Christos din morţi justifică infailibilita­ De calea care duce spre cer şi către bine
Pilat din Pont şi a pătimit şi s'a îngropat. tea sinoadelor ecumenice şi ne încredin­ De alte înţelepte şi fericite căi.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi *. ţează, fără de moarte, că viaţa aceasta
4
învierea Mântuitorului din morţi este nu poate să fie bine petrecută decât în Se duse-apoi la Iuda, şi plelele-i cărunte
Alfa şi Omega, în credinţa şi în teologia miliţiile Crucii — şi că plata noastră Le mângâie o clipă îl sărută pe frunte
noastră. Nu putem concepe creştin şi creş­ multă va fi în ceruri. Dar sărutarea-i rece ca fierul roş ardea
tinism, nu putem concepe teologie creş­ Tăria acestui adevăr o cunosc toţi cei
tină, nu putem concepe preot şi preoţie ce s’nu ocupat, fie chiar ş| îil măsură mai Apoi văzând pe Iuda cum se îngălbenise
— fără învierea lui lisus Christos şi fără modestă, cu obârşiile creştinismului şi cu Zâmbi Mântuitorul de spaima lui si zise:
fericita credinţă în învierea aceasta. fenomenul Bisericii Primare. Iată mărtu­ — „Te-a ’nfricoşat sărutul ? Mi i vei
Christos a înviat diln morţii, cu moartea risirea acestui adevăr, în stilul unui pro­ , [înapoia”.
pre moarte călcând şi celor din inormân- testant, Adolf Harnack: E o pagină pre­
turi viaţă dăruindu-le! ţioasă pe care un om cinstit şi un mare M1RCEA PAVELESCU
Iată'-flamura noastră, iată cântarea noa­ istoric o scrie, după ce a cercetat şi a în­
stră de biruinţă, iată sfărâmarea lanţu­ ţeles că toată revoluţia pentru lisus
rilor acesdei vieţi şi eliberarea noastră Christos a pornit în lume dela învierea
— duhovnicească aici, definitivă dincolo lui din morţi.
(Romani 8, 23). 1
Adolf Harnack zice, în cartea sa Das
Toate celelalte propoziţii de credinţă, Wesen des Christentums, pp. 102—103:
anterioare şi ulterioare: „Şi s'a suit la „Orice s’ar fi putut petrece la mormânt
ceruri şi şade deadreapta Tatălui şi iarăşi şi cu arătările (lui lisus), un lucru este
va să viqi cu slavă să judece viii şi morţii,
a căruia împărăţie nu va avea sfârşit...“ neclintit: dela acest mormânt şi-a luat
obârşia credinţa de nesfărâmat (unzer-
-• toate sunt ca nişte ramuri gemene-cari storbarc Glaube) în biruinţa asupra
]>crnesc şi se propagă din sora lor, aşe­ morţii şi într’o viaţă vecinică.. Nu-mi
zată printre ele, ca a cincea: Şi a înviat
a treia zi, după Scripturi. puneţi înainte pe Platou, nici religia Per­
şilor, nici ideile şi scrierile iudaice de
Acesta este faptul, acesta este strigă­ mai târziu. Toate acestea ar fi apus şi
tul de bucurie, aceasta este pârghia care a au apus. Dar certitudinea învierii şi a Floarea de rapiţă
făcut să sară lumea veche din ţâţâni, a-
unei vieţi eterne — care îşi are obîrşia
cum o mie nouă sute de ani! Fapt istoric la mormântul din grădina lui Iosif — n‘a
este — ziee Cari Weizsăcker, la începu­ Te iubesc!...
tul cărţii sale Das Apostolische Zeitalter murit şi convingerea că Isus trăeşte stă Aşi vrea să merg
— că Apostolii Petru şi Pavel şi toţi cei­ şi azi ca temelie nădejdilor de cetăţenie de mână cu tine
lalţi „erau încredinţaţi că au văzut pe într‘o vccinică cetate, făcând viaţa pă­ aşa cum fac copiii.
mântească vrednică de trăit şi suportabi­
4
Cel ce a înviat* . Haide printre
Am oare nevoie, iubite frate, să intru lă. El a izbăvit pe acei pe cari frica mor­ florile galbene din câmp,
cu tine, la lumina făcliilor apostoleşti, în ţii îi ţinea în robie toată viaţa (Ebrei 2, să tragem adânc în piept
acest palnt-minune, din grădina lui Iosif 13). Aşa este. Şi azi încă (fie şi cu excep­ miros de muncă...
din Arimatheia? Am nevoie să fac cu ţii) acolo unde, împotriva tuturor inpresii-
tine, ca Sf. Luca, odinioară, cu TcofiJ, lor pe cari le dă natura, întâlnim o cre­ O, floarea de rapiţă
să-ţi scriu tonte „dela început* (Luca dinţă puternică în preţul infinit al sufle­ ce ţi-a despărţit buzele
4
1, 3) ?... Cu ajutorul Domnului, voiu face tului, acolo unde moartea a pierdut spai­ aşa cum ar fi tăiat
aceasta (dar pentru alte feţe decât cele mele ei. acolo unde suferinţele acestui o rodie coaptă,
din casa noastră), în Scrisorile mele către ev sunt puse în cumpănă cu o 'mărire mi-a turburat inima.
Simforoza. ce va să fie — acolo acest fel de a simţi Dă-mi-o
Cred că eşti, ca şi mine, încredinţat viaţa este legat de convingerea că Isus s‘o răsădesc în suflet.
până la tăerea capului, că lisus Christos Christos a trecut prin moarte, că Dum­ Te iubesc.
a învinţ cu adevărat. Şi atunci vei măr­ nezeu l-a înviat şi că l-a înnălţat la viaţă
turisi ca mine că învierea lui din morţi şi la slavă. Şi cum putem să ne închipuim FLORICA MUME IA NU
umple cerul şi pământul! lucru) acesta altfel decât aşa: că şi pen­
învierea Domnului a biruit spaimele tru primii ucenici, temeiul cel de pe ur­
mă al credinţei lor în Domnul cel viu a Apusuri mari de soare
morţii, a dejucat pe Diavolul, ne-a des­
chis fântânele mântuirii. învierea Dom­ fost — puterea care a ieşit din el? Ei au
nului reconfirmă pe Moise şi garantea­ simţit ca pureezând din el viaţă de ne­ In singurătăţile-mi tomnatice
ză întreaga Sf. Scriptură. învierea lui zdrobit. Numai pe scurtă vreme a putut uitat ca un buchet de flori din vara ce-a
lisus Christos din morţi garantează pre­ să-i zguduc moartea lui. Puterea Domnu­ [trecut,
ţul sângelui vărsat pe cruce, pentru noi, lui a biruit totul. Dumnezeu nu l-a sfă­ mă ’nduioşez, — visez — şi plâng.
dă puteri miraculoase apei Sfântului Bo- râmat în moartea lui. El trăeşte, ca nârga
celor adormiţi. Siguranţa unei vieţi eter­ La ce mai stăruiţi în preajma mea
ne. în timi) şi dincolo de timp... omenirea
Marele nostru scritor, prea bunul pă­ a dobândit-o... nu prin speculatului filo­ neodihnite visuri
rinte Gala Galaction a cărui activitate sofice, ci prin contemplarea vieţii şi a ca oile nesăturate
literară scânteiază — consoiantă mus­ pe nesfârşitul câmp de toamnă, când
trare! — în amintirea cetitorilor ase­ morţii lui lisus şi prin simţimântul ne- obosiţi de praf şi căi şi gânduri —
meni bucăţii de marmoră de pe Acropole neritoarei lui unităţi cu Dumnezeu (Ein- nu adormit flămânzi păstorii ’n marginea
heit mit Gotf)“.
despre care vorbeşte Mercjkowski, ne [cărării.
face deosebita ciîiste să ne autorize a Nu-mi trece, nici o clipă, prin minte,
reproduce din culegerea sa de scrisori ca frăţia ta, preot în biserica noastră, ai In mine cresc — apusuri mari de soare.'
teologice: Piatra-din-capul-unghiului. putea să ai vre-o îndoială asupra învierii
Pledoarie dogmatică şi vibrantă a or­ Domnului. Dar este necesar să ne amin­ VALERIU. BORA
todoxismului, pe care S. Sa ’1 vede ase­ tim şi să scoatem în evidenţă, în fiecare
diat de nepăsarea autohtonă şi de infil­ zi, pe ce temelii miraculoase ne găsim,
traţii străine, culegerea părintelui Gala findcă toate neînţelegerile şi toate rătă­
Galaction merită o atenţie mai amănun­ cirile vin în primul loc de aici: Uităm ca
ţită — pe care o şi promitem. tot ce suntem şi lucrăm este pe temelia
Pentru astăzi, suntem fericiţi să auzim învierii lui lisus Christos din morţi.
aceste cuvinte de înălţare de la un sluji­
tor al Domnului şi mai ales dela o glorie CALA G Al. ACT ION
a scrisului românesc. (N. R.).