Page 2 - 1926-16
P. 2
UNIVERSUL LITERAR
Ey u b Fata Pădurarului
Fata pădurarului Călin,
lâncezeşte, albă, în bordei...
Le-aprinde amintirea sclipirile pe rând:
Mormintele, geamia, Toamna se distraină ‘n funigei,
Prin chiparoşi amurgul brumând şi tremurând şi ia foc în stuful de mălin...
Şi ‘n suflet nostalgia
„ Ochii ce-alfădată săgetară,
după ciutele din codru, după cerbi,
Acelui praf de aur suflat pe ape vii par‘c4 astăzi blestemate ierbi
jucând pe Cornul mării... i-au vrăjit cu-otrava lor amară...
Fantasmagoric faur, Eyub, de ce învii
Caicele visării ? Braţele ce răsuceau, voinice,
cranga de molift dela raspânte,
azi bolesc, ca două aripi frânte
De-argint caicul lunii se leagănă pe cer,
Pe Cornul de-aur vine când s'a frânt săgeata‘n pitulice...
Caicul Sahrazadei ca un colcopter
Cu aripi de rubine. Cine-oftatu‘n piept îi învenina,
tânga ’n piept şi vipera în trup !...
Inima-i e goală ca un stup
Fîntînile moscheei albastre plâng încet văduvit de zumzet de albină !...
Lumina lor ce piere,
Şi cheamă muezinul suit în minaret Plâng, la uşă, moartele păduri,
Zadarnic — In tăcere frunzele se sparg izbind pământul, —
tăetor de lemne azi e vântul,
sună ‘n geamuri, geamăt de securi...
Pe chiparoşii negri, ca umbre cad vulturi.
Mormintele sub lună „. Dar cum plânge codrul din cobuze,
De-acum sunt capre albe pierdute prin păduri... Fata pădurarului oftează,
Dar noaptea îşi adună şi-i se nnalţă-o taină de pe buze,
şi-o aude maica ce veghează :
— „Maică, unde-i cântecul de graur,
Arapii în burnusuri de umbră şi de vis— „unde e lăstunul şi scatiul ?...
Şi una câte una „Nu mai pot să mai îndur pustiul,
Priveliştile ‘n mine lumina şi-au închis „simt în sânge-otrava lui de laur !...
Cu lampa şi cu luna.
„Maică, tinde-fi mâinile ‘n Florar.
St'ambul ION PILLAT „cum le-ai tinde ‘n ziua pe-o fereastră,
„şi culege-o pasăre măiastră,
„ca în pumni, tot soarele sprinţar!
„Dă-mi s*o ‘nchid în piept,, ca ‘n colivie,
„s’o sărut s’o mângăi s’o desmierd, —
„ca pe-un mugur nou, din ochi s’o pierd,
„căci în trup mi-aducc apa vie !‘‘...
... Fata-i o tulpină care moare...
E mai greu Brumaru ‘n toamna asta,
Şi nici pădurarul, nici nevasta,
n'au văzut, de luni, vre-o căutătoare...
Fata pădurarului, acu
cu Prierul stă subt un frunzar...
Primăvara o chemă afar’
din coliba unde-atât zăcu !...
Ochii-i râd. boteste, ca trifoiul,
mâinile-i se ’ntind-mlădiţe noi —
tnipu-i este-un şuer de mierloi,
viaţa ‘n ea şi-a prins, din nou, altoiul...
Dar cum stă şi cântă cu frunzarul,
Fata pădurarului aude
cum pe-un vârf de ram cu frunze crude,
In opintiri grozave de balaur, un scatiu îşi râde ‘n soarţ, harul....
Cum şerpue, suflat în pulbere de soare,
— Pârâul de argint cu peştişori de aur — Fata pădurarului se ‘ncruntă,
Parcă-ar voi să-şi verse, cu apusul, apa ‘ii zare. cântă mai puternic si mai viu,
dar arerint e graiul de scatiu,
borangic e ‘n pasărea măruntă !...
Obişnuit cu-acelaş drum străvechi de fcira, ...vŞi cum frunzele, urechea ascuţită
îşi cară soarele spre zare bătrâna-i povara. fi-o afin. scatiul să-l audă. —
Pământul răsuflă greoi şi ziua-şi dă duhul. Fata pădurarului, cu ciudă,
In spajin-i gol. Parcă-şi lărgi dimensiunile, yăgd uliul. vede-se, de pasăre, (răzbită !.,■•
Lacrimă fierbinte fatâ-i arse,
De vrei să scofi acum din iaz, argint pe plasă, si, muscându-si mira ca ne-o poamă,
Să-l eauji adânc sub pătura de sânge. fata pădurarului blestamă
pasărea ce ’n codru se întoarse
...Fata pădurarului întinde
Cu fruntea pe pământ, lumina soarele îşi strânge Infu-i do mătuşă nrffint'u,
Şi noaptea pe lut şi pe boltă apasă.
şi*n mătasa latului se prinde
picioruşul fraged de scatiu....
Iar vântul cc-a scăpat din fundul închisorilor
S’a căţărat pe pomi şi a cântat din drâmbă. Fata pădurarului, azi ceartă
In lan s‘a răstignit pe-o cruce strâmbă vinovatul ei. şoptind : ..urâtul !*•
Sperietoarea ciorilor. Şi cu-o singură mişcare, ce mi iartă,
pasării-i suceşte, — iute, — gâtul !...
C. I. ŞICLOYANU
RADU GYR
