Page 5 - 1926-16
P. 5
U iy IV MUU I j f.n imunii
oarea lui importanţă istorică, studiul In suferinţa-mi mută de-a ta depărtare Divina Comedie
n-e şi o netăgăduită valoare literară. Cu lacrami de durere invoc peDumnezeu
Dar după cum am indicat în sub Sa te mai văd odată, moment de fericire...
prancesca da Kiiuini a zâmbit,
titlu, ne-am propus în acest articol Şi ‘n zâmbetul acela, Alighicri
să vorbim despre o lăture aproape După cum se poate ghici, versurile A‘ntrezărit isvoarele durerii
2U totul necunoscută a lui Th. Aman. acestea au fost dedicate femeiei iu Şi’ntreg Infernul scHi l-a ’ntrezarit.
In adevăr, prea puţini ş'.u că ma bite. într’o vreme când dragostea
rele nostru pictor a lost şi muzician, pentru ea îi era încă interzisă. Cum Poetul dup ‘aceia ispitit
a fost şi poet. se consola artistul ? De ’mbălsămatul calm al primăverii,
Violoncelul expus în muzeul din De nopţile senine ale verii
strada Clemenţii, indică oarecum vi O, lună mult senină, Măreţul Purgator a zămislit.
Tu iubită, steaua mea,
zitatorilor această predispoziţie arti Tu, durerea îmi alină In vremea ceia Dante (lumea zice)
stică a lui Aman. Poeziile sale sunt Când nu pot a o vedea. Când sărutat a fost de Beatrice,
însă cu totul necunoscute. Ele sunt . (Consola (ia) Era o noapte caldă, cristalină
puţine de altfel şi n’au fost scrise cu
nici o intenţie de a vedea lumina ti Şi-i scrie : Iar sărutarea-i ştearsă ca şi visul,
parului. Poate-i prematur să vorbim Umplu pe Aligbieri de lumină
despre ele, deoarece aceea căreia i-au Eu scumpă Anelto mă pălesc ca floarea Şi concepu atuncea Paradisul.
fost adresate şi care i-a devenit mai Ce uită grădinarul la timp a o uda...
târziu soţie, trăieşte încă. Dar ştim (Suvenire) MIRCEA PAVELESCU
că pe venerabila doamnă Aman nimic
n’o costă întru slăvirea soţului său Dar n are nici o revoltă împotriva Poeziile, precum şi scrisorile lui
de care vorbeşte şi acum cu aceleaşi destinului sau a femeiei care fără Aman, din această epocă frământată,
sentimente de adoraţie care i-au în voia ei îl făcea să. sufere atât. Dim păstrate toate în original la Acade
frumuseţat tinereţea şi i-au mângâ potrivă, poetul cheamă asupra ei şi mie. ar putea servi, dar mai târziu,
iat apoi anii de văduvie. îndurarea lucrurilor : când anii vor aşterne distanţa nece
Menţionăm, pentru o mai justă a- Ş'i voi, frumoase locuri ce dânsa vizitează sară, la reconstituirea acestui roman
prcciere a poeziilor lui Aman. că ele Văzând voi acuma zeitatea mea, de dragoste, a acestei iubiri căreia
au fost scrise în anul 1860, deci cu 7-âmbiţi-i cu iubire căci inima-i oftează Aman i-a rămas credincios până la
mult înainte de influenţa emine Şi fiţi încântate cle-a o putea vedea I moarte, adică timp de treizeci de ani.
sciană. Astfel de iubiri, cu cât sunt mai rare,
Pentru acel care va voi să se pă Şi voi floricele ce mâna-i atinge
trundă de temperamentul artistic al Jndulcifi-i drumul cu-al vostru odor — cu deosebire la un artist, boem
prin însăş firea lui, — cu atât sunt
lui Aman în întreaga lui complexi Faceţi sa tacă inima-i ce plânge mai admirabile. Ele ne conving, după
tate. fragmentele ce le dăm mai jos Căci e despărţită de al său Amor. cum scrie însuş Aman într’o scrisoare
vor arunca o lumină mai mult asu (Suvenire) adresată soţiei sale. că : .,sunt fiinţe
pra acestui suflet delicat, nobil şi creiate anume pentru ca muritorii a-
generos. Iar când, după multe piedici şi în
leşi să poată simţi până la ce punct
de mărire se poate ridica dragostea
4
omenească' .
Fire delicată şi mândră, Aman a
fost toată viaţa lui un independent.
Avuţia i-a înlesnit această pornire.
Dar este un fapt în copilăria lui care
ne dă motiv să credem că, chiar lip
sit de avere. Aman ar fi ştiut să-şi
păstreze, cu orice preţ, independenţa.
Spicuim acest fapt din studiul de care
vorbeam mai sus, al regretatului pic
tor Horaţiu Dimitriu :
.,Pentru a-şi procura materialul de
pictură, fără ajutorul protectorului
său, unchiul Paris, acest mic artist
(avea 10—14 ani), nu se simte jicnit
el, fiu de serdar, să se ducă cu ţiga
nii în bălţile din marginea oraşului
şi să prindă lipitori, pe cari apoi le
vindea evreilor din Lipscani. Ce ad
mirabil gest !“.
CAR CU BOI : TH. AMAN
Şi iată un alt pasagiu, din acelaş
studiu, care pune în evidenţă rara
Desprindem din poezia ,,In pădurea târzieri, marea sa iubire îşi atinse în-
dela Băneasa“. două strofe pline de sfârşit ţinta, Aman uită toate sufe energie sufletească cu care Aman în
ţelegea de mic copil să îndepărteze
o graţie evocatoare : rinţele anilor de aşteptare şi-şi cântă toate obstacolele ce s’ar pune creaţiei
fericirea: artistice spre care era îmboldit — şi
Mă opresc deodată lângă o tulpină Doriia-i vreodată cu înfocare în care vom admira, în acelaş timp
Cc-adesca cu dânsa eu convorbeam Rugaţa-i din suflet pe Creator ? forma literară a lucrării lui Iloraţiu
Fruntea mi s’apteacă, inima-mi suspină Ş'a ta dorinţă şi aşteptare
Gândind la fericirea ce o aşteptam. Să se ivească la al tău dor ? Dimitriu. stilul său de pictor, care
vede totul în coloare :
Dorita-i palate sau bogăţie „Soarele arde cu putere acoperişul
In nemişcare, pus pe gândire casei, căldura înăbuşitoare umple în
In locul acela stau neclintit Rugând cu ardoare a poseda ? căperea întunecoasă şi prăfuită a po
Şi din întâmplare ce-ţi place ţie
Cu palpitaţii de mulţumire
Mi-aduc aminte cât am iubit Pe ioc, îndată, să ţi se dea ? dului. In fund. prin cuca ce dă în
curtea bisericei *), lumina pătrunde
Eu nici palate, nici bogăţie cu violenţa unui torent de lavă inca-
Ea e departe şi nimic nu-mi spune Nici alte multe nu am dorit descentă şi reflexul ei desprinde în
De fericirea ce o aştept... Numai pe-aceea ce-mi place mie clar-obscurul dimprejur, reţeaua că
Şi ea, la dorinţă, mi s’a ivit
Din poezia „Depărtarea" : priorilor şi bârnelor interiorului. A-
E dulce viaţa pe neaşteptate. colo. într’un amestec de geamantane
Ai plecat iubito, lăsându-mi întristarea, Să vezi în braţe ce tu doreşti... rupte, de cufere desfundate, de mo
Dureri necontenite ce-apasă pieptul meu. (Dorinţa) bile vechi, aruncate la întâmplare, de
