Page 8 - 1926-16
P. 8
d ’ VNIVERSVL
S C R I S O A R E ca şi cum m’ar fi invitat să dau cât
de mult, că încape. Scosei. mia o
desfăcui. ca să se vadă bine— arun-
Lui Zaharia Siaticu cai o privire cu înţeles spre dama
în chestie — şi îi dădui drumul în
Dnc’ni porni spre senră din satul tău sărac,
Lăsând cnsufa albă cu nalbe la cerdac, casetă, retrăgându-mă în coltul meu
Ferit la mal, pe râul cu albăstriini de cer, ca un cotoi leşinat.
Te-aşi aştepta în lotcă cu’n lipovnn năier Dama mă privi surâzătoare — vă
Ne vom lăsa pe ape aşa la întâmplare. zuse că dispun — şi-n cele din urmă
Iar Dunărea setoasă, ne va sorbi spre zare, îmi ziceam : cel puţin cu atât să
Şi satele pe maluri ni s’or părea în cale, m’aleg : fac şi eu dragoste cu ea pe
Târlele de mioare păscând pe câte-o vale. datorie. Şi. la gândul ăsta. îmi mai
IS'e-or aştepta pescarii pe-amurg la chirhnna, veni inima la loc.
Din ciorba minunată, flămânzi vom ospăta.
Ne-om duce şi la Iani la han — iar cârciumarul, . In sală se făcuse mişcare : o damă.
Zâmbind, cu cvas sau votcă ne-o potoli pojarul. probabil din 'nalta societate şi care
Şi-atunci când luna’n ape se va svârli din cer făcea pe prezidenta, trecea printre
Ne-om înturna în lotca mânată de năier. bănci, cu un carneţel şi. la fiecare
Va flutura zăvoiul din flamuri verzi de ramuri, ersoană se oprea, punea o între-
Pe Dunăre vor trece dubasuri negre, ciamuri, Eare şi apoi nota pe carnet. Auzeam
Ne vom răsni de ele trecând de fiecare, în jurul meu. din când în când : da,
Şi hanul, chirhanaua, se vor topi în zare, da. mă rog. cu plăcere — şi, când
S’or zbate’n preajma noastră crâpceni şi samotei, nobila doamnă fu în fata mea, niti
Spărgând pusderii stele ca boabele de mei.
Şi râu-o să ne ’ndemne cu stropi de mărgărint, nu mai ascultai ce mă întreba ; mă
D‘ar din cauc sorbi-vom nu apă, ci argint... închinai, respectuos, surâsei auto
...Doi stârci mai albi ca luna sburând depe zăvoi mat. mă prezentai şi promisei, la
Şi-or flutura în treacăt, omătul peste noi. gândul meu : da, da, cu plăcere,
madame 1
RADU BOUREANUL
Până aci a fost greu ! In mişcarea
deslănfuită mi-a fost uşor să adresez
obiectului dragostei mele câteva vor
be esenfiale. strecurându-i şi cartea
de vizită, pe care o citi cu vădită
bucurie. A .
După o pauză de gândire îmi
şopti : la 10 jumătate, acum e zece.
Am aranjat, îmi spusei, şi îtt *
ce
pură să mă treacă mii de fiori. Dis
cursurile reîncepuseră şi se fineau
lanf. dar acum adevărat că nu mai
auzeam nicio vorbă- Mă furnica prin
tot trupul gândul că. peste o jumă
tate de oră voi fi singur, cu draga
mea şi voi gusta o fericire în stare
plecate, ca într’o catedrală. Persoana surprinsei privindu-mă şi atunci să compenseze emotiunile prin cari
pe care o urmărisem şedea în piciore dădui ochii peste cap. pusei mâna trecusem. La fiecare minut scoteam
rezemată de pervazul uşii. la un pas pe piept, dar nicio vorbă : nu era ceasul, mă uitam la el, fără să văd
depărtare de mine. Nimeni nu se ne rost de nici un cuvânt 1 jTocmai şi’mi venea să-l arunc în capul vor
linişti de prezenţa mea şi nici nu vorbea o cucoană grasă, cu un glas bitorilor. Dar. cu chiu cu vai se
s ar fi putut una ca asta, dată fiind pifigăiat şi îmbrăcată într’o rochie făcu zece şi douăzeci şi cinci. Mai
evlavia cu care era ascultată fiecare sură, având talia şi umerii garnisite erau cinci minute. Doamne, care ai
cuvântare. Nu mişca nimic, nu se au cu căţeluşi de culoare verde şi, pe ocrotit pe Isac şi pe Ilebeca, aju-
zeau nici răsuflările. în timp ce. dela fiecare mânică : o pisică închipuită tă-mă şi pe mine !... Ardeam, nu mai
tribună, o cucoană bătrână, cu guler mâncând un colac. N’aş fi băgat-o puteam, scosei pardesiul. îmi ştersei
de cauciuc, bărbătesc, un colonel de seamă, dacă nu tipa de-ti lua au fruntea, un minut trecea ca un
pensionar, de intendentă, un doctor zul. bătând cu pumnii în masă şi veac.... In fine !!!•... Veni şi zece şi
uscăţiv, ca un scatiu, cu membrele urlând : ajutor, ajutor, pentru ani jumătate !... Dar, în acelaş timp, clo
nea
tremurătoare, zbierau cât îi U malele noastre de curte !-.. Ca un poţelul dela tribună sună sfredelitor.
gura : animalele noastre iubite, su refren dezasperat, vorbele astea se Dumnezeule, părere să fi fost. sau
rorile noastre dragi, prietenile noas repetau după fiecare frază şi 'toc aevea Nu. nu era părere. Dela
tre devotate 1 şi altele şi altele.... mai târziu, băgai de seamă că pu tribună, doamna cu carneţelul, se
Bine înţeles că nu eram prost s’as- blicul se ridica pe rând. se scotocea adresă publicului : d. Pupi Violeţi,
cult ce spuneau ei ; dela început nu prin buzunare .şi se strecura la tri noul nostru tovarăş, va vorbi ono
mă ocupai decât de doamna în ches bună, depunând într’o mare cassă ratului public despre rolul pisicilor
tie. Mă trăsesem încet-încet lângă ea, de tinichea, bancnote mototolite şi în stârpirea duşmanului nostru : şoa-
până când braţele ni-se atinseseră ; iîntorcându-se, apoi. cu conştiinţa ricele !....
din când în când o atingeam peste împăcată, la băncile încălzite. Cu îmi veni să mă prăbuşesc la pă
cot. dar cu aerul că o făceam din rând rămăsei singurul din sală, care mânt- Prăpădit, mă uitai spre vecina
greşeală şi numai ochii trebuia să-i nu dăduse şi. evident, vocea oratoa- mea. Ea-şi încheiase haina şi, când
fiu fixa(i la orator, ca şi cum l-aşi rei se ascufea de astădată numai a auzit despre ce era vorba, mi-a
fi ascultat nevoe-mare. Pentru a nu pentru mine- Mă uitai în toate păr aruncat o privire fulgerătoare şi a-
da nimic de bănuit, cum se îndrepta ţile işi-mi dădui seama că toată iurită şi fără nicio milă. trântindu-
vreunul spre tribună şi. chiar înainte mulţimea aceea căsca gura la mine ; mi uşa peste picoare. eşi. Dar. ce
de a începe să bată câmpii, eu o câţiva mă fixau chiar, batjocoritor. era să fac ?...- Nu mai aveam înco
porneam cu aplauzele şi aplaudă şi Eu n’am obicei s’arunc banii în vânt. tro. Publicul începuse să bată din
aplaudă, de-mi făcusem palmele dar nu mai era nicio scăpare: mă palme şi din picioare, un freamăt se
flăcări, nu altceva. Când striga ci lăsai în voia soartei, buimăcit şi a- înăRa din mulţime : la tribună, la
tribună !.... Violeţi. Violeţi !-... Doam
neva .,bravo”, izbucneam la rândul junsei asudat până la tribună. N’a-
meu : bravo. bis. trăiască, urrraaall veam decât mia de lei. neschimbată, na cu carneţelul se apropiase din
nou. îmbietor.........
Şi, în vremea asta. coatele îmi ma dar ce era să fac ?...
nevrau pe lângă dânsa, după alfa Oratoarea cea grasă îmi ţi întin ...Mă duseiu să vorbesc 1...
betul sentimental. De câte ori o sese cutia, mestecând-o în fata mea, MIHAIL CELARIANU
