Page 12 - 1926-16
P. 12
yi umy HjKsuij im ER
„De aceea singura schiţă cu adevărat
Scrisoare deschisă Domnului care glumeşte „cazonă a lui Caragiale Legea Progresu
lui, deşi este superioară cu mult Tele-
SCUMPE PEHPESSICIUS, profund onestă şi perfect cultă, care e „gramelor sau D-lui Goe, dar (admiraţi a-
şt. I. Neniţescu. ,.cest „dar") prin individualizare a deve-
Aş vrea să fiu în stare să răspund ar b) Pe ce temei, veţi întreba. Altă poz „nit poezie, ceea ce n’a reuşit d. Bră-
ticolului bipartit al amicului nostru sin nă. Fără să fi văzut în viaţa sa o pina „cscu !"
in acelaş foileton, adresându-se lui Ca
cere delectus, Scarlat. cotecă streină, fără să fi audiat un curs ragiale îi comunică, cu delirul liric al
Dar nu pot şi să vezi de ce. de estetică, amicul Scarlat, ca membru şcoalei cu estetică şi celelalte :
1. Mai întâi nu l-am citit. O afirm nu blond şi marcant al Institutului de Fru „Ai avut noroc că ai scris Legea Pro
museţe al d-lui M. D., s'a specializat în
de formă. Caragiale. E drept, deocamdată face gresului una din cele mai puţin bune din-
2. Apoi am toată nădejdea că, prin „tre schiţele tale, şi că e vorba acolo de
deciziunea nr. cutare, din ziua cutare, a numai „încercări". Una a numit-o: teză. „un colonel şi de un caporal, căci alt-
Doi ani a fugit după maestrul său să i-o
şcoalei cu estetică, institut şi bae de a- ..mintrelea erai deci (admiraţi acest
buri din strada Nifon, s’a hotărît odată, primescă. Maestrul i-o tot ţinea în ser „deci") pierdut".
tar. Intr’o zi discipolul l-a întrebat : în
pentru liniştea omenirei, că acest arti tru ce mă prigoneşti Doamne ? După Se întâmplă însă că Legea Progresu
col „e ca... calitate exultant, ca cantitate propria spusă a discipolului, acesta i-a lui spre nenorocul lui Scarlat nu e de
exuberant şi aşa-şi-aşa din punctul de răspuns: „cum să ţi-o primesc dacă pe loc schiţa lui Caragiale, ci a d-lui Bră-
vedere al tonalităţei. Având, acum, şi mine nu mă citezi în ea niciodată" (au oscu .Ca şi cu cărţile engleze pe care le
calitate, şi cantitate şi tonalitate, aceas tentic). Tot după propria-i spusă, amicul citează autoritar, grăbitul ierarhizator
tă productiune a creerului nostru de nostru care la întoarcerile mele din nu se dusese direct la această schiţă ci
vine în mod fatal o operă literară. Dar streinătate mă întreţinea cu fel de fel o comenta pe baza unei fraze ambigue
odată stabilită ca atare, ea nu prezintă de glume pe socoteala maestrului pe din prefaţa volumului Maiorul Boţan
nici acea sinteză între om şi natură sau care acum, în ajunul docenţei, îl apără de care $o ocupa în foileton şi în a că
suflet şi obiectul prezentat lui, nici a- foc, — şi-a luat manuscrisul acasă, l-a rei cursă cădea : „Decât Legea Progre
cea idee generatoare din partea schim împănat cu câteva citate Mihail Drago- sului n’a scris nimic mai bun autorul
bată a sistemului, nici acel punct inhi- mircscu şi a doua zi teza care nu era Momentelor" (Neobservând că aici se
bit'v dela capitolul dramei, care să facă accesibilă în ajun, căpăta viza. face comparaţie între Caragiale şi Bra-
din ea acea fiinţă de sine stătătoare Aţi zice că e o anecdotă. Nu, e modul escu, Scarlat lua ambele opere drept ale
caic mere, mere, mere şi să ’ntoarnă tot cum s’a trecut la Universitatea din aceluiaşi autor, Caragiale).
de unde-o fost purces, celuloidul acela Bucureşti prima teză de doctorat în „es In răspunsul dat d-lui M. D. — In ter
admirabil, acea fiinţă psiho-fizică, în tetică literară" (sic), „încercare asupra meni drastici care vor fi mirat pe aceia
sfârşit, atât de extraordinară şi simpa comicului lui Caragiale" — cea mai care văd în profesorat un fel de ordin
tică. care nu e nici opera omului, nici proastă carte scrisă în limba românea monahal şi-i cer, prin urmare, ipocrizie
a naturei, nici a mediului, şi care poar scă. cuvioasă şi emasculată acurateţe — ci
tă numele de poezie. Nefiind poezie ea c; După gluma cu doctoratul, junele tam pe eleviti săi care cu câteva sisteme
nu solicită contemplaţia noastră şi deci, estet s’a gândit să se mai specializeze în estetice într’un buzunar şi fără o ba
oricât s’ar strădui, de geaba, nu poate ceva. Şi-a ales, în continuare cu Cara tistă în celălalt, discută principii lite
intia nici în categoria elegiei, odei sau giale, Imitaţia şi Clarul Confuz. In rare şi între timp confundă pe Caragia
epopeei, nici chiar — cu toată atenţia două broşurele apărute de curând în le cu Basarabescu.
datorită autorului — în categoria sati vederea docenţei şi publicate la acelaş Revoltat, elevul prim al duiosului
rei. Institut de Frumuseţe, candidatul para tambur major al „ştiinţei" literare ro
E prin urmare, o operă în proză, o frazează onctuos capitole respective din mâne, mă corectează acum : „Nu cu Ra
operă prozaică cu tendinţe, dar numai Croce. Dar pozna lui merge mai depar sa îabescu, ci cu Brăescu !“
cu tendinţe poetice. Puţin, puţin, dacă te: viitorul docent comentează opiniile De altfel d. Eugen Lovinescu — acel
autorul o ţinea mai pe dreapta, opera estetice ale Englezilor: Ilutcheson, A- om care n’o fi având nici „pic de simţ
%
era poetică şi el: poet. Aşa, ce folos, el dam Smith, Shafterbury, E. Burke, critic", cum afirmă, din prudenţă, D. M.
rămâne numai : scriitor. Sub acest un- Spence, Dugald-Stewart — pe care, lu D. — dar are mai multă inteligenţă cri
ghiu de vedere în această productiune a cru ciudat, îi citează şi Croce... tică decât toată „şcoala" sa trecută,
creerului nostru însă mai e şi alte carac (Ce să mai spun de puzderia de autori prezentă, şi viitoare la un loc, — e cel
teristice şi neajunsuri care o face când latini şi greci, ale căror opuri în origi care a prins pe dragomirescian asupra
superioară când inferioară. Astfel, ne nal, acest profesor cu 42 de ore pe săp faptului.
împlinind condiţiile lui „Pseudokinege- tămână şi 3 pe zi la Capşa, ţi le joacă Un altul ar fi răspuns că şcoala din
ţikos" şi nici pe cele, mai teribile, ale pe degete !) care face parte — şi aceasta e chiar lo
,,Sărmanului Dionis" nu e nici nuvelă, Ca om de ştiinţă — „ştiinţa literatu zinca mihalachianismului — îl obligă
nici schiţă şi cu atât mai puţin, roman. rii" lui M. D. — dânsul citează şi isvoa- să se ocupe numai de capodopere.
Sălăşluind însă în sufletul nostru şi ne rele. Care credeţi că sânt aceste isvoarc [înţelegeţi cum: capodopera se prezintă
mai fiind nicio categorie în caro să poa ale sale ? Nici mai mult nici mai puţin dela sine la fiecare din discipoli acasă
tă intra, este evident că ne găsim aici decât ediţiile din sec. 18, ediţii prime, şi-i spune: eu sunt capodopera, te rog
în fata unei interesante şi unice în li ale autorilor englezi citaţi ! (cf. Teoria să mă studiezi şi ierarhizezi. Discipolul
teratura universală îmbinări măestrite, Imitaţiunii în Estetică pp. 66, 67, 76). nu întreabă a cui e, de unde vine, ce
şi că, aici încălzindu-ne cu duioşia ei. O singură dată, e drept, dânsul spune: vârstă are, ce fraţi şi surori; o ia fru
aici înseninîndu-ne cu tonalitatea ei „cit. după Croce" etc. (cf. p. 67). Restul muşel, o pune pe masă şi o studiază în
măreaţă, aici fermecându-ne cu gingă se face că uită. Pas de-i spune, acum, sine, dând a doua zi referatul în scris.
şia ei din speţa graţioasă, opera în che că după codul ştiinţei literare, e o escro La prima şedinţă plenară toate refera
stiune e o speţă nouă, pecât de origina cherie să citezi cărţi pe care niciodată tele se strâng şi desbat, se trimit buleti
lă pe atât de specifică neamului nostru, nu le-ai văzut — şi îl sfidez să afirme nului şi după punerea la vot se închee
a eseului pur, cu înclinaţii de autobio contrariul — scrise mai ales, în o limbă proces-verbal cum că, omenirea să n’ai-
grafie şi satiră amabilă. pe care nu o cunoşti. bă grije, fiindcă s’a constatat că opera
Eseuri ca acesta, în literatura univer Discipolul ventriloc care, ca şi maes în cestiune e o capodoperă !]
sală, nu mai e.” trul său, îşi face o şcoală din a reda Ori Legea Progresului nu e o capodo
3. In al treilea rând, din prizărirea pe alt ton glasuri ce nu-i aparţin, va peră, e numai schiţă cazonă; specialis
numelui meu deacurmezişul articolu răspunde cu seninătate că n’a înţeles tul în Caragiale e liber deci să o discu
lui, mintea mea e prea puţin volnică să să..., că a crezut..., că, în sfârşit că a citat te autoritar atribuind-o acestuia, speci
despartă seriosul de glumă. Aş putea şi în glumă... alistul în Creangă sau Brătescu-Voi-
de data aceasta, spre liniştea omenirei, Supun însă acest caz oamenilor seri neşti, acestora !
afirma după sistemul şcoalei că: ne gă oşi din comisiunea ce va examina la Un altul, mai precis, ar fi răspuns că,
sim, din nou, în faţa unei producţiuni a docenţă pe acest june farsor şi declar doctor în Caragiale, dânsul nu înţelege
creerului nostru cu „conţinut dublu". că, personal sau prin profesorul delegat să fie specialistul pur al operei, ci nu
Dar în materie de glumă amicul Scar al Facultăţii de Litere din Cernăuţi, îi mai al... Comicului lui Caragiale !
Ei bine ştiţi ce a răspuns fârtatul es
lat nu e un personaj dublu, ci multiplu: voi sesiza oficial la timpul cuvenit. tet, d-lui Lovinescu ?
a) O poznă — spre a începe cu cele d) Cea mai frumoasă glumă Scarlat a
recente — a sa, e de pildă, aceea de a făcut-o însă tot ca doctor. Până să-l eli
se prezenta în curând, cum veţi fi auzit, mine dela „Viitorul", dumnealui scria a-
la docenţa de estetică dela Universita colo foiletoane literare, — cel mai gro
tea din Bucureşti, şi deci în faţa unei zav pasiv de inepţii din câte poate avea
comisiuni al cărei preşedinte va fi un până acum un tânăr din generaţia noa
profesor ca d. Guşti şi în care s’a rătăci stră. Ca specialist în Caragiale, a ţinut
şi vreun Pârvan, ca contracandidat al să-i „ierarhizeze" cu autoritate operile. In
acelui admirabil cap atic care e laborio „Viitorul" din 10 Febr. 1922, specialistul
sul Tudor Vianu şi acelei minţi iicusite, deci, scrie :
