Page 7 - 1926-16
P. 7

UNIVERSUL LITERAR                                                                                           1

          Romanţa bucureşteană                                                                  Târziu

                                                                                   IIo, ho ! cu hohot lung să hohotim !
       Vechiul  meu  prieten  Pupi  Violeţi   ro’au  învăţat  necazurile  !  Nimeni  nu   Suntem nebuni şi lumea ’ntîreagă e nebună
      este  un  curtezan  de  mâna  ’ntâi.  Cum   se naşte învăţat.                Să râdem, hai, să râdem împreună
      iese  pe  poartă,  îşi  aruncă  ochii  la   Custai  dihtr’un   ţap,  cu   un  aer   Că vieaţa tristă, care o trăim
      dreapta  şi  la  stânga  şi.  după  direcţia   pleoştit  şi  supus,  dar  nu  putui  bea   E doar un vis urît pe-un drum de humă
      în  care  zăreşte  imaginea  primei  fe­  mai  mult  ;  figura  lui  Pupi,  vechiul   Şi tot ce năzuirăm noi o glumă —
      mei,  îşi  aranjează  şi  el  treburile,   meu prieten, de astădată mă domina.
      spre  centru  sau  periferie.  Nu  e  zi   Ascultă,  măi  băete  şi  bagă  la  cap,   Ha, ha ! Am plâns dureri în jioezie
      dela   Dumnezeu.   în   care   să   nu-l   eu  îţi  vreau  binele,  îţi  spun  ca  la   Şi-am înâlţajt altare pentru zefr:
      poarte  paşii  prin  străzile  cele  mai   fratele  meu  :  omul  nu  trebue  să  se   Dar le jertfirăm turme ‘ntregi de miei
                                                                                   Şi n'ani văzut ce cruntă nebunie
      neprevăzute,  pe  urma  unei  lete.  sau   descurajeze  niciodată  !  Aşa  e  viaţa  :   E să jertfeşti pentru o ‘nchipuire
      lemeiuşti   viclene,   care   petrece   pe   un pas înainte şi doi înapoi !  Pe care o numeşti Dumnezeire —
      socoteala  vorbelor  lui,  dacă  nu-l  ni   ...Şi,  într’adevăr.  mi-a  înşirat  atâ­
      cumva în serios.                      tea   aventuri,   atâtea   cuceriri.   încât   Cu hohot lung în templu-am să detun
        Dacă  idila  tinde  spre  centru.  Pupi   începusem  şi  eu  să  mă  oţeresc  :  mă   Să se dărâme pietrele cioplite...
      calcă   discret.   în   apropierea   necu­  simţeam  mai  berbant  şi.  în  ceasul  a-   Voi sfărâma visările ’nîlorite
      noscutei,   făcând   o   mutră   serioasă,   cela.  aş  fi  făcut,  sunt  sigur,  mulţime   In sufletul meu aprig de nebun...
      sau  indiferentă,  până  când  spectato­  de  victime,  dacă  n’aş  fi  fost  reţinut   Şi ‘n cerul cel înalt am să ajung
      rii  curioşi  se  răresc  şi  drumurile  se   de el la berărie.              Străfulgerând cu râsu ’mi îndelung.
      umplu   de   cotiturile   noroioase   ale
      mahalalelor.  Odată  ajuns  în  mahala,                                      —* In suflet m’ain trudit adânc să sap
                                                                                   Şi-ain dezgropat mulţime de comori...
      însă.  se  schimbă  boerul  :  fulgerător,                                   l..e-am aruncat pe drum la trecători,
      îşi  măreşte  compasul,  tuşeşte,  începe                                    Apoi am vrut să-adun ca un satrap
      să  fredoneze  ceva.  aruncă  bastonul                                       Tot cerul risipit pe-oglinzi de lac...
      pe  braţ,  îşi  sumete  pantalonii  şi.  nici                                Şi m'am trezit un cântăreţ sărac.
      una nici două : atacă.
        Văzându-l  într’o  zi  ocărât  de  o  fe­                                  Ha, ha ! Şi cântul meu era duios
      meie  —  în  calitate  de  vechili  prie­                                    Şi plin de lacrimi. Nu ‘1 mai vreau acum!
      ten  —  am  îndrăznit  să-i  spun  pe                                        —  lini voi croi în lume un alt drum —•
      şleau  :  liine,  nene,  nu  te  mai  laşi  de                               Vreau cântiţl hohot lung, armonios,
                                                                                   Să freamăte de dorul furios,
      comedii  ?  !...  Ai  îmbătrânit,  te-ai  com­                               Să hohotesc şi să mă ‘ngnn
      promis. nu mai merge !                                                       Cu chiote şi gesturi de păgân.
        Dar  tot  eu  eşii  păcălit,  căci  iată
      ce-mi  răspunse  ticălosul  :  —  Naiv                                       ... Mă văd cu mâinile încrucişate,
      ce  eşti  !  Crezi  tu  că  un  om  ca  mine                                 Cum mă privesc în ape trist, surâd.
                                                                                   —  Mă dor privirile-mi înlăcrămate...
      se  ia  după  gura  unei  femei  ?  Oare                                     De mine ‘s ele-atât de ‘nduioşate ?
      cinstea  mea,  reputaţia  mea,  se  com­                                     —  E atât de mult, de când uitai să râd !
      promit.  dacă-i  vine  uneia  gust  să  mă
      facă  cu  ou  şi  cu  oţet.  în  mijlocul                                                        EUGEN VICTOR
      străzii  ?....  Mi-e  foarte  egal  !  Mă  o-
      cărăşte  una  ?...  cotesc  drumul  şi  mă
      iau  după  alta  ;  mă  ocărăşte  şi  asta
      ciulesc  urechile,  fac  pe  nisnaiul  —
      n  o  să  mă  bat  cu  ele  pe  stradă  !  —
      şi tuşti după alta !                             M. CELARIANU
        Într’o  singură  oră  pot  să  dau,  după
      împrejurări,  zece.  până  la  douăspre­
      zece  asalturi.  Şi  aici  am  şi  eu  socote­  —  Cum  ţi-am  spus.  urmă  Pupi,
      lile  mele  :  să  zicem  că  una  se  face  că   n’am  avut  nimic  să  regret,  pe  urma
      n’aude.  alta  intră  într'o  curte,  alta   întreprinderilor  mele  amoroase.  Dacă
      mă  face  porc  neruşinat,  alta  derbe­  am  fost  uneori  înfrânt,  apoi  provi­
                                            denţa  a  vroit-o,  fatalitatea,  şi.  înain­
      deu  ticălos  şi  aşa  mai  departe  :  una
      două,  trei,  şapte,  nouă  !...  Dar  eu  nu   tea  fatalităţii,  mă  închin  !  Bea-ţi  ţa­  renul  pe  dinafară,  o  servitoare  des
      disperez  :  într’o  sumedenie  de  ne­  pul.  să-ţi  spun  şi  una  teribilă,  ca  să   cliise  uşa  şi.  ca  şi  cum  aş  fi  fost  de
      bune,  trebue  să  fie  şi  un  procent  de   vezi  ,ce  surprize  te  pot  aştepta  în   mult  aşteptat,  mă  introduse,  grăbit,
      femei  serioase  şi  gata  afacerea  !  Cum   carierea   asta   aventuroasă   !....   lot   în  hali.  îmi  luă  pălăria  şi  o  porni
      vezi,  eu  socotesc  pe  atâta  la  sută  :   aşa  într’o  seară,  mă  luai  după  una,   înainte,  până  la  o  uşe  pe  care  era
      dacă  una  din  zece  îmi  primeşte  a-   pe  strada  Viitor  ;  era  elegantă,  fruj   gata  s’o  deschidă.  Dar  eu  o  reţinui,
      înorul.  sunt  satisfăcut  —  Şi,  iată  cum   moaşă,  bine  şi  mi  se  părea  mie  că   cu  aerul  meu  de  gentilom  şi,  făcân-
      nici  o  zi  nu-mi  rămâne  nefructuoasă.   ar  fi  mers.  După  ce  sondai  terenul,   du-i  cu  ochiul,  îi  strecurai  în  mână
      Ei.  dragul  meu.  trebue  să  fii  înar­  dela  distanţă,  cu  flerul  meu  special   cinci  sute  de  lei,  înţelegi...  pentru  că
                                            mă  apropiai  şi  începui  să  o  curtez-
      mat  pentru  viaţă  !  Omul,  când  por­  Nu  mă  respinse,  dar  nici  nu  mă  în­  toate  lucrurile  să  meargă  bine-  Mi
      neşte  la  o  treabă,  ori  o  duce  la  bun   curaja  —  şi.  până  în  „General  La-   se  păru  că  m’a  înţeles  şi  mi-a  făcut
      sfârşit, ori o lasă moartă !
                                             hovary“  am  mers  aproape  tăcând  —   semn  din  cap  să  n’am  nici-o  grije  şi,
        Mă  convinsese.  Cu  procedeul  Iui   Deodată  numai  ce  o  văd  că  se  o-   în  fine,  intrai.  ..  Cum  îţi  spun...  am
      la  sută.  oricum  ar  fi  stat  lucrurile,   preşte  în  faţa  unei  clădiri  mari,  toa­  intrat-..  Maică  Preacurată,  dacă  aş
      un  vânat  tot  trebuia  să-i  pice  în  ghia-   tă  luminată  electric  şi,  înainte  de  a   fi  ştiut  !  Unde  crezi  că  eram,  neno­
      ră.  Mă  gândeam,  scormonind  trotua­  împinge  poarta.  îmi  aruncă  o  pri­  rocitul  de  mine  ?...•  Nici  nu-ţi  trece
       rul  cu  vârful  bastonului,  cu  capul   vire.  care  spunea  destul,  pentru  a  te   prin  cap,  nici  nu  visezi  :  La  „Socie­
                                                                                                             4
      plecat,  umilit  de  naivitatea  mea:  mult   băga  şi  în  foc.  Curagios.  îmi  spusei   tatea   Protecţia   Animalelor *....   As­
      face  perseverenţa  la  om  !•...  când   în  gând  :  am  nemerit-o  !  şi,  dintr’o   cultă,  măi.  şi  bagă  la  cap  :  Protecţia
      Pupi  mă  deşteaptă,  dându-mi  o  pal­  săritură,  fui  în  curte,  pe  urma  ei-   Animalelor*  !•...  Am  priceput  numai
      mă  la  moalele  capului,  adică  :  sec   O  lăsai  să  intre  ea  mai  întâi  •—  e   decât  după  tablourile  de  pe  pereţi
      mai  eşti  !  Şi,  aproape  rostit  :  ai  nâ-   chestie  de  precauţie  —  şi.  în  timpul   şi  din  fraza  ce  auzii,  intrând  pe  uşe.
      tărăule,  vino  să  te  ’nvăţ  carte  !  Şi,   ăsta  gândeam  :  am  o  mie  cinci  sute   din  gura  unuia  care  făcea  pe  orato­
      mai  mult  pe  sus.  îmi  făcu  vânt  în   de  lei  în  buzunar  ;  îmi  trebue  ne­  rul-  Sala  era  înţesată  de  lume  :  femei
      bodega  „La  doi  Debreţini’ .  Hei  băia­  greşit  pe  ziua  de  mâine,  dar,  la  ne­  bărbaţi,  popi  şi  toţi  ascultau  cu  sme­
                              4
      tule»..  şi  eu  am  fost  ca  tine.  dar  voie. ducă-se l Pe când sondam te-  renie. stând pe bănci, cu capetele
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12