Page 4 - 1926-16
P. 4
4 UNIVERSUL LITERAR
aceia, nu şi-a putut lămuri cum se fă THEODOK AMAN
cuse lucrul acesta. Cert e însă că era
un fapt împlinit. Popa se aşezase ca un
destin la capătul neamului postelnicesc, O lăture necunoscută a marelui pictor
dislocase succesiv un trecut de cel pu
ţin două veacuri, pentru a pune în loc
doar zădărnicia tragică a luptei lui de In istoria plasticei româneşti, morie extraordinară şi mai ales de
adaptare, la început, cu o imponderabilă Theodor Aman este numele cel mai amintirea neştearsă ce o conservă so
potrivnicie. Şi amândoi eşiseră sfărâ strălucit. Dacă prin realizarea arti ţului ei.
maţi. stică a operelor sale. el se aşează a- Bineînţeles, aceasta n’ar fi fost su
Lucretia avu o mişcare do chirceală lături de marii săi urmaşi : Grigo- ficient. Şi Horafiu Dimitriu nici nu
dureroasă. Ana simţi, cu gândul la ta rescu. Andreescu, Luchian. faptul că s’a oprit aci. îndemnat de stăruinţele
tăl său, că tremură, fără să vrea, iar la Aman este întemeietorul şcolii de mătuşei sale, d-na Ana \ h. Aman şi
maică-sa, că i so ridică în gâtlej, un Arte Frumoase din Bucureşti şi încă cu ajutorul material al unui alt ne
nod de întristare. Maria singură avu susţinătorul ci material în răstimpul pot al d-nei Aman, Horaţiu Dimitriu
mişcarea izvorîtă din firea ei holărîtă,
de limpede atitudine, şi ca şi cum ar fi aproape de neadmis mintii noastre, n’a cruţat nici timp. nici osteneală:
prins din zbor un gând, exclamă : cât această şcoală a fost ştearsă din a mers la Câmpulung, locul întâm
-- Tare sunt curioasă să ştiu ce va fi bugetul Statului din presupusă lipsă plător de naştere a lui Aman. la Cra-
v
a find cu mine vărul Luca. de fonduri, — prin acest ultim gest iova, oraşul de reşedinţă al familiei,
Şi iar tăcură. Ajunseseră acum pe mai ales. Aman ia loc în galeria ma a răscolit arhive, a cercetat pe toate
creştetul dealului Sopotului. De aci se rilor făuritori de cultură ai secolului rudele, pe cunoscuţii şi vecinii ra
vedea, deopotrivă, cele trei culmi pe trecut : Eliâde, Cogălniceanu. Maio- maşi din acea vreme şi a strâns un
vâile întretăiate ale cărora se desfăşura rescu-.. important material documentar.
oraşul ca şi departe, lunca şerpuitoare
a Oltului, cu zăvoaiele ei armonioase,
cochete, cu albia lui albă până în dealul
Drăgăşanilor.
Lucretia privea aceste pământuri, cu
holde, cu vii, cu păduri şi gândul că o-
dinioară ascendenta ei le stăpânise a-
proape în întregime, îi biciui sângele.
Obrajii i se împurpurară de plăcere.
Aici sus, în vârful dealului, se simţea
ca un drapel înfipt în spaţiu şi timp.
Imaginea asta o făcu să surâdă lăuntric.
îşi aminti însă că toate aceste averi
se risipiseră cu totul aproape şi cu pu
ţinul relativ, deşi de fapt destul de mult
şi aşa, era acum doar al Măriei, şi-şi
şterse repede din suflet surâsul de a-
dineauri.
— Trebue să-mi ridic drapelul din
spaţiu şi să-l las numai în timp, se
gândi ea. Spaţiul e Maria, acum. Eu nu
mai sunt de cât vremea, în trecut.
Apoi îşi spun repede, ca şi cum ar fi
ţinut să curme adânc firul acestei cuge
tări.
— Şi totuşi avem şi aşa prea mult.
Apoi o cliipă gândurile i se întunecară.
începea să însereze, şi curenţii de aer
să se simtă, rece. întrebă dacă nu cum
va e mai bine să coboare spre casă. Ana
răspunse îndoelnic. Maria afirmativ, şi
adăogă că, de altfel, nici nu vrea să în
târzie, ca să aibă vreme să se întoarcă,
înainte de a fi înoptat, la conac. Răma
seră., totuş încă puţin ca să mai răsu
fle. Urcuşul fusese destul de lung pen
tru a simţi nevoia să mai şi respire. Pu
ritatea liniilor şi a culorilor, ca şi ar
monia din poisagiul larg desfăşurat de
jur împrejurul lor, cu nenumărat de
variate înfăţişări, se adânceau treptat
în albastrul întunecat al zărei. Un vul
tur tăie văzduhul, şi trecu pe (le-asupra,
capului lor, în zare. Toate privirile se
întoarseră după el. Lucreţia atunci îşi
dete seama că încă nici odată Maria nu
rămăsese la ei, noaptea, şi că, ori cât de ORIENTALA : TII. AMAN
dese şi de amicale fuseseră mai de mult
vizitele ei, totdeauna au fost făcute în Dar, într’un restrâns articol de re Lucrarea începuse să se publice în
trecere. Un sentiment de umilinţă îşi vistă. nu ne vom încumeta să fixăm ziarul Clipa. Din cele 11 foiletoane
făcu loc în ea, şi spuse : nici măcar în rezumat marea operă apărute şi în cari studiul a ajuns a-
— Iţi dai seama că nici odată încă nu şi marea personalitate a lui Aman. bia la timpul întoarcerii lui Aman
ai rămas în casa mea. Astăseară nu Amintim doar în treacăt pioşilor răs din Paris (1858). se poate afirma că
vei mai pleca la conac. Te opresc aci. colitori ai trecutului că această lu suntem în faţa unei lucrări de
Maria ştia şi ea lucrul acesta, pe bu crare se cere. în proporţii cât mai
nul cuvânt că nu fusese o simplă în săvârşite-
tâmplare. Luca Stroici era, pentru ea, largi, imperios înfăptuită. Moartea prematură a lui Horaţiu
un fel de duşman pe care îl cruţa nu Un început sa făcut, flora ţiu Di- Dimitriu a întrerupt publicarea lu
mai de dragul ca şi de mila Lucreţiei. mitriu, pictorul mort de curând, crării. Nu ştim dacă ea a fost tra
Fusese însă prea izbită de convingerea luase asupră-şi această grea între sată în manuscris până la sfârşit, mă
îndurerată cu care Lucreţia i-o spusese prindere încă de acum doi ani- Avea. car în linii largi. Un altul ar putea-o
şi pentru a înlătura orice bănuială, a- astfel termina fără prea multă greu
dăogă pe un ton destul de firesc: ca surse informative, doar cele trei tate. Ar fi o dublă pierdere pentru
Da? Atunci rămân, şi pace bună. mape cu documente dăruite Acade
miei de d-na Ana Th. Aman. precum noi ca studiul acesta, singurul între
N. DAVIDESCU şi relaţiunilc ce d-sa i le-a dat prin prins «asupra lui Aman, să se oprea
viu grai din belşug, ajutată de o me scă aici- Căci, în afară de covârşi-
