Page 10 - 1926-02

(ttUbtnSUL Ut ERAU
ici
cum şi sunt şi Don Quichotte şi^adovabiluî Editurile din Bucureşti In 192S
său scutier Saiicho Pansa. )
Dar si mai bine prinde Merejkowski în
admirabila sa exegeză a lui Don Quichoi-
te această esenţa statică a romanului lui întâiul nostru reportaj începe eu patru ce tipăreşte, de lucrările de artă, de admi­
Ccrvantes : „In Don Quichotte nu este, la din cele mai însemnate edituri din Bucu­ rabila înfăţişare ce dă publicaţiilor Aca­
dreptul vorbind, nici o intrigă, nici un reşti. Este un omagiu pe care ;opern edi­ demici, pe care le tipăreşte şi de atâtea
nod de acţiune desvoltată consecutiv ; nu torului o merită din partea unei foi lite- altele. Sunt insă, locuri comune pentru ce­
e decât o situaţie fundamentală care a- rure. Nu e locul să insistăm asupra rela­ titor ca şi pentru amatorul de artă.
proape nu se modifică dela Vm capăt la ţiilor materiale dintre editor şi scriitor. In cursul anului 1925, .„Cultura Naţio­
altul al dramei... Iată pentru ce e aproape Evident, ele nu sunt ideale. Asupra aces­ nală“ a tipărit :
imposibil de \ povestit subiectul lui Dou tui subiect şi a suggestiilor /lui, vom re­
Quichotte, cum e impasibil de: povestit, veni în viitor. /. LITERATURA ROMANEASCĂ
conformă întru totul cu realitatea, banala Cultuva Naţională a) Romane: „Roşu galben şi albas­
zi a unei persoane care a trăit cu adevă­ tru*' de Ion Miiuilescu.
rat şi nu imaginar'-. Nu'vom surprinde pe nimeni, scriind că b) Nuvele şi schi/c: „Trei nuvele’* de
Şi atunci, faţă cu .această calitate, în din punct de vedere tehnic „Cultura Na­ Ti viu Rebrcanu; „Povestea unei tinereţi*’
faţa acestei psihologii statice d. Mihail ţională“ a însemnat o revoluţie în arta de George V(lisau; „Schiţe vesele’* de Oh.
Sorbul, temperament prin excelenţă dra­
matic, avea să fie pus la o grea încer­
care. /întreprinderea d-sale a răuşit gra­
ţie meşteşugului de dramaturg pe care îl
posedă în cele mai amănunţite taine.
înscenarea d-sale dramatică, ia (din în­
treg romanul’ lui Cervantcs aventurile ce­
1
lei de-a treia „ieşiri * a lui Don Quichotte
intre care e şi savurosul episod al guver­
nării insulei Barataria de. către '• Sancho
Pansa. Nu vom »tăgădui că prover­
bele lui Sancho ; Pansa,, că episodul dela
curtea ducelui de Aragon sau al prânzului
guvernatorului din Barataria tot mai con­
servă ceva din esenţa lor spirituală.
Insă, întorcându-ne,. la primele rânduri
ale acestei glose, vom spune că fantomatica
fiinţă a acestui; Don Quichotte, dramati-
rnt, poartă toată vina fatalului păcat ori­
ginar : el e făcut pentru roman. Acolo
greutatea cădea pe fiinţa sufletească a e-
roilor. Mirajul la care se dedau Don Qui-
diotte şi Sancho Pansa, dintre cari pri­
mii, precum bine observă Merejkowski,
ransformă realitatea în vis iar al doilea
n glumă, acest miraj e de fapt creaţia
or. Aventurile, în roman, sunt consecinţe
de temperamentelor lor iar farsele când
unt — sunt jocuri ale fanteziei lor, pe
are şi le acordă cu generozitate aceşti doi
itani ai imaginaţiei.
In tcuiiu —■ şi în piesa d-lui Mihail Sor­ ZEŢAR1A MECANICĂ Secţia maşinilor de cules
ini ca în orice altă încercare dramatică,
esigur, .prin definiţie -— greutatea cade cărţii. Cetitorul ştie, ca de trei ani în­ Brăescii; „Romanţă provincială de Jl or-
c elementul exterior : pe farsă, pe feerie.' coace. toate tiparele îngrijesc mai mult tensia Papadal lîengcscu.
unt cele două feţe ale înscenării d-lui cartea şi că dacă se poate vorbi de o in­ c) Versuri: „De vorbă cu bălanul meu’
orbul, pe care d-sa le urmăreşte şi le filtraţie estetică în tipar. în copertă, în de Em. Dorian; „Poezii” dc Corneliu
esvoltă cu atenţie.
Aşa se face că scena finală, a morţii
ii Don Quichotte e inoperantă şi departe
î a înduioşa, ea lasă rece. Pentru că, atât
ena finală cu de altfel întreaga piesă su­
re de lipsa romanului, a 'sufletului eroi-
r, de amplificările sufleteşti pe care po-
îstirea romanului le favorizează, dar pes-
: cari teatrul trece ea peste bolovani de
■rână, cu Tarifa lui grăbită. Şi dacă de
uite ori acoperă seminţe, de multe ori şi
riveşte.
Cu ce satisfacţie ne reîntoarcem a-
1
nci la „Patima Roşie* , definitiva co-
edie tragică a d-lui Mihail Sorbul
cu cât regret consemnăm a nu pu-
a da proporţii entiisiasmului nostru şi
intru tipurile profund umane: Tofana,
>ilţ, Rudi, Castriş, Crina, şi pentru vi-
area dialogului şi pentru poezia acestei
tracări, emoţionantă prin excelenţă, şi
ai ales, pentru stringenţa acţiunei dra-
atice care împlântă o puternică ghiară
sufletul cetitorului ca şi în al specta-
rului.
PERPESSICIUS
In numerile viitoare, despre :
MIHAIL SADOVEANU şi D. D. PĂ-
1ĂŞCANU: Sfintele amintiri.
E. LOVINESCU: Istoria civilizaţiei ro- TIPOGRAFIA Secţia maşinilor plane
ine moderne.
RAMlRO ORTlZ : Italia modernă. Lioşaj, aceasta se datoreşte „Culturii Na­ Moldovanu; „Spre nceunnscut’’ de Ion
TJCIAN BLAGA : Daria; Fapta; ţionale“. Am mai putea aminti de planul Foii.
itru. \ său decis în materie de editură, de sec­ d) Critică, memorii, eic.: „Amintiri”
GOETHE : Faust; tracL I. U. Soricu, ţiile şi nenumărate fi varii, ale lucrărilor de Ion Slavici; ,,V. Alecsandri şi seriito-