Page 5 - 1926-02
P. 5

иптгшиъ ъпжмп                                                                                               5

               M I R O N                   C O S T I N


        Literatura   românească,   in   desvolta-   umanistă  dela  Bar,  în  Polonia.  Cuno­
      rea  ei  istorică  şi-a  croit  două  direcţii   ştinţele  salo  de  cultură  latină,  însuşite
      bmo   distincte:   literatura   religioasă   şi   la  acea  şcoală,  se  resimt  şi  în  opera  sa
      literatura istorică.                  de  mai  tîrziu;  atât  în  limbă  cât  şi  în
        Literatura   religioasă   prezintă   interes   gândire.
      numai  clin  punct  de  vedere  al  limbii   Dar  pe  lângă  cultura  latină,  Miron
      literare,  în  ea  păstrându-se  forme  lexi­  Costin  a  mai  făcut  cunoştinţă  şi  cu  cea   Acu câtă va vreme se putea, ceti în câte­
      cale  şi  de  altă  natură  care  ajută  la  cu­  polonă,  care  era  direct,  tot  un  exponent   va din marile jurnale din New-York, tipă­
      noaşterea   formârei   limbii   noastre   în   al  ei.  Cât  de  mult  a  înrâurit  cronicarii   rit în caractere groase, următorul anunţ :
      decursul  veacurilor.  Ea  nu  este  origi­  poloni  asupra  lui  Miron  Costin,  ne-a   „Aduceti-mi un dolari X..., strada Y...  12*
                                                                                                                 ;
      nală  fiind  în  bună  parte  traduceri  după   arătat  în  mod  foarte  judicios,  într’un   A doua zi, în acelaş loc se putu ceti :
      texte străine                         studiu recent d. P. P. Panaitescu.      „Îmi putefi aduce, dolarul şi până măi-
        Nu  tot  acelaş  lucru  putem  spune  de­  După  o  viaţă  de  aprige  frământări,   ne”.-
      spre  literatura  istorică,  literatura  cro­  Miron  Costin  se  stinge  în  anul  1091  la   Iar* a treia zi :
      nicarilor.  Deşi  şi-au  făcut  cultura  în   o  moşie  a  sa  din  judeţul  Roman.  Sfâr­  ,,Dacă  nu-mi  aduceţi  dolarul  [astăzi,  îl
      alte  ţări  străine,  totuşi  în  scrisul  lor   şitul  tragic  al  acestui  cărturar  lumi­  puteţi  păstra  mult  şi  bine;  mâine  va  fi
      putem  distinge  la  fiecare  pas  tendinţa   nat,  —  "a  fost  decapitat  din  porunca   prea târziu'*. -
      spro  originalitate  şi  spre  ce  este  al  no­  Domnitorului  C.  Cantemir,  —  a  fost  o   Un  gazetar,  curios  cum  îi  e  profesia,  se
      stru.  In  această  privinţă,  primul  cro­  vie   exemplificare   a   sacrificiului   şi  a   duse  la  adresa  arătată.ţundc  găsi  o  dacti­
      nicar,   caro   merită   toată   atenţiunea   jertfei  sfinte  pe  caro  a  adus-o  acest  su­  lografă  care  se  declară  autorizată  să  pri­
      nostră, este Miron Costin.             flet  distins,  neamului  său  atât  do  o-   mească  toţi  dolarii  ce  se  vor  .aduce  pentru
                                             ropsit de soartă.                     M.  H...,  însă  refuză  să.  dea  vre-o  explca-
                                                                                   ţ  ie  în  privinţa  destinaţiei  acestor  aolari.
                                              Viaţa  sa  sbuciumată  care  era  şi  a   Din  ce  'in  ce  mai  intrigat  şi  mai  curios,
                                             tuturor  contemporanilor  săi,  ne-a  imor­  gazetarul  făcu  o  ..anchetă  şi  află  în  cele
                                             talizat-o  în  frumoasele  pagini  din  cro­  din  urmă  că  M.  II...  era  un  mare  negustor
                                             nică.                                 din  New-York  care  pariase  cu  câţi-va  prie­
                                              Din  cuprinsul  ei  se  vede  că  scriitorul   teni  că  se  vor  găsi  în-New-York  cel  puţin
                                             nostru  îşi  nota  însemnările  sale  din   o  mie  de  „gâşte"  cari.să-i  trimeaţă  caţi-va
                                             fuga  pribegiei  prin  ţări  străine  sau  în   dolari  fără  să  ştie  pentru  ce.  Negustorul
                                             mijlocul  crâncenelor  lupte  de  pe  cu­  a  şi  câştigat  pariul  cu  vârf  şi  îndesat,  de­
                                             prinsul patriei sale.
                                                                                   oarece  în trei  zile, încasase peste 1200 do­
                                                                                   lari, pe cari dealtfel i-a şi restituit.
                                                                    GH. CARDAŞ

                                                       L a  t i n e ,  P o e z i e !  Bernard  Sliaw  nu  poate  suferi  pe  cei
                                                                                   cari  cer  autografe.  Şi  dacă  arJi  după  el,
                                                                                   ar  trimite  la  toţi  dracii  pe  inoportunii  cari
                                              Aşa a fost pădurea totdeauna :       vin să-i cerşească .semnătura. Insă această
                                              O lume de copaci şi de lăstare, —    impulsiune  iniţială  o  temperează  întotdea­
                                              Şi rătăcia prin luminişuri luna,     una  q  corecţiune  naturală  şi  mai  ales  un
                                              Iar printre crengi svârlia mărgăritare.  mare fond de bunătate.
                                                                                     In  zilele  din  urmă,  o  persoană,  din  noua
                                                                                   Zeelandă  îi  scrie  solicitându-i  un  au­
                                              Nimic nu s’a schimbat! începătoare,
                                               Să şuere, să cânte se îmbie         tograf.
                                              Şi tac la glasul tău, privighetoare !   Bernard  Shaw  sări  ca  fript.  încă  unul!
                                               Şi eu revin la tine, Poezie 1       Apoi  puse  mâna  pe  toc,  se  sili  să-l  în­
                                                                                   moaie în venin şi scrise :
                                                                                     Colecţionarii  de  autografe  sunt  plaga  u-
                                               Mă duc pe câmp. Cu vălurile’i pale,   manitătii.  Cum  însă  ei  vor  stărui  în  plicti­
                                               Zefirul mă ’nfăşoară, ca pe merii   coasa  lor  obişnuinţă  atâta  timp  cât  noi,
                                               Ce-i scutură de rozele petale,      âştialalţi,  oamenii  cunoscuţi,  nu  ne  vom
                                               Şi vineţie cade umbra serii.        hotărî  să  nu  mai  dăm  autografe,  mă  văd
                                                                                   în  situaţiunea  de  a  opune  un  refuz  cate­
                                                                                   goric cererii d-voasiră.
                                               S’apleacă lanul tot, ca sub o mână    Din inimă, al d-voastră,
                                               Desmierdătoare. Gârla argintie        Şi... iscăli : Bernard Shaw.
                                               Necontenit în calea ei se mână.
                                               Şi eu revin la tine, Poezie !

        Fiu  de  boer  mare,  vestit  pe  acea  vre­  E la nămiezi. Văzduhul e fierbinte   Un  conferenţiar  predică  pentru  supri­
      me  în  Moldova,  în  curând  ajunge  şi   In kioşcuri adumbrite do zorele   marea  alcoolului.  Intr’o  seară,  foarte  ră­
      el  în  cele  mai  înalte  trepte  sociale.  Po-   Prânzesc familii, — râsete, cuvinte ;   guşit, i ceru să i se aducă o ceaşcă de lapte
      ziţiunea  sa  politică  şi  socială  i-a  dat   Sub streşini cuiburi noi de rândunele.  în  locul  tradiţionalului  pahar  cu  apă.  Im­
      posibiltatea  să  cunoască  în  deaproape                                    presarul  gândi  că  nu  e  rău  să  pice  şi  pu­
      toate  frământările  şi  actele  cele  mai                                   ţin rum în lante.
      importante   din   istoria   ţării   sale,   pe   Oraşul pare scund şi mic, în marea   In  timpul  unei  perioade  elocvente,  confe­
      care  le-a  însemnat  cu  cea  mai  curată   Cu soarele drept stemă 'mpărăţio.  renţiarul  pune  mâna  pe  ceaşcă,  o  bea  pe
      sinceritate  în  letopiseţele  ce  le-a  scris.   O pasăre se-avantă spre tărie,  nerăsuflate şi strigă :
                                                                                                                  1
      Nu  este  nimic  de  prisos  şi  nimic  fals   Să nu-i audă nimenea cântarea 1   —  „Extraordinar I Pii I Ce mai vaci I '.
      în  tot  ce  a  scris  acest  cronicar.  In  a-   Şi eu revin la tine, Poezie !                *
      ceastă  privinţă,  atât  Miron  Costin  cât                                    1 a şcoală.
      şi  alţi  cronicari  din  acea  vreme,  sau  de             V. DEMETRIUS       -- Cât fac şase şi cu patru?
      mai  târziu,  cum  au  fost:  I.  Neculcea,                                    —  Unsprezece.
      Neculai  Costin,  D.  Cantemir,  Radu  Gre-                                    —  Nu, nu... io vezi... şase şi cu patru...
      ceanu  şi  Stolnicul  Constantin  Canta*                                       —  Douăsprezece...
      cuzino,  sunt  superiori,  după  o  intere­                                    —  Nu...
      santă  observaţie  a  d-lui  M.  Dragomi-                                      —  Nouă.
      rescu,  unor  cronicari  din  Apus.  Supe­                                     —  E, asta-i...
      rioritatea  lor  constă  în  veracitatea  su­                                  —  Treisprezece.
      fletească  şi  cunoştinţa  directă  a  fapte­                                  —-  Da  pentru  Dumnezeu,  de  ce  nu  zici
      lor  la  care  toţi  aceşti  cronicari  au  luat                             niciodată,  zece  ?...  Şase  şi  cu  patru  fac
      parte,  spre  deosebire  de  cronicarii  apu­
      seni,  cari  scrieau  numai  după  docu­                                     zece.
      mente.                                                                            A,  nu,  Domnule,  zău  nu...  asta  nu
        Născut  în  1633,  a  avut  posibilitatea                                  se  poate...  mi-aduc  foarte  bine  aminte—
       să se instruiască încă de mic la şcoala                                     cinci şi cu cinci fac zece.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10