Page 2 - 1926-02
P. 2
UNIVERSUL LITERAR
Cu creionul
RONSAUD
Pl IUI, DE VULTUR.
sUolo, in oraşul acela Uliu Moldova, o
L fântână cu roata de fer, străjuia fundul
curţii caselor vechi în care s'a născut ma
Când ai să fii bătrână şi când vei sta acasă ma şi au murit bunicii.
Torcând şi aiintindn-U spre foc ochii căprui Intr'o dimineaţă din începutul unei pri
măveri, prinţ r’o fereastră deschisă, mama
Citind versuri de mine pe gânduri ai să-ii spui mi-a arătat o pasăre cum nu mai văzusem
Ronsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă. niciodată, stând deasupra fântânii, cu
ghiarele încleştate pe roată :
— Pui de vultur, Puiule!...
ŞH n’o să ai in jurul tău nici o servitoare Când am cşil in curie şi m’am apropiat
Care prinzând de veste de-un lucru-atât de rar de fântână, puiul de vultur m'a privit ful
Să nu tresară grabnic la numele : Ronsard gerător, apoi şi-n inălfat privirea spre \
Ce-a vrut să-fi facă fala pe veci nemuritoare. cerul albastru, sbătându-şi aripile tăiate. V
Zadarnic...
In fiecare dimineaţă alergam în curte. '
Ci eu voiu fi în târnă o palidă stafie. la fântână. Puiul dc vultur stătea toi a-
Sub mirii, neturburată odihna o să-mi fie colo, pe roată, sus.
Când tu bătrână, ’n minte frecutu-o să-fi înşiri. Odată l-am găsii cu capul plecat, cobo-
n'ndu-şi privirea în adâncul fântânii, un
de vedea, desigur, un petec rotund de cer
Si-ai să regreţi iubirea şi recele-fi dispreţ. albastru.
O )Taştepta, ci pune doar pe iubire preţ • M'am apropiat nesimţit şi am mişcat
Culege cât e vreme ai vieţii trandafiri. roata. Puiul de vultur a'fipat, mutdildu-şi
repede picioarele pe marginea rotii, ră
mânând lot sus. Şi de acolo m’a privit
iar fulgerător, şi iar şi-a inălfat privirea >
spre cer, sbătdndu-şi aripile tăiate.
Zadarnic....
Prioia mereu in sus, privia mereu uspre
cerul albastru. — (Iar acolo, jos, in fundul
fântânii, petecul acela rotund, petecul u-
cela albastru, nu era tot un petec de cer V
Aripile nu-l ajutau să urce spre albas
trul de sus, •— spre albastrul din fundul
fântânii nu-i trebuiau aripi...
Când s’a aruncai dc pe roata fântânii
nu,l-am văzut. L-am văzut târli de o a-
ripă, spre căruia cu gunoi care îşi suna
clopotul la poartă.
N.
întinerise anul în haine de verdeaţă IN SPITAL,
Pe vremea-aceea’n care, Sinopa, te iubii.
AnCvenit cri în Tecuci, odată cu Oc
Icoana unei blânde şi dragi copilării
tombrie care a rămas afară să scuture co
Ţi se ci fia întreagă pe tânăra la fată. pacii şi. să alunge ciori pe cer, iar cu am
trecut ipe lângă grădina publică, şl apoi
tot înainte, până la marginea oraşului,
Crai copilă ’n vremea câncl îmi ieşiai in cale,
unde anit intrat in spital.
Copilă erai încă prin umblet şi prin glas, Am un pat scârfiit, însemnat culnumă-
Prin gura la de cată vrăjii şi-azi am rămas, rul 8 şi aşezat lângă uşă, stând gata parcă
Prin ochii tăi, la care gândlndu-mă mi-e jale. să plece cu mine in sală, — am o pernă
atât de tare încât azi voiu rupe-o
intr'un coif să vad cu ce\este plină, — şi
Iar Amor când zărit-a frumosa-ti chip ca’n vise mai am o pătură neagră, a cărei vechime
Degrabă cu-o săgeedă în inima-mi îl scrise. îmi spune că tiu numai Sun bolnav a mu
Si ducă nu eşti astăzi frumoasă că'minte rit sub ea....
fui fereastră, Octombrie scutură un sal
câm,..
Nu pot să şterg din suflet în veci icoana ta, Eri, după ce am intrat idei, a fost adus.
Căci nu chipul de astăzi îmi este viu în minte lângă mine, în patul cu numărul 9, un om
Ci chipul fără seamăn ce l-ai avui cândva. cu barba albă, cu gura strâmbă, cu un
ochi mai deschis decât celălalt.
Toată ziua u gemut, finându-şi mdnile
Trad. de IOAN CIORĂNESCU
spre cap, cu degetele sgârcite, parcă să se
apuce de păr.
Spre scară l-au scos cu pat cu lot pe
sală.
Prin uşă it. auziarn gemând mereu...
Trecuse miezul nopţii, când mi-am huit
pătura pe umeri, şi am eşit in sală să-l
întreb ce-l doare.
Lângă patul lui, rezemată de părete, în
mâni cu o lumânare aprinsă, o ţigancă
tânără moţăia. >
La sgomotul uşii a tresărit, şi-a strâns
la piept un şui roşu, şi s’a răstit la bol
nav :
— Mori mai repede moşule, că n’am
să-mi pierd toată noaptea aici I
D. N TEODORESCU