Page 4 - 1926-02

UNIVERSUL LITERAR

are dreptate, când zice că n’a fost Bupă £SVB.Me99
ia lui, ci a nevestei sale, care-1 în-
a cu baronul Florica. Asta este doar
nurit.
— Te rog, d-le apărător, — îl întrorup- Cu muşchi acoperită şi cu olane roşii,
preşedintele. — Las’ să, vorbească acu­ Cu straşini dătătoare de umbră răcoroasă,
tul. Aşa în vremuri bune te-au ridicat strămoşii
— Tarará, ce voiai să zici ?
Tarará dete din cap şi apoi zise : Şi te ştiam pe lume, patriarhală casă...
— Nu, d-le. N'a fost nici vina aceloi
norocite. A fost vina onoratei doam- întâii ochi spre viată eu i-am deschis prin tine;
.. — soţia d-lui baron, care tot scor- La vatra ta bătrână mi-au spus poveş'i bunicii...
Dnia lucrurile. De ce, d-le preşedinte, Pevăd ca'n vis grădina cu meri şi stupi de-albine
făcut ea atâta scandal, în faţa uşii
ele, încât şi bolovanii de pe stradă se Şi cu poteca ninsă, de rochia rândunica!
roşiseră, văzând pe d-1 baron Fiorica,
pe care-1 cunoaştem cu toţii ca un Era pe-alunci in tine atât prisos de viată,
q subţire şi nobil, — cum o sbughise La geamuri, în ulcele, muşcate şi betunii..
imai în cămaşă şi cu pantalonii în
fină, d-le preşedinte, din coliba unei Urcau pe zid zorele şi’n ori-ce dimineaţă
rănci murdare ? 1 Numai Dumnezeu Cu tril sglobiu şi proaspăt mă deşteptau lăstunii....
ie, d-le preşedinte, cât trebue să ne
udim noi ca' să câştigăm o bucată de Pevăd gigantic duzii, sădiţi de mâini bătrâne,
Une neagră.
1
1
Tarará zise toate acestea cu ochi înlă- Cu ramuri noduroase în inse n slăvi albastre;
ămaţl şi glas înduioşător şi mişca de­ Unde sunt oare, astăzi, hambarele cu grâne ?
dele împreunate pe piept. Unde-a pierit belşugul gospodăriei noastre ?
In răstimpul acesta în sală isbucniră
ingi hohote de râs. Dar în timpul râ-
îlui, preşedintele întrezări numaidecât Văd ceafa cum se lasă şi sufletu-mi apasă,
Dua situaţie, ce o înfăţişase acuzatul Mă-a pasă fot trecutul, sub afumata grindă,
ustiţiei. Chiar şi apărătorul observă Mă uit strein la toate din, vechea noastră casă..,.
sodată asta, şi când văzu surpându-se Al cui e chipul straniu din ciobul de oglidnă ?
(inelia apărării 9ale, se întoarse către
anca acuzării şi făcu semn lui Tarará
Í tacă. PărăginUâ-i curtea şi fără de ulucă,
Era prea târziu însă. Preşedintele, ca- Din tot belşugul vietei n’a mai rămas nimica ;
3 suna din nou furios, întrebă pe acu- Un dud bătrân căzni-a şi altul e p? ducă...
at: 1
— Aşa dar, ştiai despre legăturile clin- S’a- prăpădit bunicul şi a murit bunica!
*e nevastă şi baronul Fiorica ?
— D-le preşedinte, — întrerupse apă- Purtând în ochi-mi umezi himera tinereţii
ătorul, sărind în sus, — scuzaţi... dar Privit-am lung spre cuibul pustiu de rândunele
şa.. în astfel de împrejurări...
— Aşa... în ce împrejurări ? îl între- Şi obosit de toate cărările vieţii
upse preşedintele. Trebue să lămuresc Am stat să plâng pe pragul copilăriei mele I
cest lucru. MIRCEA RĂDULESCU
— Protestez împotriva acestei între­
bări, d-le preşedinte I cu baronul Fiorica, n’aş fi putut face odată să văd sau să aud ceva; eram
— N’ai de ce să protestezi, d-le avocat, altfel, m’aş fi repezit cu toporul în mâ­ mulţumit, d-lor juraţi, să-mi câştig pe
nterogatorul îl fac eu. nă acasă şi aş fi crăpat capul nevestei. câmp, cu toporul în mână, pâinea mea,
— Atunci, renunţ la apărare! Dar niciodată nu mi-a zis cineva asta, muncind din greu, de dimineaţă până
— Te rog. d-le avocat, vorbeşti serios? d-le preşedinte, şi dacă ar fi trebuit să seara târziu. Stimata doamnă glumeşte,
Iacă acuzatul mărturiseşte... viu vreodată acasă în timpul săptămânii, — i-aş zice doamnei, dacă mi-ar sta în
— Nu 1 nu ! nu I el n’a mărturisit ni- trebuiam să-mi înştiinţez nevasta. Asta faţă ; — ce urmări a avut scandalul pen­
1
nic, d-le preşedinte ! A zis numai, că o spui, ca să-ti arăt d-tale, că n’aveam tru onorata doamnă ? Nimic O glumă !
;ina o are doamna Fiorica, soţia baro- de gând, să fac vre-un rău cuiva. Băr­ După două zile. te-ai împăcat cu soţul
3ului, care a făcut scandal în faţa ca- batul e bărbat, d-le preşedinte, iar fe­ d-tale. Dar, stimata doamnă, gânditu-s’a
;ei sale. meile sunt femei. De sigur că bărbatul oare, că e în joc încă un om ? Şi că a-
— Bine I Şi acum poţi să mă împiedici trebue să cugete, că femeile sunt din fire cest om nu poate să se lase să fie bat­
*ă-l întreb pe acuzat dacă ştia de legă- necredincioase. • chiar dacă nu le laşi jocorit de aproapele său şi că trebuia
:urile nevestei sale cu Fiorica ? singure ; vreau să zic, chiar şi când să procedeze ca un bărbat ? Dacă stima­
— Răspunde, acuzaţiile Argentu : Cu- bărbatul nu e toată săptămâna plecat ta doamnă ar fi venit mai întâi la mine,
Qoşteai, da ori nu, relaţiunile femeei de acasă ; dar femeia la rândul ei trebue ca să vorbească, i-aş fi zis: „Stimată
tale ? să nu uite că bărbatul nu poate să se doamnă, noi suntem bărbaţi ! Şi bărba­
Mirat, nehotărit, zbuciumat de simţi- lase batjocorit de oameni, d-le ! Sunt o- tul e nestatornic ! Poate să se aprindă,
minte contrarii, Tarará se uita la apă­ cări... da, d-le, mă adresez d-lor juraţi ; stimată doamnă, pentru o ţărancă mur­
rătorul său, la auditor şi în fine în- ocări, d-lor juraţi, care nu numai că dară ? D-1 baron mănâncă la d-ta întot­
găimă : fac de râs pe soţ, dar fac să-i plezniască deauna jimblă bună franţuzească; com-
— Să .. să zic nu ? şi obrazul. Asta n’o poate răbda un bărbat! pătimiţi-1, dacă-i vine din când în când
Tânărul avocat bătu cu pumnul în Deci, d-lor juraţi, sunt sigur, că nenoro­ gustul de o bucată de pâine neagră.
bancă, se întoarse înfuriat şi se aşeză pe cita ar fi ţinut seamă de asta şi de si­ Aşa i-aş fi vorbit, d-le preşedinte, şi
alt loc. gur, că nu i-aş fi clintit nici un fir de poate nu s’ar fi întâmplat nimic din
— Spune adevărul, chiar în interosul păr. Asta pot s’o dovedească toţi veci­ toate acestea, ce din nenorocire s’au în­
tău, zise preşedintele acuzatului. nii. Ce sunt eu de vină, d-lor juraţi.'., tâmplat, nu din vina mea, ci din pricina
— D-le preşedinte, eu spun adevărul, când deodată această femeie blestemată... acelei doamne afurisito.
începu Tarará din nou, şi ţinea de data da, d-le preşedinte, d-ta s‘o fi adus aici Preşedintele puse din nou capăt, cu un
asta ambele mâini pe piept. — Şi ade­ şi să ne fi confruntat. Aş vrea să vorbesc prelung sunet de clopoţel observaţiilor,
vărat e, că era ca şi când n’aş ii ştiut cu ea ! Nu-i nimic mai rău decât fo- râsului şi diverselor păreri, ce urmară
nimic ! Căci lucrul... da, d-le, mă adre­ moile prea grăbito ! în sală după mărturisirea pătimaşă a lui
sez d-lor juraţi ; căci lucrul, d-lor ju­ „Dacă bărbatul d-tale, — aş spune a- Tararâ.
raţi, era aşa de tainic, încât nimeni nu cestei doamne, dacă aş avea-o în faţa — Va să zică. asia e concepţia d-tale ?
putea să vie şi să-mi spuie aşa, dela mea, — dacă bărbatul d-tale ar fi fost Tararâ, obosit şi gâfâind, dădu din
obraz, că ştie ceva. Vorbesc aşa. fiindcă încurcat cu o femeie necăsătorită, ar fi cap.
trăesc la ţară, d-lor juraţi. Ce poate şti putut, onorată doamnă, s’aibe plăcerea Nu, nu ! Nici nu-i vorbă de o con-
un biet flăcău, care lucrează la câmp, acestui scandal, căci aşa n’ar fi avut ur­ cenţie ! Asta-i adevărul, d-le preşedinte.
în sudoarea frunţii salo, de Luni diminea­ mări şi n’ar fi fost târît aici nici un soţ. Şi drept mulţumire pentru adevărul
ţă până Sâmbătă seară? Asta e o pacoste, Dar de ce, stimată doamnă, nu m’ai lă­ ce-1 spusese cu atâta sinceritate. Tararâ
oe se poate întâmpla orişicui. De sigur, sat în pace, pe mine, care am fost tot­ fu osândit la 30 de ani închisoare.
dacă mi-ar fi zis vre-unul în sat: Tara­ deauna liniştit, n’am fost vinovat cu ni­
rá, bagă de seamă, femeia ta trăieşte mic, dar nicidecum. Eu n’am vrut nici­ Trad. de B. MARIAN