Page 3 - 1926-02
P. 3
UNIVERSUL LITERAR 3
Adevărul lui Tarara
de LUIGI PIRANDELLO
Saru Argentu, numit şi Tarará, cum pero cu îndârjire, ca şi procurorul, pre o încărcătură de porumb cu acompa
j adus în sala juraţilor, pe banca acu- şedintele, grefierul, advocaţii şi servito- niament de muzică, adusese ea însăşi pe
irii, scoase o basma roşie de bumbac rui, până şi poliţiştii. Muştele i se a- agentul siguranţei, Spano, şi doi comi
npodobită cu lujeri de flori galbene şi şezau pe mâini, zbârnâiau somnoroase sari în ulicioara Arco, ca să dovedească
întinse cu băgare de samă pe banca, împrejurul capului său, se coborau laco adulterul.
e caro tebiiia să se aşeze ; căci nu voia me pe fruntea lui. în colţurile gurii, Vecinii n’au putut ascunde lui Tarará
ă-şi murdărească hainele de sărbătoare, chiar şi pe ochi : el nu le simţia şi pu nenorocirea, căci nevasta lui fusese ţi
in stofă groasă albastră. tea să zâmbească mai departe. nui ă toată noaptea arestată. In dimi
Noui erau hainele, nouă basmaua. Tânărul apărător, care-i era dat din neaţa următoare, când Tarará o văzu
Când văzu ţăranii cari stăteau în par oficiu, îi spusese că va fi cu siguranţă ivindu-se cu sfială la colţul străzii, se
ca rezervată publicului şi cari umpleau eliberat; el îşi ornorîse nevasta, al că aruncase asupra ei cu securea în mână
ribuna, le zâmbi. rei adulter era dovedit. şi-i sparse capul, înainte ca vecinii să-i
Cu bărbia lui aspră, de curând rasă, In fericită nepăsare ca a unui aninfăl, poată sări în ajutor.
ăinăna a maimuţă. In urechi îi atar el nu simţea nici cea mai mică urmă Dumnezeu ştie, ce tot. citia d-1 grefier...
ían doi cercei mari de aur. de căinţă. Nu pricepea de ce să se învi După citirea actului de acuzare, pre
Mulţimea aceea de ţărani împrăştia un novăţească de ceeace făcuse pentru o şedintele spuse inculpatului să se scoale
niros urât de grajd şi de sudoare, o chestie, ce nu privea pe altcineva decât din nou pbntru interogator.
iu boa re de ţap, un abur ameţitor, ca i>e dânsul. El lua judecata ca un destin — Acuzaţiile Argentu, ai auzit do ce
lela vite grase. de neînlăturat. eşti învinovăţit ?
Câte o femeie îmbrăcată în negru, cu In turne se găsea o judecată, tocmai Tarará făcu o mişcare deabia vizibilă,
nantila trasă până la ochi, văzând pe ca la ţară seceriş prost. cu mâna şi răspunse cu râsu-i obişnuit :
cuzat, începea să plângă şi nu mai eon- — Ca să snun adevărul, cred că d-ta
enea. El îşi arunca privirile în toate Şi judecata, cu tot aparatul ei solemn, nu pui nici un preţ pe asta.
tărţile, urma să zâmbească şi-şi ridica cu fotoliurile maiestoase, cu robele şi Atunci preşedintele îi zise cu mare
nâna aspră şi murdară, aplecându-şi ca beretele ei, era pentru Tarará ceva asemă asprime :
nător cu moara de aburi, ce se sfinţise
nil încoace şi încolo, propriu zis nu ca anul trecut cu mare solemnitate Când Eşti acuzat, că ţi-ai omorît nevasta,
ă salute, ci ca să facă un semn de cercetase acolo cu alţii rânduiala ei me femeia, Rozaría Femminella, în dimi
ocunoaştere unuia ori altuia din pric neaţa zilei de 10 Decembrie 1911, cu o
inii ori tovarăşii săi. de lucru. canică. acele roţi dinţate, acea mişcare lovitură do secure.
Căci pentru el era azi aproape o săr -- Cc-ai de zis în apărarea d-tale ?
bătoare după atâtea şi atâtea luni de în Indreaptă-te către d-nii juraţi, vorbeş-
chisoare şi cercetări. De aceea se gătise tc-le desluşit şi cu respectul ce datorezi
m de sărbătoare, ca s’aibă o înfăţişare justiţiei.
mnă. Era sărac; atât de sărac, încât Tarará puse o mână pe piept, spre a
nu putea să-şi plătească un avocat şi arăta că nu avea nici cea mai mică in
avea apărător din oficiu. Cât despre tenţie de a fi nerespectuos către justiţie.
dânsul, le făcuse pe toate : era cel puţin Dar acum erau în sală cu toţii porniţi spre
curat, ras, pieptănat şi purta hainele de veselie şi se zâmbea de pe acum, în
Duminică. aşteptarea răspunsului. Tarará observă
După primele formalităţi şi după ce asta şi stătu puţin nesigur şi nedumerit.
ie formase juriul, preşedintele spuse a- — întâi de toate, îi aminti preşedinte
cuzatului să se scoale. le, spune domnilor juraţi, ce ai de spus.
— Cum te cheamă ? Tarará dete din umeri şi răspunse :
Tarará. — Vezi d-ta: ei sunt oameni învă
Asta e o poreclă. Numele adevărat ? ţaţi şi vor fi înţeles ce scrie în hârtiile
— Ah, da 1 Argentu, Saru Argentu, acelea. Eu trăesc la ţară. Dar dacă în hâr
domnule. Dar toţi mă cunosc ca Tnrarâ. tii scrie că mi-am omorît nevasta, ăsta
— Bine. Câţi ani ai ? e adevărul. Şi nici nu mai e nevoie
— Nu ştiu, domnule. să mai vorbim de asta.
— Cum, nu ştii ? De data aceasta trebui să râdă şi pre
Tarará dete din umeri şi după expre şedintele.
sia figurei se putea vedea lămurit, că-i — Nu mai trebue să vorbim despre
se părea o prostie de prisos să numeri asta? Aşteaptă şi o să vezi, drăguţule,
anii. Răspunse : dacă o să se vorbească despre asta.
— Trăesc la ţară, d-le ; cine se gân — Voiam numai să zic, d-le, — explică
deşte acolo la aşa ceva ? Tarará, în timp ce puse din nou mâna
Toţi începură să râdă şi preşedintele, pe piept spre a întări cele spuse, — vo
aplecând capul, răsfoi actele deschise în iam numai să zic, că eu am făcut-o,
faţa sa îndrăcită cu alambicul şi vergelele ei. Ta da ; şi asta-i totul. Eu am făcut-o... da,
— Te-ai născut la 1873. d-le. Mă adresez şi domnilor juraţi, eu
— Tarará lăsă să-i cadă mâinile şi fu rará simţise o uimire crescândă şi ne am făcut-o într’adevăr, fiindcă nu pu
mulţumit. încredere. Fiecare îşi va duce bucatele team face altfel; da, asta-i tot!
— Cum porunceşti d-ta. la moară ; dar cine putea să asigure — Seriozitate I Linişte ! Seriozitate \
pe muşteriu, că făina provine din grá
Ca să nu stârnească râsul, preşedin nele aduse ? Trebuia să închizi ochii şi domnii mei ! strigă preşedintele şi sună
tele îşi răspundea singur şi numai în furios clopoţelul. — Dar unde ne aflăm
urmă întrebă: — Nu e aşa? — nu e aşa? să primeşti cu supunere făina, ce ţi se dă. aici? Suntem la juraţi!E vorba do judecat
De aceea, Tarará predase cu aceiaş ne
In cele din urmă zise : încredere, dar şi cu aceiaş resemnare, un om, care a ucis ! Dacă cineva îşi mai
— Şezi. O să auzi acum dela d-1 gre îngădue să râdă pun să se golească sala!
fier de ce eşti învinuit. cazul său justiţiei. Regret, că trebuie să amintesc d-lor Ju
Grefierul începu să citească actul de Cât despre el, ştia doară că-i crăpase raţi de seriozitatea misiunii lor.
acuzare, dar la un anumit punct trebui capul c’o lovitură de secure, când se Apoi se îndreptă către acuzat, încrun
să se întrerupă, căci primul jurat leşi întorcea într’o Sâmbătă seară acasă, ud tând sprâncenele.
nase din pricina mirosului grozav ce până la piele şi murdar, dela moşia din — Ce vrei să zici cu aste, că nu pu
umplea sala. Se porunci aprozilor să des satul Montaperto. Acolo lucrâ o săptă teai. face altfel ?
chidă toate uşile şi ferestrele. mână întreagă, ca argat, şi la întoarcere, In liniştea adâncă ce domnia acum,
Acum se vedea desluşit consideraţia în ulicioara Arco, sub dealul San Ger- Tarará vorbi foarte speriat:
acuzatului faţă de acei cari trebuiau lando, unde locuia, se pomeni o’un tă — D-le, vreau să zic, că n’a fost vina
să-l judece. răboi nemaipomenit. mea.
Tarará sta pe basmaua lui cea roşie ca Cu câteva ceasuri mai înainte, novas- — Şi cum aşa 7
macul, nepăsător la putoarea cu care îi tă-sa fusese prinsă în flagrant delict cu Acum, tânărul apărător din oficiu cre
era obişnuit nasul şi zâmbia ; lui nu-i d. baron Fiorica. zu de cuviinţă să se răzvrătească con
era prea cald, cu toate că purta haine D-na Graziella Fiorica, soţia baronului, tra tonului agresiv, ce-1 luase preşedin
albastre din ştofă groasă ; şi în sfârşit cu degetele împodobite cu inele, cu obra tele faţă de acuzat.
nu-1 supărau de loc muştele, din a că zul boit cu roşu şi gătită ca un catâr, — Iertaţi-mă, d-le preşedinte, aşa o
ror pricină juraţii erau nevoiţi să se a- care duce în zi de sărbătoare la biserică, să-l zăpăcim pe bietul om ! Mi se pare
