Page 8 - 1926-02

s ! I amnmui

furiei, apoi, ridicând cu o mână furotl» Pagini engleze
liţa şi cu alta cuţitul :
— Tineri prieteni!....
— Ufff! scânci, înfundat, Ciovârnache. H A M t E T ' I I
— Maestrul vostru a aranjat toate cele
de cuviinţă, pentru ca petrecerea voas­ sau
tră să fie deplină ; acum avem osele
şapte; şapte kilometri, până la gară, îi între istorie literară şi critică
faceţi, mergând repejor, într’o oră şi ju­
mătate ; cealaltă jumătate de oră o vom Dureros e că ambii au drept
petrece, prin urmare, aci, spre amintirea după cum au şi ceilalţi preopin
neştearsă a zilei de azi şi spre desfăta­ Ilamlet întâmpină de câtăva vreme, fluctuând între teoria morbidităţii
rea noastră a tuturor — Clementina vă la noi, ceeace s’ar putea numi, cu un caracter şi aceia a dificultăţilor
va cinsti cu ceeace se cade să aveţi dela cuvânt englez obişnuit, un mic „revi- terne (cf. Robertson). Niciodată in
ea. Tacâmuri aveţi toată lumea ? val‘\ Jocul din urmă, împovărat de genţa omenească n’a fost un mai
— Da, răsuflarăm, cu o fericire isbuc- gând al d-lui Manolescu, — pe care şi cer produs al eroarei, al acelei *
nitoare. l’ar însuşi orice mare actor englez, şi care în concepţia americanului Jo:
— Ei bine, atunci, totul e pregătit. Cle­ oarecari traduceri neizbutite, dar mai Royce, este o gândire despre care
mentina... va intona diferite arii naţio­ izbutite, critici ale acestora, l-au redat gândire, care se numeşte superioj
nale, timp de douăzeci şi cinci de minute, şi la noi tradiţiei, care face dintr’ânsul îşi dă seama că nu-i completă.
iar la refren fiecare vom bate cu cuţitele capo-d-opera cea mai populară a omului , După admirabilul teoretician al ,
şi furculiţele în farfurii (zang !...). din Strutford sibilităţii eroarei“ (cap. 2 din The
-— Mama ta, Doamne 1... nu se mai pu­ Mai de curând, un studiu în „Viaţa ligious aspect of philosophy) nu
tu ţine Ilodoroabă. Românească“ şi în broşură, al noului deosebi între adevăr şi eroare di
De data asta paharul era prea plin; profesor de literatură engleză la Uni­ dacă implici toate amănuntele e
toată furia noastră se îndrepta numai versitatea din Iaşi,, a pus şi la noi pro­ ten(ei în realitatea unei idei mfii
spre cel mai vinovat dintre toţi : trage­ blema tulburătorului erou. D. I. Botez, unei gândiri imanente. Acest spirit
dianul Neptun. II fulgeram din ochi, după ce trece în revistă, câteva din pă­ solut e singurul care cunoaşte eoni
până când, la momentul refrenelor, Eudy- rerile altora, vede în Ilamlet un tip deoarece coincide cu toate fazeh
mion da tonul şi furculiţele noastre zdrăn­ integral, lipsit nici de memorie, nici formele existenţei ; celelalte cum
găneau asurzitor pe porcelanurile nevino­ de voinţă, sănătos şi normal ; şi îşi teri, omeneştile cunoaşteri, sunt )
vate. propune un volum în care „punând la ţiale, deci, în mod felurit, erori.
întreg
contribuţie
să
eviden­
textul,
Dar „totul trece',’n astă lume“, cum ţieze caracterul de Prometeu, nu de ne­ Dacă acum reducem scara exis
bine h scris maestrul, deci, a trecut şi putincios morbid, al eroului“. telor lui Royce la.... Ilamlet, găsim
faţa lui o singură idee ce l-ar putea
asta. Când s’au împlinit cu precizie ce'e Cum vedem, pe d. Botez îl preocupă prinde : Shakespeare însuşi...
douăzeci şi cinci de minute, diva tăcu, psihologia fascinantă a lui Ilamlet, şi Dar Pirandello răsare dintr’un
înclinându-se într’o reverenţă imperială. prin aceasta dânsul intră în linia cla­ de scenă şi se întreabă ; dacă Shal
Sărirăm în picioare, ca străpunşi de un sică a criticilor shakespeareani, care peare însuşi nu şi-a dat seama de
curent electric ; nici băutura n’o mai ve­ dela Goethe, — cu faimoasa lui ima­ a scris, dacă între Ilamlet întrevî
deam în faţa ochilor. Gazda, însă, re- gine a unui tânăr ideal, doborît de de el şi cel realizat e o prăpastie
culeasă din emoţiunea inerentă în tim­ o sarcină prea brutală (un vaz scump, atât de mare ca între ideal şi fap
pul producţiei, reveni la realitate şi, de în care un stejar împlântă rădăcini Haosul vedeţi, creşte, cercul viţios p:
data asta, ridică într’adcvăr primul pă­ până ce-1 fărâmă), — sau, mai bine zis, de deabinelea problema.
hărel de prăşlină. dela Ilenry Mackenzie, care anticipează E aici locul să intervină criteriul
Când însă s’o imităm şi noi... „Staţi“ ! cu vreo 15 ani concepţia lui Goethe. şi tetic : Un singur Ilamlet există; c
Şi, scoţând din sân o sticluţă de formă până la Bradley şi Freud, se lasă ispi­ nu e nici cel visat de Shakespeare, c
ciudată, cu un lichid vioriu, trecu pe tit de enigma resortului interior al u- nu e nici cel închipuit de Thomas !
lângă fiecare şi picură în toate păhăre­ nicului tânăr. mer, Gildon, Dennis, Hanmer, sau c
Lucrul nu e decât drept: Ilamlet e
lele câte o lacrimă de apă de viorele. struit de Mackenzie, Goethe, Schlef
— Stai I Ce faci bre ? 1—se sperie IIo- întreaga piesă. Pe lângă el ceilalţi eroi, Coleridge, Fletcher, Gervinus, Ulr
doroabă. — chiar Regina, chiar Ofelia, — sunt Klein, Werder Furnes, Lowell, Ro
Dar nu mai era timp de pierdut. De- joase, când nu şterse mediocrităţi lor Tolman, Brandes, Dowden, Herfo
terăm paharele pe gât; pe nas ne veni acest Ilamlet e suflet. Tot tragicul lui Raleigh, Clutton-Brock, Masefield, c
stă în aceea că are un suflet, că tre-
1
un (damf de parfum, amestecat cu ţuică. etc. Ii, cum spune Bradley ). citat şi
bue să şi-l simtă în contact cu o lume, d. Botez, acel Hamlet care rezistă tu
In timp ce smulserăm pălăriile din trăind „â fleur de peau“, o lume su­ ror confruntărilor cu texutl.
coarnele de după uşă, fiecare membru al perficială. epidermică, aproape neper­ Arbitrarul interpretărei poate lua
ilustrei familii aprinse câte o faclă de meabilă. şi aici; dar cel puţin strâns cât se po.
răşină şi, când păşirăm pragul, focul ne E ca şi cum ai ţine o rană vie în aer în încăperile faptului pozitiv : lit<
cuprinse din toate părţile. Lui Neptun îi rece şi confinat, ne în stare să comu­ scrisă.
scăpă piciorul în ruptura unei trepte; nice cu ea pe calea niciunei apropieri, Un astfel de Hamlet reclamă şi 1
câinii, alarmaţi, sau poate instruiţi la nici unui leac ! Pe Ilamlet îl doare de gar Poc când ceartă în Marginalia
rândul lor, se năpustiră în jurul nostru, a avea un suflet. ciritici de eroarea „de a fi încercat să
cu hămăiri delirante. De aici calda, vibrătoarea lui frăţie pună caracterele lui Shakespeare,
Festinul se sfârşise. ! cu Hora ţiu, singurul tăiat din aceeaşi dea seama de acţiunile lor, să împi
substanţă, -— frăţie caro aruncă un
După şapte kilometri de drum cu pi­ nepotrivirile din ele. nu ca şi cum
ciorul, eram la canton ; trenul. însă, nu­ soare atât de nou în negura, piesei, în­ fi făurite de un creer omenesc, ci ca
mai cu un minut mai de vreme, plecase. cât au fost critici care să vadă în nefe­ cum ar fi adevărate existenţe ale ]
ricitul prinţ, — şi deci în tot rostul pie­
Până în zori ne ghemuirăm, sub micul montului“ .. Ei vorbesc astfel de Ham
şopron, unul în altul, ca nişte umbre de­ sei o simplă femee deghizată în dra­ omul, în loc de Hamlet „dramatis p
goste cu tânărul ofiţer 1 (cf. Bradley- sona“, — de un Hamlet pe care D-!
gerate: cruda realitate înlocuise visul, în- Furness).
tr’adevăr neuitat. Dela această năzărire, la aceea că şi nu Shakespeare l-a creiat“.
Un Hamlet al lui Shakespeare,
Hamlet, ar fi un june ambiţios şi un far­ cearcă Bradley să distingă în cele
MIHAIL CELARIANU
sor, Înscenând un strigoi calomniator de pagini ale faimosului său stud
pentru a da jos de pe tron pe nevinovatul Acest Hamlet, după dânsul, nu e t
unchi (cf. ibid), curba interpelărilor
în speţă are toate coborârile şi urcă­
rile. E tocmai primejdia metodei psi­ 1) A. C. Bradley, fost profesor de p(
hologice. E deajuns ca cineva să aibe zie la Oxford, autor al celei mai bu
o părere ca să poţi — cu puţină dia­ cărţi moderne, de critică shakesU
lectică. — afirmă contrariul. Critica reană : Shakespearean Tragedy (Mi
hamletistă ia astfel forma a două şi­ millan, ed. II, 1924). (Nu trebue conft
ruri nesfârşite de ,,da“ şi „nu“ bra- dat cu A G. Bradley, cel cu The Av
vându-se reciproc. Tipul îl reprezintă and Shakespeare’s country, sau cu
Coleridge-tatăl şi fiul. A spus cel din­ losoful „contradicţiilor fundamental'
tâi, poetul, că Hamlet e, un hipersensi- logicianul F. II. Bradley. sau filolog
- tiv abulic. — dimpotrivă, răspunde cel Ilenry Bradley, autorul frumoasei ’
de-al doilea: un om de admirabilă ac­ cunoscutei cărţi: The making of t
ţiune. English«