Page 7 - 1926-02
P. 7
jjNjVbllSUb LII ЫхЛ1\
Floricea de primăvară Mispinâ la uîeche, plictisit, Ciovârnache-
—- Acum, fiindcă vă văd obosiţi de
multă aşteptare şi .'cuprinşi de o nerăbdare
— Baladă engleză —
fie care o cuuosc atât de bine, Leandru...
'soldă teşte, copilul ţâşni in picioare, cu
Se strânse fala'n drum sub mărăcin, ochii Iu cer)... Vă vu spune câteva cicluri
Floricea de primăvară, diu poemele mele asupra nemuririi şi u
Şi-un prunc născu acolo 'n plâns şi chin, vieţii viitoare, (Furculiţa atinse uşor
ma rgiuea fa rfuriei) ...
Frunză verde, frunză rară, Leandru se retrase trei paşi spre perete,
se opri brusc, închină capul, puse bra
— „Odorul mamei, nu-mi zâmbi aşa, ţele în lungul pantalonilor şi, în tăcerea
„Floricea de primăvară, absolută u odăii electrizate, recită, una
„Căci mă ucide, vai, privirea ta, după alta, douăsprezece poeme ale maes
trului neoprindu-se decât scurt timp în
„Frunză verde, frunză rară’*. tre fiecare, pentru a face un compliment
mut, soldăţesc şi mândru. Ochii ne erau
Ea scoase-un junghiu, de spaimă tremurând, înceţaţi şi obosiţi, privind neclintit asu
Floricea de primăvară, pra copilului —- supraveghia{i câud de
ochiul generos al maestrului, când de pri
Şi-l implanta ’n trupşorul lui plăpând,
virile umede ale mamei orgolioase. In
Frunză verde, frunză rară. urechi,toate versurile sunau la fel, toate
scoteau aceeaşi muzică, monotonă, care,
In miez de noaple-apoi sapă mormânt, in cele din urmă, suna subţire şi stri
Floricea de primăvară, dent, până la nebunie.
Când ciclurile fură sfârşite, Leandru
Şi coperi trupşorul cu pământ,
făcu o pauză mai lungă—upoi un compli
Frunză verde, frunză rară. ment definitiv — ridicând şi braţele până
la 'piept şi se apropie de Lndymion, iu
Dar când intra'n capelă mâne zi, ti uzând fruntea, pe cure acesta depuse
nu sărut ferm.
Floricea de primăvară, Fu foarte greu să mai descleştăm vre
In prag un copilaş ii răsări, unui gura, pentru cele de cuviinţă. Trecu
Frunză verde, frunză rară. câtva timp, până ce, însfârşit, tot ilodo
roabă ne .scoase din încurcătură: „vino
să te sărut, puiule ! joc I Calci pe ur
—„Păpuşe dragă, dac'ai fi a mea, mele tătîue-tău ; o s’ajungi om mare I Şi,
„Floricea de primăvară, ca clin instinct, braţul lui se întinse spre
„Eu numai în mătăsuri te-ciş ţinea, tava cu băutură, trăgâncl-o până în drep
„Frunză verde, frunză rară“. ' - tul inimei. N’uvu nisă timp să ridice
paharul, că maestrul reîncepu: „tim,
Ihu I-—înainte de gustare să vă fac o
—„Pe când eram cil tău, sub rug în drum, nouă surpriză (Furculiţa sună). — Ne
„Floricea de primăvară, răbdătoare şi sprintenă,' Hero sări drept
„Măicuţă, n’ai fost bună ca acum, în picioare, se retrase până in fata sobei—
„Frunză verde, frunză rară“. făcu uu compliment scurt şi... durrr 1 I !
începu o sarabandă de sărituri, de încli
VASILE STOICA nări, de mişcări ale braţelor; nu mai ve
deam, în vălmăşagul lor, decât fluturii
1
nwfffiimniliri ’n .«ggBSBHzasKasaaisai
colora|i de pe rochie, cari parcă sburau
nu vă mire când veţi afla că tovarăşa zi ehii tuturor, fără voe, nu se mai desli- in capetele noastre. Fetiţa nu se lăsă mai
lelor mele cânta din gură ca o privighe peau de ea. Pe buze ne venea o adiere prejos decât micul ei frăţior. Neîndoios
toare, iar copiii: băiatul declamă şi .fata parfumată şi înfiorătoare, ilodoroabă în cu dansul ei trebuia să ţiuă exact cât
joacă toate dansurile naţionale. Adeseori calţe nu se mai putu ţine pe loc, cuprins timp ceruse declamarea poemelor. Când
mă întorc şi zic : multumoscu-'J 1 Ţie, de o frământare tirană fruntea i-se îm- se sfârşi, doamna Clementina îşi rnâugâe.
Doamne, că mi-ai hărăzit cu milostenie hrohonase de sudoare şi obrajii i-se fă fata pe păr, apoi luă tava — spre marea
din toate bunurile Tale. ca să Te cânt cuseră roşii-cărbuni. Tiptil, doamna Bîr- uşurare a tuturor — ridică păhărelele şi
pe lira mea supusă I (Aci luă o furculiţă neafă se reaşeză pe scaun, întv’o poză de lc puse îu dreptul fiecăruia, turuă îu ele
şi deabia o atinse de marginea farfuriei, un calm suveran. licoarea portocalie, iar sticla, pe jumă
iar copiii şi, împreună cu ei, doamua, în Maestrul urmă : Băutura aceasta, pe tate plină, o lăsă în mijlocul mesei, pen
cepem tare şi unison, pe melodia care nici zeii n’au disprejuit-o, aduce cu tru cine ar mai dori.
1-
„Sub tei eu frunza lată : / sine încântarea, uitarea... — Acum v— relua (Endymion — pentru
Mulfumescu-Ţi Ţie Doamne, —i Şi ertarea păcatelor... hotărî, fră că mai avem puţin de stat împreună —
Ilarul Tău e cel dintdiu, mântat şi prăpădit, Ilodoroabă. peste două ore pleacă treuul dela canton
Cu o milă de părinte — O, scumpii mei — se mlădie maes — şi având în vedere că numai cu atât
Mi-ai pus lira căpătâiu, trul — dar îu lumea noastră nu există o petrecere adevărată nu e complectă
"Ioti eram înălţaţi, eu, mai ales, plu păcat; este o noţiune a oamenilor fără sa dăm loc doamnei gazde să ne ofere,
team ; îmi venea să mă aşez în genunchi, libertate... Noi, cum v’am spus, planăm la rândul său, ceeace merge de minune,
să-i sărut mâna, în care ţinea furculiţa, deasupra împrejurărilor ; nimic nu ne în asemeni ocaziuni.
ridicată, ca spre a comanda cântăreţilor poate atinge, în lumea noastră olimpiană ’. La aceste vorbe parcă uitarăm toată o-
1
încetarea. Corul, în picioare, unison : boseala, toată uruiala din cap, toti flutu
— Înainte de a vă delecta cu ceva din rii diu creer: în fata ochilor vedeam ma*
opera mea (nevasta eşi, arătând, în miş
Lumea noastră ideală dinainte marile farfurii încărcate cu frip
carea ei, o poruncă ştiută din vreme)— E friiîpoasă ca in rai. turi mirositoare, cu salade apetisante şi
(in să ne cinstim cu un păhăruţ de nec Cine-o gustă, i-se pare carafele cu vin rubiniu, care te scoală
tar, care aduce pofta de viată. Ca o dulce zi de Mai, diu morţi. O cutremurare ne descleştă
— Şi de mâncare, ha.ha.lm !.. râse gros Ca o dulce zi de Mai... membrele, ochii se dilatară. îndreptarăm
Ilodoroabă. Nu-i vorba că asta nu ne scaunele, ne mişcarăm trupurile, întinse
lipseşte !.... răm coatele fpe masă furnicaţi de neli
K
Intrun minut o tavă cu o carafa şi Furculiţa se ridică din nou în văzduh ; nişte : cum să ţinem toasturile, în ce or
păhărele se ivi singură în pragul uşii,, cântăreţii tăcură. dine, cu ce cuvinte ?...
probabil pregătită de mult şi, la sfârşitul — „Ştiu — spuse cu convingere maes Câte o farfurie marc şi groasă fu pusă
ei deabia, mâna dantelată şi apoi Cornul trul — că artiştii trăesc mai mult cu idea înaintea tuturor, apoi câte o furculiţă şi
plin al gazdei surâzătoare. Păhărelele lul, de aceea am scris, pentru ocazii,
câteva stihuri înălţătoare : unele sunt un cuţit. Nu îndrăzneam încă să bem,
tremurau şi se izbeau uşor de sticla por până ce patronul sărbătorit va da tonul.
tocalie, scoţând un fior de cristal, pre pentru primire, altele, pentru aşezarea la Acesta, din fericire, nu întârzie; maes
lungit, pe саге-l simţirăm cu toţii până masă îşi altele pentru plecarea mosafi- trul puse mâna pe păhărel... dar, îu loc
în bnerele stomacului. rilor. să-l ducă la gură îl trecu în stânga far-
Tava fu aşezată în mijlocul mesei. O- — A ’neeput cu cele din urmă, îmi
