Page 2 - 1926-03

UNIVERSUL LITERAR
2
Un premiu de proză Omul curcă

* — Jules Rcnard —
Cam sutem in sezonul premiilor lite­ mini literar are meritul să scornească
rare, la Paris ca şi la Bucureşti, iată un din bârlogul lui ursuz, un talent tânăr,
subiect care va ii pe placul tuturor. timid dar viguros, şi care n’aşteaptă de­ Tot observând zborul curcilor co
E un subiect familiar. „Goncourt“-ul cât acest pocnet de armă. păzea. Jacques Foi îşi zise într’o zi :
a şi scumpit preţul romanului premiat — Oare ce m’ar opri să sbor şi ou?
1
in anul acesta iar „Femina-Vie Heu- Aşa dar instituim un premiu literar Nu-i prea greu când ai aripi şi dacă
reuse“ continuă, spre binele autorilor, al acestei reviste pentru o lucrare în pro­ vreau, una din curci mi-le împru­
să ridice când o tipsie când alta a ba­ ză : nuvelă, schiţă, amintire, fragment mută pe ale ei.
lanţei. de jurnal, înţelegând prin aceasta să nu Dintru’ntăiu insă se exercită, bă­
Se ştie că atât laureatul cât şi învin­ punem bariore temperamentelor de scri­ tând aerul cu braţele, aşa' de iute că
sul au întrunit, de data asta, acelaş nu­ itori care îşi pot alege pentru tălmăcirea ridica tot ora ful şi făcea vânt, în ju­
măr de voturi. sufletului lor, oricare din varietăţile lu­ rul lui. Cât despre picioare, ele-or
Căci dacă nu putem utiliza Simplonul, crărilor în proză. merge si singure, şi Jacques l'o va fo­
— şi şi mai puţin avionul, — pentru o Premiul va fi de 5000 lei şi se va de­ losi ca la înnoi.
raită pela Paris, suntem tot aşa de bine cerne de către o comisiune de scriitori, Apoi tăiă aripele unei curcii şi le- jj
informaţi din lumea literelor franceze. alcătuită în acest scop. Termenul de pre­ rr ind u-şi-le solid la coate începu
Prânzul dela Drouant, şi neliniştea dare al manuscriselor va fi de două luni să se antreneze.
candidaţilor şi furnicarul reporterilor de zile şi va începe dela întâia publicare
şi curierilor literari, oricât de departe, a comisiunei şi condiţiunilor de trimite­ Acum aievea şi sărea pe pajişte, 1
şi noi le trăim în toţi nervii noştri. re a manuscriselor. printre curcile înebuiiite, dintre care |
Doar nu de geaba suntem în veacul te­ Amănunte ce se vor publica în viitorul una, mutilată, se' zvârcoli a, plină do ,,
legrafiei fără fir. număr al revistei noastre. sânge.
In Bucureşti, Societatea scriitorilor Din când în când se lăsa pe spate, ;j
români îşi pregăteşte urnele. Clauzele UNIVERSUL LITERAR ca. să vadă.
restrictive votate de ultima ci adunare Merge, îşi zise, acu pot să în- j
generală^ şi rapoartele şi votul în şedin­
ţa plenară a unei noi adunări generale cere.
extraoridnare vor spori farmecul ace­ Alese o salcie bătrână la marginea J
stui concurs gratuit, pasionant ca orice râului. Se putea urca fără greutate. |
concurs, prin definiţie. pe nodurile trunchiului. Vârful gol |
Vor urma apoi: al „Ideei Europene“, de ramuri se descoperea ca o mică :
ale Academiei Române, premiile naţio­ platformă naturală.
nale ale Ministerului de Arte, apoi o De dosiipt, râul tulbure parca a- |
mică vacanţă de vară şi din toamnă
hora va începe din nou, întâiu la Paris, dâncit. într’un somn adânc. încreţi- ii
apoi la noi, şi aşa mai departe, spre bi­ turi iniei, repede şterse,, păreau su- ■
nele literaturii în genere. râsuri in vis.
Insă nu pentru a face istoricul ace* DRAGUL FETII —- I)acă nu-mi răuşeşle prima în- j
tor premii şi nu pentru a epiloga asupra cercare, îşi zise Jacques, ido să mi
jocului lor amuzant, ne-am decis să :
scriem acest editorial. Cărărue ’n lan de grâu, se întâmple nimic grav. Voiu face o
Dar pentru că socotim literatura, — Grâu în spic cu bobi de aur, bac, şi-atâta tot. Că doar n’oiu păţi ■
şi artele, — ca una din expresiile cele Spic ce mă săruţi pe brâu ceva căzând pe un aşa de fin pat.
Când trec lanul către râu, —
mai nobile ale activităţilor omeneşti şi Borangic, argint şi aur Acu era gata.
pentrucă privim cu deosebită simpatie Lanul înorit, Curcile, bolborosind, îşi lungeau ■
orice mijloc care ar putea să le facili­ El pe-aicea a venit ; gâturile spre dânsul şi curca cu: ari- '<
teze, în marele public, accesul pe care-1 Calul şi-l ducea de frâu
merită, pentrucă suntem convinşi că Să-l adape la isvoare, pile rupte îşi dădea duhul într’o tufă
Colo ’n vale, la isvoare
premiile literare au stârnit întotdeauna Limpejoare, de iarbă.
interes şi pentru opera literară şi pen­ Şi să-l pască în sulcină şi ’n cicoare. Una ! zise Jacques, în picioare,
tru literatură în general, pentru aceea pe salcie, cu coturilo desfăcute, cu
subscriem la necesitatea premiilor lite­ Spic ce mă săruţi pe brâu, călcâilo alăturate, cu ochii la nori,
rare, în a căror horă voim să ne prindem Poţi tu oare să mă spui
şi noi. C’am venit pe urma lui pe care poate-i va ajunge.
Să nu ni se spună că Aristofan n’a Spicule de grâu, — Două ! mai zise încă odată cu
luat cu „Norii“ premiul ce i se cădea Ia C’am venit cântând să-i spui, — lungă răsuflare.
Ca o fată din poveşti
a nu ştiu câta olimpiadă şi nici că, la Şi de poţi să-l amăgeşti Şi fără să mai spună : trei ! so a-
noi, Carageale a căzut întotdeauna, şi Că-i urât şi neiubit runcă cu botărîre în aer, între cerşi
cu mare tărăboi, încă, la premiile Aca­ Ca şi spinul câmpului,
demiei. Şi de poţi să mi-1 vrăjeşti apă, Jacques Foi, care păzea curcile
Să ’nţeleagă ce-am gândit,
Le ştim toate acestea şi le punem în De când tu erai în soare numai înflorit. şi pe care nimeni nu l-a mai văzut
seama acelui relativism critic care a de-atunci.
existat do când lumea.
Aceste cazuri, regretabile negreşit, Şi cicori şi voi sulcine,
(dacă mai e nevoe să spunem), nu infir­ Spuneţi-i şi voi de mine,
Şi pe unde-1 ştiţi că vine
mă marele folos pe care acest element, înfloriţi mereu,
do vivifiare a atmosferii literare, care e Dar nu-i spuneţi tot ce vreu,
premiul, îl aduce. Spuneţi-i de cântul meu
Fără să mai amintim, ceeace constitue Cum îl ştiţi de când vi-1 cânt
Şi-mi spuneţi tot ce vreu
de fapt marele lor aport, şi istoria lite­ Dar vă las, că iată-1 vine,
rară citează atâtea cazuri, că, prin sti­ Şi-mi tresaltă sânişorii
mulentul pe care orice concurs îl aduce, Şi-mi aprinde obrăjorii...