Page 10 - 1926-07
P. 10
o VNIVRUSUL UTflRAtî
Reviste italiene de seamă
ncep această cronică cu două rezer- lui Giovanni Gentile, a avut totdeauna
: nu mă voi ocupă aci de revistele şi ea defectul de-a publică în conti
mice, de specialitate, cu care Italia nuare, adevărate monografii : toată o-
azi se poate mândri; nu pot recu- pera critică şi istoriografică a lui Croce
aşte nici uneia dintre revistele ita- şi Gentile, retipărită apoi în volum a- Voltaire reprezenta la Delices, aproa
ne despre care mă voi ocupă, meritul • parte. Acest fapt îşi are rostui lui a- pe do Geneva, „Roma salvată". Preşe
-a fi creatoare de „curent", sau măcar tunci când vrei să-ţi dai seama de ră dintele de Montesquieu, care era spec
sunătoare ale unui „curent", sunetul relativ surd pe care doctrina tator, adormi profund. Voltaire, ridicân-
dai toate trăiesc din trecutul lor, cu esteticianului din JNapoli, l a avut în du-se dela locul său, îi aruncă pălăria
cutul. Urmăresc doar indirect bogata massa publicului italian. Ceeace nu ex sa în cap, strigând foarte tare :
complexa mişcare spirituală din Ita- clude totuş importanţa istorică a acestei — „Pe cuvântul meu de onoare ! El
zilelor noastre, care pătrunde până reviste, prin acţiunea căreia s’a impus se crede la audienţă !
ele, dar care sa înfăptuit fără con- în italia contimporană concepţia idea
rsul lor indispensabil. lismului critic, ilustrat astăzi de o sea Ariosto locuia într’o casă foarte mică.
Jn „Leonardo", o „Lacerba", o „La ma de tineri esteticieni ca Russo, Prez- Prietenii săi îl întrebară de ce, după ce
ce“ mai ales, nu mai există astăzi a- zolini, Borgese ori Tonelli, „elevi" mai descrisese, în Rolando furioso" atâtea
o. Efectele sociale, culturale şi poli- mult ori mai puţin credincioşi „maes palate somptuoase, el şi-a clădit o casă
e ale mişcării de la „Voce" se simt trului", dar formaţi la şcoala „criticei". atât de mesţhină ; el răspunse :
ia azi, după-aproape două decenii şi Croce are aderenţi şi în lumea univer — „Este cu mult mai uşor să aduni
ii bine dela dispariţia revistei floren- sitară, cu toate că această lume îi este cuvinte decât pietre !“.
e ; nu văd însă o revistă care să răs- îndeobşte ostilă, fiind încă dominată de
ngă momentul spiritual pe care Ita- concepţia materialismului istoric a „bă Pitard, eruditul, zicea poetului Theo-
lui Mussolini (el însuşi „Vocian"), îl trânilor", care populează această lume, phile :
deşte atâta de viguros, de semeţ şi sau, — în orice caz, — nu s’a preschim — „Păcat, că având atâta spirit,
bogat în urmări — mâine. Fascis- bat pe de-a ’ntregul. Dintre cei doi „uni d-voastră ştiţi atât de puţine lucruri !
d, ocupat de-o-camdată cu politica, versitari" mai de seamă care reprezintă — „Păcat, răspunse Thcophile, că
?i aspiră a întemeia o doctrină de crocianismul în cultura academică ita ştiind atâtea lucruri, d-voastră aveţi
iţă nouă, nu are o revistă la înălţi- liană — Galletti şi De Lollis, — acesta atât de puţin spirit!
;a năzuinţelor şi efectelor sale prac- din urmă are o revistă a sa, La Cultura,
e. pe care o publică la Roma şi o susţine Spurgeon, celebrul predicator englez,
entuziaşti,
pe
cu
colaborarea
tinerilor
lupă dispariţia succesivă a celor trei care îi ţine legaţi şi activi comunicati murind, următorul avis a fost pus pe
rişte de „curent" mai sus amintite, vitatea jovială a acestui fin critic dile uşa bisericei unde predica de obiceiu :
„Spurgeon a plecat spre cer, în acea
simţit golul rămas şi n’au lipsit, — tant şi erudit romanist care este Cesare stă dimineaţă, la ora 10".
lată după război, — încercările meri- De Lollis. De fapt însă „La Cultura" Apoi o mână nerespectoasă scrise de
>ase de-al umplea. Un grup de talen- este o revistă retrospectivă, care se o- desubt :
i scriitori şi critici, au întemeiat în cupă mult de literaturile străine dar „Ora trei după amiază. Nu a sosit
;st scop la Roma, revista La Ronda, care iese din cadrul revistelor de isto încă. începem să fim neliniştiţi. Petru".
ăzi însă scoasă cu totul din circula- rie literară (de specialitate deci), numai
. Fixându-şi ca linie de conduită în- prin talentul şi eleganţa sprintenă cu Tristan Bernard, care câştigase G0.000
,rcerea, — prin exemplu, — la Cla- care este, de obiceiu, redactată. Trecerea
dsm, programul ei a devenit Neo- mea sporadică pe acolo, mă face să franci cu comedia sa „Cafeneaua cea
isicismul (reprezentat mai ales de cred că nici această revistă nu este pă mică" depusese banii aceştia la Banque
oarcerea la Leopardi), în numele că- trunsă adânc în conştiinţa marelui pu de France. Ori de câte ori se ducea sa
ridice câteva mii din aceşti bani, tre
a „rondiştii" au protestat contra în- blic italian, cu toată reputaţia de care
lărtării literaturii italiene de formele se bucură în lumea academică şi stu buia să treacă pe lângă o sentinelă mi
litară şi tot de atâtea ori Tristan Ber
sice, contra exceselor futuriste, pe dioasă. nard se bucura că banii săi sunt atât
e le-au făcut răspunzătoare de acea- Aşa fiind, nu văd de ce s’ar repetă în
ruperc cu tradiţia naţională. A mi vinuirea că Nuova Antologia, ar fi o de bine păziţi.
rat colaboratori fruntaşi, dar puţini; revistă retrogradă, rămasă în urmă, în Veni însă ziua când Bernard ridică ul
st prilej de monotonie s’a complicat străinată deci de sufletul actual al Ita timele 2.000. Contul său se sleise. Părăsi
obiceiul de-a publica poeme şi cărţi liei. Întemeiată încă de acum un secol, banca plin de melancolie. Trecând de
regi, număr după număr. Astfel că această cunoscută rivală italiană a pa astă dată pe lângă sentinelă, îi bătu
mda" nu s’a ii mus, — deşi admi- rizienei „Ilevuo des Deux Mondes", cu prieteneşte pe umăr şi îi zise :
ă, — ca o revistă vie. Dispărând, a tot eclectismul său cam oportunist, cu — „Nu mai e nevoe, poţi să te duci a-
ărit credinţa în izbândă, care însu toate prejudecăţile politice prin care’şi casă !".
teşte un alt grup de tineri, strânşi asigură o anumită colaborare consa (Traduse din franţuzeşte de)
jurul revistei II Convegno, din Mila- crată, rămâne cea mai autoritară dintre RUD. A. KNAPP
Iată una din puţinele reviste ita- revistele italiene de azi, — în orice caz,
îe de azi în care s’a refugiat necesi- cea mai răspândită în Italia şi în străi
aa de-a ţine publicul în curent cu nătate. Nu văd. de ce i s’ar aduce acu marea publicului românesc, a trece sub
3 din urmă tendinţe estetice din re- zaţia că este prea „academică" şi ostilă tăcere o serie de publicaţii periodice
1 Europei, fie prin dări de seamă de încercărilor „avangardiste", câtă vreme
ualitate, fie prin „literatură" scrisă trecutul şi reputaţia ei o obligă să nu-şi italiene care, deşi nu reprezintă un sim
ţit aport întru dezvoltarea culturii ita
iform acestor tendinţi. Găseşti tot deschidă coloanele decât numelor cu liene, oferă un bun prilej de-a te ţine
una în „Convegno" esseuri bine in- reputaţie aiurea stabilită în prealabil. la curent cu mişcarea cea atât de bo
mate, cu talente scrise, de colabora- Nimic n’o sileşte să abdice dela acest gată şi de necunoscută nouă, din acea
i puţini dar aleşi ; gust, exigenţă, a- majestos rol de „consfinţitoare" şi de stă ţară.
)tare. Alături de cele mai noui şi ex- păstrătoare a unei tradiţii ilustre. Ast La Florenţa apare săptămânal II Mar-
sive produse literare (proză şi poezie) fel că în paginele „Antologiei", alături zocco, al cărui tip corespunde exact cu
literaţilor italieni ca şi străini, de de „studiile" bătrânilor, poţi găsi ori „Nouvelles Littăraires", dar care a in
tima oră". când şi literatură curată, cu prevedere trat în al trei-zeci-şi-unulea an de dăi
ncolo..., reviste de tot respectul, cu cernută. nuire, ceeace exclude importanţa acestui
nitul lor impozant, cu rostul lor bine Revista d’Italia a eşit la Milano din a- tip din Franţa. Dimpotrivă. Prezzolini,
erminat şi astăzi, dar care „sunt, ce ceiaşi greşită concepţie că „Nuova An în cunoscutu-i studiu asupra „Culturii
fost" ; astfel că nu pot abdică dela tologia" ar fi pe veci anchilozată în bă Italiene", îi aduce învinuirea că a pier
gramul lor stabilit cu zece ori două- trâneţea ei ; s’a încercat deci „o Anto dut din prestigiul de odinioară, când
i de ani în urmă, geloase de reputa- logie a tineretului" care, cu. toate meri publică poezii inedite de-ale lui Pascoli
lor care s’a cristalizat în conştiinţa tele vădite în ce priveşte literatura pe ori D’Annunzio. „II Marzocco" rămâne cu
dicului efectiv cititor de reviste, ne- care o publică, răspândirea ei şi grija toate a_cesţea un admirabil mijloc de in
rezător în faţa încercărilor de pres- cu care informează asupra mişcării cul formaţie literară (mai ales critică), prin
mbare. însăşi „Critica filosofului Be- turale din Italia şi străinătate, are pă recenziile sale abundente, judicioase, o-
letto Croce intră în această catego- catul de-a călcâ pe urmele „Antologiei", biective şi din scurt ţinute de câţi-va
Intransigentă şi inaccesibilă, revista repetând-o, fără ca aportul tineretului specialişti cu un nume bun în publi
asta (tipărită de editorul Laterza din să fie cotegoric şi sensibil. cistica italiană. Ar fi ajuns răspândirea
*i, pentru Croce), — lâncezeşte. Lip • acestei reviste la noi, pentru ca intelec
ii în timpul din urmă de colaborarea Nu mi se pare nimerit, pentru infor- tualii români să nu mai fie înstrăinaţi
