Page 5 - 1926-07
P. 5
DnWKRSVL LîîMÂft
A fost odată... SCRISOARE
II cunoştea un cartier întreg şi nu-1 De ti-ai purta făptura prin satul meu sărac
ocolea nimeni. Şi-ai înflori'n amiază cu nuferii pe lac,
Intra în case mari şi în bordee, căută
copii şi bătrâni, bărbaţi' şi femei, pentru De te-ai culca cu seara pe maldăre de flori,
orice fel de boale. Chiar atunci când su Cu prepeliţi pestriţe de te-ai trezi în zori
ferinţa era mai grea şi primejdia mai Şi-ai numără ţăranii ce trec spre lunci la coasă
©are, tot cu el începeau şi numai în cazul Cu tălpile desculţe prin iarba de mătasă,
când le dedea deslegare, făceau apel la
alt medic mai cu vază. De-ai lainici prin soare cu drumul şi cu vântul.
Mulţi nici nu ştiau bine cum îl chea Eu mi-aş iubi în tine iubirea şi pământul
mă. Ii ziceau Frănculeţ, pentrucă luă un Şi când te-ai reîntoarce — rod pârguit de vară, —
leu de vizită, acasă la bolnav. La domi Din câmpul meu cu măguri, vioaie şi sprinţară,
ciliul său, numai cincizeci de bani.
Puteai să fii oricât de bogat, el tot a- In târgul mohorât, cu ^^liti de asfalt,
tâta cerea şi, în ruptul capului, nu pri Ţi-aş săruta pe ochi văzduhul meu înalt,
mea mai mult.. Surâsul unui mac, rotund, pe gura’n rouă,
— In faţa lui Dumnezeu şi-a boalelor, Pe brafe-argintul lunii, când se’ncovoaie, nouă,
toţi sunt egali ! Copilăria mea cu sbor de rândunele
Odată, m’am rugat de un bolnav să
mă lase să fiu de faţă când îl va vizita Pe trupul tău: ram fraged de vis şi' viorele.
doctorul. ZAHARIA STANCU
Frănculeţ îl întoarse pe toate părţile,
îl ascultă, îl ciocăni şi pe urmă spuse
mulţumit: D e d i c a ţ i i l e
I — N’ai mai nimic. Nici nu-ţi dau me
dicamente. De ce să te pui la cheltueală
degeaba ? — MAX şi ALEX. FISCHER —
Prietenul îi întinse doi lei.
Doctorul luă unul din palmă şi vru In fiecare zi, între 2 şi 4, d. Emile tunci, Iosif, la gânduri, să mai încerce
să plece. Franquette, eminentul critic dramatic şi astăzi ?
5 — Te rog, primeşte-i p'amândoi... îmi dela Petit Quotidien, supuindu-se unui E două şi jumătate. Cu patru volume,
faci plăcere... vechiu obiceiu, face o lungă preum scoase nu din primul, ci din ultimul
I — Nu se poate... Asta e taxa. blare pe jos. raft, se îndreptă spre anticar.
f — Fă o excepţie pentru mine... Abia trăsese ieri uşa după dânsul, şi Şi cum merge, deodată, îl încearcă o
I — Pentru nimeni. Iosif, valetul se şi strecură în cabine curiozitate.
Totuşi, prietenul îi vîrî în buzunar şi tul de lucru al stăpânului. „Ia să vedem, îşi zice : 0 să iau şap
leul celalt. Fără sgomot, Iosif deschise biblioteca. te franci sau opţ_?
Frănculeţ stete o clipă. Apoi, îl luă De pe primul raft, luă la întâmplare, Se opreşte sub un gang, ridică coper
din nou şi-l examină. patru volume. tele... cercetează foile de titlu...
I — Ştii ce ?... Nu eşti aşa de bine cum Şi se îndreptă spre anticar. — Drace ! Na-ţi-o bună... nici o dedi
mi s'a părut... trebue să te mai văd oda — Iată... domnule... începu Iosif. Am caţie... Am pierdut patru franci.
tă... Considerăm plătită şi vizita cealal volumele astea de care aş vrea să scap. Şi începe să-şi facă reproşuri : „Eşti
tă... Poate că vă interesază ? un dobitoc, scumpe Iosife ! Ai fi putut
Şi plecă împăcat că nu se abătuse dela Anticarul cercetă volumele, unul să verifici înainte de a porni la
drumul obicinuit. câte unul : drum !“ Şi gândindu-se ma ibine : „Ia
In felul acesta, adunase pe vremea a- — Hoţul, de Henry Berstein ?... Na !, stai puţin; este oare cu putinţă, ca un
ceea vreo treizeci de mii de lei şi-şi şi ’ncă un exemplar cu dedicaţie !... Per anticar să cunoască scrisul tuturor
cumpără o casă, mulţumit să poată eşi fect ! — Bufonii, de Miguel Zamacois?... scriitorilor ?... Şi apoi ăi de scot cărţi, .
din camera mobilată, unde locuise atâ Mai na, şi tot cu dedicaţie... Foarte sunt aşa de mulţi !...“ Şi conchise : „Vo-*
ţia ani. bine ! — Goana Torţelor, de Paul Her- lumele astea n’au dedicaţii.. De ce nu
Dar, odată aşezat în noul domiciliu, vieu ?... A, fără dedicaţie.,. Păcat... Ia le-aşi face eu câte-o dedicaţie ?...“
ceva se schimbă în sufletul său. Fără să-l vedem şi păi din urmă... Să n’afle Intră în cel mai apropiat birou pos
să-şi dea seama de ce, începu să pri Suzana, de Pierre Weber ? Iar cu de tai. Ia un toc. Şi după o violentă sfor
mească mai mult, şi, cu timpul, să ceară dicaţie. Foarte bine, foarte bine!... ţare de memorie, scrie, fără să stea la
mai mult. Clienţii vechi se răriră până Şl încheiă : gânduri, pe foaia de titlu a unuia din
dispărură, fiindcă nu înţelegeau de ce ar — Iţi ofer şapte franci pentru toate volume :
plăti altfel de cât pân’ acum. Clienţi patru. Şapte franci : câte doi franci de Scumpul meu Emile Franquette,
noi nu apărură, fiindcă porecla de Frăn volumul cu dedicaţie şi un franc pen Cu plăcerea de a-ti trimite aste 3 acte,
culeţ nu inspira încredere. tru cel fără. Se dă un pas înapoi ca să-şi judece
Şi iată, cum încet, încet, cartierul un Şi ’n vreme ce anticarul scotea banii opera.
de cucerise gloria îl uită până ’ntr’atâta, din tejghea, Iosif, ridică copertele celor — Admirabil. Bravo Iosife ! Mania
încât astăzi nici nu ştie bine dacă el trei volume şi pe foile de titlu citi : cul ăla de anticar, o să sară în sus de
mai trăeşte ori nu. Scumpul meu Emile Franquette, bucurie. Aşterne-i acu şi iscălitura.
DON JOSE Cu bucuria de a-ti trimite aste 3 acte, Pe copertă, descifrează cu oarecare
vechiul tău prieten, greutate, numele autorului. Şi căznindu-
Henry BERNSTEIN se să trântească şi-o coadă impunătoare,
Pentru Emile Franquette, îşi completează opera :
pc Rege 1“ Regele... Sfintele îi poruncesc: Căruia nădăjduesc să am plăcerea să-t vechiul tău prieten,
lubeşte-ţi Regele !. strâng în curând, mâna, acest exemplar SOPHOCLE
Ea stă culcată în patu-i loren şi-şi înclii- din Bufonii. In trei rânduri, după aceea, se sileşte
Duc-şte că vede pe Rege Intr’un oraş de Miguel ZAMACOIS să-şi schimbe scrisul. Şi nu se lăsă până
drept credincioşi. E un tânăr încântător şi Lui Emil Franquette, nu împodobeşte şi celelalte trei foi de
lebunatic, îmbrăcat în mătasă şi cu cisme Cu prea simpatică confraternitate titlu, a celorlalte trei volume, cu trei de
le căprioară. Se simte nenorocit sub fru- al său. dicaţii :
nosul cer din Turena şi ochii îi strălucesc Pierre WEBER Pentru Emile Franquette,
le desnădejde şi de iubire. Fecioara se la- Căruia nădăjduesc să am plăcerea să-i
— Ciudat, foarte ciudat — gândi Io-
ă cu totul pradă visului ei. Imaginea sen- sif — curios cum numele lu’Domnu, strâng, în curând, mâna,
imentală deslănţue într’ânsa nelămuriri acest exemplar din Ciclul
iudate. Ea iubeşte pe Rege. Carnea i se două, trei linii şi iscălitura autorului, PIERRE CORNEILLE
numai atât şi-i de-ajuns să dubleze
nfioară din adâncuri... Să plece ?.. „E o preţul unei cărţi !... Ei, da, la urma ur Lui Emile Franquette,
hcstiune de curaj !‘‘ Acu Regele îi surâ- Cu prea simpatică confraternitate
le cu trei zeci şi doi de dinţi de aur. El îşi mei, cu atât mai bine. Nu eu o să mă al său.
plâng de asta !
pleacă peste culcuşul ei tânărul piept de WILLIAM SHAKESPEARE
ranţa... Regele e frumos !... Şi Toana tul II Lui Emile Franquette,
ul rată, strigă : întors din promenadă, d. Emile Fran Cu aisgurarea
— Să plec !... da, da... voiu pleca. quette a scotocit de mai multe ori, în respectoasei mele admiraţii
bibliotecă. Dar n’a băgat de seamă, de J. B. POQUELIN,
trad. de PERPESSICIUS fel, lipsa cărţilor. De ce-ar mai sta, a zis şi MOLIERE
