Page 2 - 1926-07
P. 2
2 UNIVERSUL UTEIÎAnY
INTEROGATORIUL luxul unui simplu gest de a-mi fi întin,i
nesinchisită portretul. Dosirea lui cu £
tftta înverşunare mi-a rătăcit mintea ţi
de SĂRMANUL KLOPŞTOCK revolverul şi-a grăbit descărcătura
intea oricăror altor explicaţiuni pe cap
răbdarea mea le-ar fi putut solicita | .
n
— La ce oră s a petrecut ? la altar, dacă făţărnicia ei aducea un al că stăruitor ! Era târziu, Trăznetul pi .
s
— La cinci, în dimineaţa zilei de zece tul înaintea lui ? -Aceleaşi priviri înfri- toiului îi ţesu în grabă o eşarfă de sân.
Martie. coşetoare continuau să-mi amuţească in ge dealungul îmbrăcămintei ei de fila
— Dar momentul era prea măreţ pen dignarea. Din pulpana fracului, revolve şi frumuseţea Rosaliei se risipi fulgeri b
tru a te hotărî să-i întuneci strălucirea, rul îşi înălţă spre creerul aprins răceala tor într’o îngrămădire de mătăsuri <} pa
împrăştiind un sânge cane avea să mân lui alinătoare. Ilotărît, amintirea chipu flori şi de podoabe. e s
in
jească puritatea sfîntă a unui voal! Pen lui înfăţişat în portret, nu-şi mai putea — Ai recunoscut portretul ? jur
tru ce numai decât în noaptea nunţii ? găsi odihna pe un sân pe care mi l-a — Pasici, Hanum Pasici, locotenentul gos
— Mânia îmi fierbea în tâmple ! Capul dăruit societatea, arhimandritul şi Dum de fregată, pretendentul căzut. în disgra. tui
mi se golise. Fibrele mi se destrămau nezeu ! Un răspuns se înăbuşi grabnic ţia superiorilor păcăliţi cu o dotă fictivă 11S<
într’o încordare fierbinte. Creerul nu în luminile ochilor ei surprinşi. Am aş şi în oprobiul familiei Rosaliei care o- bi-
mai era la locul lui.. Numai o mână mai teptat.' Buzele învineţite de mânie, se ferea fiicei lor. în schimbul celor două iei
trăia în mine ! sbătură în apăsarea unei şoapte. Ei au trese amanetate şi a unei spede înfrânte, pi
— Mâna ucigaşului ! dorit-o, putu să îngăimeez mai în urmă. avutul şi numele meu onest! 7.C
— O singură mână din tot colosul Dar soarta s’a opus până în cea din — In forma asta oprită aci povestea, eo
stârvului ăsta! O mână care avea să urmă clipă, adaogă sufocată. Aceasta ar putea oarecum sugera juraţilor indul- . pe
mă piardă ! însă nu însemna că desrobirea avea să genţa .Dar ce portret ai mai putea năs
— O mână în care se mai găsia şi un mai întârzie ! Oţelul alunecă pe oglinda coci pentru ca să cocoloşeşti moartea bă în
revolver ! întâmplarea asta cum o ex atlazului şi cocoşul îşi dete duhul între trânei Frozi ? tă
plici ? orbitele pline de trufie ale Rozaliei ! — Mama !
— O zeificam. Fericirea era prea afară - Prea e desgustătoare odiioşia crimei, — Ce amestec a putut avea sărmana v)
din cale de orbitoare pentru ca să fi pentru a putea fi micşorată prin culpa octogenară în nişte răfueli care se aran P
putut ţine prea mult timp, dacă nu să unui portret ! jau numai şi numai între d-ta şi soţia u
mă părăsească pentru totdeauna. Expe d-tale ? Din informaţiunile de familie şi li
rienţa meseriei d-vs. sper că are să vă din investigaţiunile reporterilor a rezul 1
edifice neîntârziat asupra celor ce se tat că nefericita moartă nu cunoştea 1
întâmplă în deobştc cu acele căsătorii nici pe departe manoperile cari au pre 1
impuse de orgoliul părintesc — părinţii cedat căsătoria şi că, ceva mai mult, la 1
care n’au nimic comun cu pasiunea înă câteva secunde dela detunătură, s’a gră t
buşitoare a copiilor-subjugaţi tiraniei bit să pătrundă în odaia de culcare,
lor vanitoase! Ambiţiunea lor m’a adus oferind ajutoare Rosaliei care murea; că
înaintea Dvs. ! oricum, portretul locotenentului Pasici
— Kevolverul ? şi toate parascoveniile de care te-ai ser
— De ce să mai tăgădui ? Prăbuşirea vit pentru a atrage compătimirea Curţii,
se apropia ! nu pot sprijini amestecul bătrânei în
— Cum s’ar putea demonstra puterea crima care ne preocupă.
acestei obsesiuni ? — Expliicatia e mult mai simplă decât
— V’am spus. Prea erau frumoase fă se poate închipui. Supremaţia geloziei a-
găduinţele acestui vis, şi pe deasupra vând la obârşia ei o pasiune ucigătoare
graţiile îngoreşti ale Rosaliei îl găteau pentru femeia intransigentă, a strivit în
cu podoabe de neînchipuit! îndrăgostitul pătimaş, iubirea, respectul
— Până aici cel puţin, nu văd nici un si mila de mamă ! Pentru mărinimia ei
motiv care să te fi determinat să tragi ! divină, pentru bunătatea ei de sfântă,
--- Ceremonialul cu tot accesoriul său pentru îndemnul de a fi venit în aju
de făţărnicii, de complimentări schimo torul duşmanei mele de moarte. — în a-
nosite, de fard abject, laş şi insolent, se iutorul aceleia care îmi sumase nădej
potolise în mutismul căsnit al sătuilor dea de apoi, în ajutorul aceleîla care mi-a
cari mai cer încă de băut. Lumea se re sfidat durerea cu atâta lipsă de omenie,
trăsese. Voalul alb şi sobru ca o tulpină am ucis-o şi pe ea, — pe mama, — pe
de crin, revărsa peste fiinţa ei suavă aceea care se repezea să sprijine o ne
toată primăvara tinereţelor pârguite. mernică muribundă, al cărei mormânt
Am dat perdeaua într'o parte. Pe ferea nu va trebui să se bucure nicil chiar de
lumina unei lacrimi !
stră a năvălit îndată poezia tristă a
serii. Benţ.i albastre de senin umed. în-
suliţate de luminile visătoare ale stele desen de S. MAUR ADIO
lor, puneau în aşternutul nupţial, îndu SĂRMANUL KLOPŞTOCK
rarea cerului încărcat de promisiuni. — Tristan Dereme —
Beat de reveria lui mută, m’am reîntors — Dar nu e vorba de oricare alt por
spre Roşalia. Ce ai pitit în poală? am în tret — un portret de rând, banal, o foto Şi noi tăcem. Tremură ’n vânt
trebat-o peste fire de uimit, căci ce putea grafie de familie, care oricât de preţuit Umbra sălciilor uşoară
ascunde vestmântul ei sacru decât avu ar fi fost prin amintirea luii scumpă, sau Deşi n’ai spus vre-un cuvânt
ţia unui suflet virginal ? Nici un răs prin valoarea imaginei persoanei ce în Eu ştiu e „cea din urmă seară".
puns ! Aceiaşi sălbatecă neînduplecare ! făţişa, nu-şi avea rostul în corsajul ne Bun rămas. Frunze cad. Luna
Am trecut din nou la fereastră. Din in vestei mele. Ezitarea ei de a mă lămuri E aceiaş. Decor banal,
finit se apropiau pe adierile revărsatului în uluirea mea desnădăjduită, mânia cu Amurg. O stea într’una
alte tablouri, topindu-se în splendoarea care mă sfidă atunci când îi ceream Străluce ca un punct final.
răsăritului. Pământul se scula din somn. să-mi vorbească de rătăcirea lui printre
Orbit de măreţia acestei renaşteri, care foile ei de mireasă, intrasingenţa cu caro Surâzi ascunsă ’n umbre blânde
oprea frumuseţea în loc într’o încreme mi-a refuzat explicaţiunile de rigoare, De seară. In mine-am regăsit
nire de atotputernicie nevăzută mi-am militând în favoarea bănuelilor melfe nu Parfumul tainic ce s’ascunde.
întors priivirea spre soarele meu din mai făcea dubioasă prezumţia că între In parcul de mult părăsit
casă. Aci răsărea şi el odată cu cel din sânii logodnicei mele suspina, tupilată
fereastră, făcând din Rosalia o sfântă. cu atâta grije, o reliqvă care m’a scos Tradus de M. NANU
De data asta nu mă înşelasem ! Slujit de din minţi şi m’a adus astfel înaintea
adâncul privirilor pline de fiinţa ei, am dvs. !
văzut clar, totul. Haina de mireasă mă — Un amant ?
rninţise amar. Ea nu învestmântase nu — N’aşi putea întări. Totuşi sub aco
mai curăţenia unui suflet ! In corsajul perişul celui dmtâiu culcuş al nostru,
Rosaliei s’a furişat îndată un portret. mucavaua care m-a pierdut, nu-şi găsea
M’am apropiat cu reculegerea şi cal în nici un fel rostul ! Pentru ce atâta o-
mul cu care în curând va trebuii să mă crotire cu nimic justificată? Vă închipu
urc pe eşafod. Arată-mi fotografia, urlai iţi că în hipoteza unei sincerităţi deghi
eu! O mânie surdă îi scăpără în ochii în zate chiar, Rosalia şi-ar fi putut trece
cremeniţi de o stângăcie ucigătoare. Ce foarte comod amantul pe sub ochii mei
i ost a mai avut atunci înfăţişarea mea îndobitociţi de patima îndrăgostirii, prin
