Page 11 - 1926-09

UNIVERSUL LITERAR

1
ma expresie a înţelepciunii. „Nimic nu D-1 Adrian Mnniu citeşte: ,Pentru d pasare moarta' şi „Turma' .
îmi produce un mai straşnic efect do
grotesc — zice Unamuno — decât să mă PENTRU O PASARE MOARTA
găsesc cu aceşti indivizi, franţuziţi de Plângeai ţinând in palme păsărică moartă,
obiceiu, care îşi zic emancipaţi de orice
tiranie, îndrăgostiţi de libertate, spirite Numai moartea a deschis colivia închisoare
tari, anarhişti uneori, atei foarte ade­ Cântecul strălucise ca o rază de soare
sea"... Admirator al severităţii africane Şi acum pasărea galbenă semăna cu o frunză moartă.
ce-a oţelit cugetarea unui Augustin şi a
unui Tertuliari, Unamuno opune spiri­ Ca o frunză de aur. Moartea e o bogăţie
tului francez, şlefuitor de „sentimente Pe care Dumnezeu tuturor o să o dăruiască,
comune şi idei comune", spiritul „pasio­ Mărgeaua ochilor ei nu o să te mai urmărească.
nat şi arbitrar" care a făcut gloria Spa­ Ce i(i vorbesc cu jale, ea î(i ciriina cu veselie.
niei mistice. Legea imitaţiei ? Iată cum
o înfierează: „Osânda cui încearcă să
se modeleze după altul e că încetează să Dragoste în gratiile coastelor noastre
fie el însuşi fără să izbutească a fi cel Nu crezi că o sărmană pasăre e robită ?
pe caro l-a luat drept model, şi că astfel, Inima, spre sborul înalt pornită,
nu mai e nimic !“ Imitaţia anulează per­ Nu e închisă, departe de gândurile noastre ?
sonal' tatea creatoare. Pentru salvarea
acestei personalităţi, Unamuno preferă Şi nu tocmai închisoarea o mână '■
barbaria poporului său şlefuitului este­ Şi-i înaltă cântecele de atâtea ori obositoare ?
tism francez: „Dacă sântem barbari,
dece să nu ne simţim şi să nu ne pro­ Dragoste, în viata pieptului vn cântec moare,
clamăm astfel, iar dacă e vorba să cân­ la inima mea şi plânge-o în mână.
tăm durerile şi mângâierile noastre, de
ce să nu le cântăm după estetica bar­ D-1 dr. V. Voiculescu, autorul volumului „Pîrgă“, citeşte poeziile „Singurăta­
bară' ? (Verităs arbitraires). tea'' şi „Prometeu".
Estetică barbară ? Adică o estetisă au­ P A R G A
tohtonă.
E ccoace vrea tradiţionalismul . Am fost un pom zăbavnic..., târziu am răsărit...
Nu m'au crutat nici grindeni, nici seceta ’ndelungă,
Mi’s crengile sucite şi cresc pipernicit,
După conferinţa aplaudată a d-lui Ni-
chifor Crainic, d-1 Radu D. Rosetti de Iar biata rădăcină, căsnindu-se s’ajungă
clamă şase din poeziile sale din tine- In lutul gras şi reavăn, vrin pietre-a sfredelit.
rcţă şi maturitate.
4
Dintre acestea dăm aci „înşelătoarea* . Dar astăzi, peste vremuri, rodesc... Prin mii de pori
Din fund amara mîzgâ suind, se îndulceşte
Şi-a soarelui lumină o plăsmueşte’n flori :
Azi visul rădăcinii pe ramuri străluceşte,
Voios stă rodul ciucur şi’ncet se pârgueşte...

...Şi'ncovoiat sub yhgă, aştept culegători.

Să râzi ?
Să plângi ?
Dar îţi strălucesc ochii
De parcă ’s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Minunat de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe şi tac
Şi tu plângi tot mai tare.
Că nu vreau să viu să te’mpac.
Dar e destul ea mai târziu
Să zâmbesc
Privind într’altă parte
RADU D. ROSETTI (Mereu aplecat cu ochii ’n carte)
Ca să mă smuceşti furioasă de Iu
I. AL. BASSARABESCU
Şi să râzi plângând, acum de cil
Copil naiv ce eşti să plângi într’una Urmează d-1 Camil Petrescu, care ci­ Că te-ani împăcat.
Iubirea ta dintâi pe veci pierdută, teşte din ciclul : „Un luminiş pentru
Frumoasa zână albă prefăcută, Kiecsikem*’. IU Cezar Petrcscu citeşte un
Plecată cu un zâmbet, ca niciuna ! ment din povestirea „Adevărul**.
De-ar fi rămas cu tine totdeauna,
Tot trist era să fii în jalea-ţi mută,
Iubirea trece, vai ! şi ea !... Trecută,
Alături sau aiurea, e totuna.
Deci, nu mai plânge în zadar, copile ;
O amăgire-a fost, or cât te doare,
Şi-o să mai ai, cât vei aven şi zile.
Târziu de tot, în calea ta pribeagă,
Vei învăţa că marea ’nşelătoare
Nu o femee-a fost — ci viaţa ’ntreagă. CEZAR PETRESCU
CAMIL PETRESCU
D-1 I. Al. Bassarabeseu citeşte bucata Soiia lecturilor acestei şezători
„Un om în toată firea*'. CEARTA cheie d_l Liviu Rebreanu cu 1
Miniatură de fildeş mărită, „Bibi“.
Dl Vintilă Russu-Sirianu citeşte poe­ Şi necăjită, Şezătoarea s’a ridicat la orele
ziile „Dimineaţa", Epigramă veacului Tu nu ştii ce să faci, jumătate.
XX ji Noaptea. Supărată pe mine : I. FLOR