Page 10 - 1926-09

10 UNIVLtiSUL LllUKA,
s. s. n.

— A patra şezătoare literară dela 20 Februarie 1926

(Fundaţia Regele Caro! 1)

Şezutoiile S. S. R-ului şi vrem sa la apogeu civilizaţia europeană şi strălu­ de artă, el păstrează continuitatea înru­
im la modă folosind această prescurtare cesc printr’o cultură de Baedecker. In dirii dintre ele. In vechile religii ale In­
— continuă cu acelaş mare succes de pu­ umbra fabricilor lor uriaşe, forfota sec­ diei, există învăţătura reîncarnărilor.
dic. Zăbovind conferenţiarul nostru, ca telor religioase dovedeşte criza unui su­ Eul individual, ca să se purifice, trece
jrice român neaoş, cu câteva minute pes- flet ce n’a isbutit încă să-şi creeze forma printr’o serie de întrupări, de trepte ale
(' ora anunţată, acelaş public care două echilibrată a culturii. India a creat, în desăvârşirii. Nicio întrupare nu seamă­
ne suferă şi se delectează ascultând di­ schimb, o cultură, o înţelepciune a vieţii, nă cu cealaltă, dar în toate trăieşte a-
ferite lecturi, se enervasem Dar a . fost re- fără să cunoască binefacerile maşinii. celaş eu ce-şi caută perfecţiunea, şi în
>cde liniştit de apariţia calmă şi zâmbi- Anglia, Franţa, Germania au o cultură fiecare din ele îşi recunoaşte conştiinţa
oare a d-lui Crainic, care cu glas blând. dublată de civilizaţie, — fapt care pro­ de sine. In reîncarnările succesive ale
îu ironie pe buze, sfârtecă, teoretizând, voacă deobiceiu confuzia noastră când generaţiilor, doctrina tradiţionalistă con­
ipera d-lui Lovinescu, şi afirmă cu cre- vorbim de una şi înţelegem pe cealaltă. cepe eul colectiv al unei naţii ca străbă-
linţă doctrina tradiţionalismului. Ai im- In fiecare din aceste ţări găsim o civili­ tându-le cu amploarea crescândă a unui
>resia după ce l’asculti vorbind că daca zaţie materială europeană, există totuşi torent de viaţă, a unui elan viu, ce-şi
l. Nicliifor Crainic ar fi fost medic chi­ o cultură franceză în Franţa, o cultură păstrează neîntrerupta conştiinţă a exis­
rurg, pentrucă chirurg într’un fel este şi engleză în Anglia, o cultură germană în tenţii. Ce este ceeace numim noi conştiin­
icuma, aii fi'amputat mâinile sau gâtul Germania. Din confuzia celor două noţi­ ţă naţională dacă nu o simbioză a trecu­
uiva zâmbind şi convingându-1 cu glas uni cu sfere atât de deosebite, s’a născut tului cu prezentul o simbioză a incarnă­
lulce că prin suferinţă îşi răscumpără tendinţa de a făuri, peste graniţele rasei rilor istorice cu reîncarnarea în care se
lăcăţele lumeşti. şi ale credinţei, o cultură universală, recunosc ?
care să uniformizeze sufletul cum civili­ Astfel conceput, tradiţionalismul a-
zaţia uniformizează materia. Şi astfel, în pare, nu cum îl înfăţişează amatorii re­
Tradiţionalism voluţionari ca o forţă statică, moartă cu
Conferinţa d Iui Nichifor Crainic spatele către viitor, ci ca o forţă vie, di­
namică, ce izvorând din veacuri înain­
Există, a spus d-sa, o tehnică a vieţii tează torenţial spre crearea formelor noi
materiale şi o tehnică a vieţii sufleteşti. şi cât mai adecvate ale existenţei sale.
Una e rezultatul descoperirilor şi inven- Ca disciplină artistică, el nu impune şa­
,iilor ştiinţifice, întemeiate pe legi pre­ bloane, dar învaţă solidaritatea persona­
cise şi universal valabile; cealaltă e re­ lităţii creatoare cu suflet colectiv, desco-
zultatul unor îndelungi experienţe lăun­ perindu-i izvoarele de inspiraţie autoh­
trice ale omului cu sine, ale omului cu tonă. Să nu uităm : cea mai mare revo­
jamenii, ale grupului cu grupurile; cris­ luţie în arta românească a săvârşit-o un
talizări de viaţă verificate în cursul tradiţionalist: Mihail Eminescu ! Era
veacurilor sub porunca unei credinţe re- un romantic ? Da. Aceasta era atmosfe­
igioase şi a unui temperament de rasă. ra timpului său. Dar n’auzim ecoul isto­
Tehnica vieţii materiale, ştiinţifică şi riei româneşti în evocările lui ? Nu ve­
teci obiectivă, aparţine domeniului exte- dem mitul nostru folcloric transfigurat
ior şi are de scop cucerirea naturii, în viziunile lui ? Viaţa veacurilor, con­
miulgerea şi transformarea bunurilor ei densată in cuvinte, n’o recunoaştem ca
n folosul omenirii. Maşinismul modern într o apoteoză în limba lui adunată de
3 aspectul ei cel mai impunător şi, tot- pretutindeni ? Nu simţim seva din a-
leodatâ, caracteristica totalităţii produ­ dâncurile autohtone sorbită în inspira­
selor ei ce alcătuesc civilizaţia europea­ ţia lui ? Eminescu apărea în plin zdrun­
nă. Indiferentă deosebirilor de rasă, de cin revoluţionar. In încordările cugetării
:redinţă, de latitudine geografică, tendin- lui antirevoluţionare se convulsiona
,a ei expresivă e uniformizarea. Maşina parcă întregul organism naţional, rănit
i valabilă pretutindeni. Unde nu există, şi bruscat de reformele paşoptiste. Revo­
iccesitatea materială o cere. Ţări înapo- luţia a fost ca o provocare antitetică a
ate se numesc mai ales ţările fără ma- operei lui neaoşe. In faţa primejdiei, se
jini. lari civilizate se numesc ţările un­ concentrase parcă în el fiinţa însăşi a
ic maşinismul atinge maximum desvol- naţie:, afirmându-se prin geniul lui cu o
ăni. Civilizaţia americană e fără egal, NICHIFOR CRAINIC putere şi o strălucire necunoscute până
Problema civilizaţiei e problema maşi- atunci. Un pisc de cugetare şi de frumu­
îei. Când noi şi ţările în situaţia noas- seţe se ridică masiv în faţa vidului revo­
râ zicem europenizare, înţelegem civili­ domeniul graiului s’a fabricat limba es­ luţionar, în faţa acelei fabula rassa voită
zare, adică industrializare în rândul în- peranto, iar în domeniul religiei teosofia, de maimuţa europenizată.
âiu. Din moment ce binefacerile tehni- două artificii ce dovedesc tocmai imposi­ Şi acum o întrebare cade în chip fi­
:ei materiale sânt indiscutabile, cine ar bilitatea unei culturi universale. resc. In creaţia noastră culturală ne vom
preferi drumul noroios de ţară trotuaru- După aceasta face o critică amplă a orienta după Eminescu sau după Lovi­
ui de asfalt, cine ar preferi diligenţa lucrării d-lui Eugen Lovinescu „Istoria nescu ? După noi înşine sau după Eu­
lulomobilului şi opaiţul becului electric? civilizaţiei române", arătând că autorul ropa ? După disciplina tradiţionalismu­
Tradiţionalismul, în acest sens, ar fi a- făcând procesul evoluţiei noastre s’a lui sau după „legea imitaţiei" ? Am vă­
racronism. referit numai la tehnica vieţii materiale. zut : una înseamnă viaţă în continuă
Dar tradiţionalismul nu e o forţă ce se Dar tradiţionalismul în cultură nu se creaţie: cealaltă — abdicare, anulare,
>pune civilizaţiei. Tradiţionalismul e teh- concepe stereotipic. El nu e un pas bătut sincopă, moarte.
îica vieţii sufleteşti a unui neam. Civili­ pe loc, la nesfârşit. Cultura e un orga­ Dar pentru a lua în răspăr bănueli de
zaţia e tehnica vieţii materiale a ome- nism în creştere continuă, cu rădăcini în fanatism orbit, lăsăm să răspundă un
îirii. Tehnica vieţii sufleteşti constitue seva neamului, cil frunziş în atmosfera mare „latin", un mare scriitor, un eu­
sultura unui neam, — acel fel de a fi, de timpurilor. Seva e aceeaşi; atmosfera e ropean pe care europeiştii noştri, tele­
i gândi şi a simţi, de a vorbi şi de a se schimbătoare. Tradiţionalismul e disci­ grafic informaţi, l-au îmbrăţişat cu foc,
nchina, de a nădăjdui şi chiar de a plina lăuntrică ce călăuzeşte această în primul moment, ca pe un ierofant al
nuri. E o cristalizare elaborată în curs creştere. Oricât de prielnică sau nepriel­ cultului imitaţiei : Miguel de Unamuno.
le veacuri şi de milenii, încercată prin nică ar fi atmosfera, organismul îşi păs­ La 1906 Unamuno ataca problema eu­
lacările şi torentele istoriei, determi- trează, desvoltat sau închircit, caractere­ ropenizării Spaniei, a modernizării ei,
lată înlr’un fel şi nu într’altul de fatali- le fundamentale ce-i dau specificitatea. în împrejurări aproape identice cu ale
atea lăuntrică a sângelui şi a credinţei, Om cu om seamănă şi nu seamănă, dar noastre. Erau şi acolo europeişti cari se
t rasei şi a religiei. Civilizaţia uniformi- antropologia, studiind conformaţia cra­ topiau de dorul Parisului şi, între as­
ează; cultura diferenţiază. Acelaş tren niană, stabileşte în medie un tip caracte­ prele stânci iberice, se credeau exilaţi.
ace să călătorească la fel şi englezul şi ristic al familiei, al rasei. Această osa­ Erau artişti cari jurau pe estetica fran­
ndianul; dar diferenţele culturale îi vor tură ce păstrează trăsătura unitară în ceză; simbolişti cari se închipuiau ruinaţi
mpiedeca să se înţeleagă la fel. Un ra­ varietatea formelor unei culturi e tradi­ de absintul ce consola pe Verlaine, ado­
port condiţionat între cultură şi civiliza- ţionalismul. In libertatea de apariţie lescenţi libercugetători pentru cari iro­
ie e greu de stabilit. Americanii au dus a fenomenelor culturale, a fenomenelor nia lui Anatole France, înfăţişa supre-