Page 6 - 1926-09
P. 6
v,is *1
UNIVERSUL LlTEHAU
Figurine
Funeraliile Sărmanului Dionis
Ticu Archip
DJ Radu D. Rosetti ne face cunoscut
sn un distins membru al Baroului
de Ilfov, inventariând averea u- Abia au încetat laudele binevoitoare,
nui prieten al său, de curând decedat îndreptate în spre autoarea „Inelului*
1
Şi fost prieten bun al lui Emineseu a şi „Colecţionarul de pietre preţioase*'
dat peste următorul autograf original,— ne aduce câteva nuvele lucrate cu o ar
lista de subscripţie pentru înmormân tă aşa de precisă, încât nu mai permite
tarea nefericitului geniu. bunăvoinja. Însuşiri mari cari suportă,
A comenta un astfel de document e- astfel , ori ce critică. O definire exacta
locvent, e superfluu. Dar nu te poţi sus a conturului lor esie, acum, posibilă, bi
trage amarelor reflecţii: fata talentului sigur, orice cuvânt de
încurajare este semeţ şi zadarnic.
itc k JiU L****-. 1 rei nuvele, alcătuite în acelaş fel,
deşi de importantă deosebită. (Dacă lă
săm la o parte gluma scrisă frumos:
„Dialog cu o umbră*').
Un mister care învălueşte povestirile,
lăsând doar rare şi tulburătoare pete
de .llimină. O atmosferă imprecisă şi cu
atât mai puternică, curioasă la o proîe
soară de matematici, deprinsă cu for
mulele categorice. Pretudindeni aceleaşi
■M. fraze refinute, opriri brusce, grăbiri ne
aşteptate. isbucniri spontane şi crude,
mici spafiuri albe pe fiecare pagină,
strecurate nu fără intenţii. N11 se insistă
nicăieri asupra vreunui peisaj, vre-unei
discuţii sau vre-unei întâmplări. Scene
mici, răsletc, legate împreună întâm
plător par’că, prin câte o întrebare, la
urmă, plină de înţelesuri. înlănţuirea
lor, însă pătrunde adânc.
6 o Totuşi, prima nuvelă : „Colecţionarul
de pietre preţioase* are o structură mai
4
Jy ly- puţin misterioasă. Faptele sunt expuse
clar. Povestea se deapănă armonios şi
numai la urmă, firul se frânge :
Irina s’a îndrăgostit de maestrul neîn-
2 o deirănatec în dragoste, priceput doar în
căutarea pietrelor preţioase. Din şiragul
de rubine, adunat de el cu atâta grijă,
jc Ai /~^ ' jiu lipseşte decât unul, cel mai frumos.
y
Irina i-1 oferă pe al ei, acel de (le-asupra
sânului şi care'i simbolizează dragostea.
Maestrul nu preţueşte valoarea rubi
nului primit, şi îl pierde pe drum...
Sunt la urmă, complicaţii şi lungimi
inutile. Apoi, tot acolo, obscurităţi pe
cari un simplu simbol nu le comportă. 1).
Uovmescu mai face o obiecţie : Irina îşi
are pe piept rubinul dinnainte de a cu.
noaşte pe Maestru. Astfel, semnul nu
mai poate simboliza dragostea ei nouă.
44
In „Măria Boul decorul impresionant
£0 şi de o nepreciziiuie artistică se preface
fără să încadreze vre-odată pe Maria.
Sunt două lumi cari nu se împletesc şi
unde Maria nu are rolul cel mai de sea
mă. După plecarea familii la Constanţa,
/*£/ când cele două povestiri se desfac defi
nitiv, servitoarea nu mai interesează.
Cadrul nuvelii rămâne, astfel singur
preţios.
Bucata cea mai bună din volum, cu o
amploare de început de roman, rămâne,
fără îndoială, Dăscăliţa.
Cţrrm***.
Acolo, pretutindeni, observaţii mărun
te minunate, caracterizări ascuţite, ima
gini rare. Povestirea se desface fără ezi
tare. Totuşi şi acum o obiecţiune: Doam
Ca fcf-dL/ 'tZ<+s<//~ 2' J^ ^ . na Elena are două pasiuni şi ele împreu
«‘ggagBgggfr» nă turbură linia clară a nuvelei. Din
cauza unei fapte vechi, Doamna urăşte
lt< rememorezi atâtea somptuoase fu_ tot ce vine din partea Dăscăliţii.
neralii naţionale decretate atâtora din Urăşte mai mult decât e în stare să-ş
1
fantoşele politice, î(i vine’n minte de iubească copiii şi totuşi iubeşte mult pe
zolanta înmormântare a lui Eminlescu, băiatul Grig, pe care îl preferă lui Via*
cu cei câţiva admiratori după dricul u- dimir, celălalt, cu toată asemănarea Ie
r
0}il şi corul, condus de Bărcănescu, cân fizică, perfectă.
tând „Mai am un singur dor'*, te gân Aflând de moartea unuia din ei, ea
deşti la statuile ce se ridică, tapene, la u’are decât o întrebare, prin care îşi ‘
a
toate răscrucile, la statuia lui pe care rată preferinţa : „Care ?“ Amândoi sea
n’o va avea niciodată şi înţelegi atunci mană aşa de bine că, ea nu-i mai poate
şi de ce a fost atâta de nefericit şi de ce deosebi.
atât de ignorat.