Page 6 - 1926-09
P. 6

v,is *1
                                                                                                     UNIVERSUL LlTEHAU
                                                                                                              Figurine
                     Funeraliile Sărmanului Dionis
                                                                                       Ticu Archip
                             DJ  Radu  D.  Rosetti  ne  face  cunoscut
                           sn  un  distins  membru  al  Baroului
                           de   Ilfov,   inventariând   averea   u-                     Abia  au  încetat  laudele  binevoitoare,
                           nui  prieten  al  său,  de  curând  decedat                îndreptate  în  spre  autoarea  „Inelului*
                                                                                                                        1
                           Şi  fost  prieten  bun  al  lui  Emineseu  a               şi  „Colecţionarul  de  pietre  preţioase*'
                           dat  peste  următorul  autograf  original,—                ne  aduce  câteva  nuvele  lucrate  cu  o  ar­
                           lista  de  subscripţie  pentru  înmormân­                  tă  aşa  de  precisă,  încât  nu  mai  permite
                           tarea nefericitului geniu.                                 bunăvoinja.  Însuşiri  mari  cari  suportă,
                             A  comenta  un  astfel  de  document  e-                 astfel  ,  ori  ce  critică.  O  definire  exacta
                           locvent,  e  superfluu.  Dar  nu  te  poţi  sus­           a  conturului  lor  esie,  acum,  posibilă,  bi
                           trage amarelor reflecţii:                                  fata  talentului  sigur,  orice  cuvânt  de
                                                                                      încurajare este semeţ şi zadarnic.
                           itc                    k JiU L****-.                         1  rei  nuvele,  alcătuite  în  acelaş  fel,
                                                                                      deşi  de  importantă  deosebită.  (Dacă  lă­
                                                                                      săm  la  o  parte  gluma  scrisă  frumos:
                                                                                      „Dialog cu o umbră*').
                                                                                        Un  mister  care  învălueşte  povestirile,
                                                                                      lăsând  doar  rare  şi  tulburătoare  pete
                                                                                      de  .llimină.  O  atmosferă  imprecisă  şi  cu
                                                                                      atât  mai  puternică,  curioasă  la  o  proîe
                                                                                      soară  de  matematici,  deprinsă  cu  for­
                                                                                      mulele  categorice.  Pretudindeni  aceleaşi
            ■M.                                                                       fraze  refinute,  opriri  brusce,  grăbiri  ne­
                                                                                      aşteptate.  isbucniri  spontane  şi  crude,
                                                                                      mici  spafiuri  albe  pe  fiecare  pagină,
                                                                                      strecurate  nu  fără  intenţii.  N11  se  insistă
                                                                                      nicăieri  asupra  vreunui  peisaj,  vre-unei
                                                                                      discuţii  sau  vre-unei  întâmplări.  Scene
                                                                                      mici,  răsletc,  legate  împreună  întâm­
                                                                                      plător  par’că,  prin  câte  o  întrebare,  la
                                                                                      urmă,  plină  de  înţelesuri.  înlănţuirea
                                                                                      lor, însă pătrunde adânc.
                                                  6 o                                  Totuşi,  prima  nuvelă  :  „Colecţionarul
                                                                                      de  pietre  preţioase*   are  o  structură  mai
                                                                                                      4
                                                 Jy ly-                               puţin  misterioasă.  Faptele  sunt  expuse
                                                                                      clar.  Povestea  se  deapănă  armonios  şi
                                                                                      numai la urmă, firul se frânge :
                                                                                       Irina  s’a  îndrăgostit  de  maestrul  neîn-
                                                 2 o                                  deirănatec  în  dragoste,  priceput  doar  în
                                                                                     căutarea  pietrelor  preţioase.  Din  şiragul
                                                                                     de  rubine,  adunat  de  el  cu  atâta  grijă,
                                                jc Ai /~^ '                           jiu  lipseşte  decât  unul,  cel  mai  frumos.
                                                       y
                                                                                     Irina  i-1  oferă  pe  al  ei,  acel  de  (le-asupra
                                                                                     sânului şi care'i simbolizează dragostea.
                                                                                       Maestrul  nu  preţueşte  valoarea  rubi­
                                                                                     nului primit, şi îl pierde pe drum...
                                                                                       Sunt  la  urmă,  complicaţii  şi  lungimi
                                                                                     inutile.  Apoi,  tot  acolo,  obscurităţi  pe
                                                                                     cari  un  simplu simbol  nu  le comportă. 1).
                                                                                     Uovmescu  mai  face  o  obiecţie  :  Irina  îşi
                                                                                     are  pe  piept  rubinul  dinnainte  de  a  cu.
                                                                                     noaşte  pe  Maestru.  Astfel,  semnul  nu
                                                                                     mai poate simboliza dragostea ei nouă.
                                                                                                    44
                                                                                       In  „Măria  Boul   decorul  impresionant
                                               £0                                    şi  de  o  nepreciziiuie  artistică  se  preface
                                                                                     fără  să  încadreze  vre-odată  pe  Maria.
                                                                                     Sunt  două  lumi  cari  nu  se  împletesc  şi
                                                                                     unde  Maria  nu  are  rolul  cel  mai  de  sea­
                                                                                     mă.  După  plecarea  familii  la  Constanţa,
                                             /*£/                                    când  cele  două  povestiri  se  desfac  defi­
                                                                                     nitiv,  servitoarea  nu  mai  interesează.
                                                                                     Cadrul  nuvelii  rămâne,  astfel  singur
                                                                                     preţios.
                                                                                       Bucata  cea  mai  bună  din  volum,  cu  o
                                                                                     amploare  de  început  de  roman,  rămâne,
                                                                                     fără îndoială, Dăscăliţa.
                                                             Cţrrm***.
                                                                                       Acolo,  pretutindeni,  observaţii  mărun­
                                                                                     te  minunate,  caracterizări  ascuţite,  ima­
                                                                                     gini  rare.  Povestirea  se  desface  fără  ezi­
                                                                                     tare.  Totuşi  şi  acum  o  obiecţiune:  Doam­
                                        Ca fcf-dL/ 'tZ<+s<//~          2' J^ ^ .     na  Elena  are  două  pasiuni  şi  ele  împreu­
                                                                       «‘ggagBgggfr» nă  turbură  linia  clară  a  nuvelei.  Din
                                                                                     cauza  unei  fapte  vechi,  Doamna  urăşte
                           lt<  rememorezi  atâtea  somptuoase  fu_                  tot ce vine din partea Dăscăliţii.
                          neralii  naţionale  decretate  atâtora  din                  Urăşte  mai  mult  decât  e  în  stare  să-ş
                                                                                                                       1
                          fantoşele  politice,  î(i  vine’n  minte  de­              iubească  copiii  şi  totuşi  iubeşte  mult  pe
                          zolanta  înmormântare  a  lui  Eminlescu,                  băiatul  Grig,  pe  care  îl  preferă  lui  Via*
                          cu  cei  câţiva  admiratori  după  dricul  u-              dimir,  celălalt,  cu  toată  asemănarea  Ie
                                                                                                                       r
                          0}il  şi  corul,  condus  de  Bărcănescu,  cân­            fizică, perfectă.
                          tând  „Mai  am  un  singur  dor'*,  te  gân­                Aflând de moartea unuia din ei, ea
                          deşti  la  statuile  ce  se  ridică,  tapene,  la          u’are decât o întrebare, prin care îşi  ‘
                                                                                                                  a
                          toate  răscrucile,  la  statuia  lui  pe  care             rată preferinţa : „Care ?“ Amândoi sea
                          n’o  va  avea  niciodată  şi  înţelegi  atunci             mană aşa de bine că, ea nu-i mai poate
                          şi  de  ce  a  fost  atâta  de  nefericit  şi  de  ce      deosebi.
                         atât de ignorat.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11