Page 6 - 1926-09

v,is *1
UNIVERSUL LlTEHAU
Figurine
Funeraliile Sărmanului Dionis
Ticu Archip
DJ Radu D. Rosetti ne face cunoscut
sn un distins membru al Baroului
de Ilfov, inventariând averea u- Abia au încetat laudele binevoitoare,
nui prieten al său, de curând decedat îndreptate în spre autoarea „Inelului*
1
Şi fost prieten bun al lui Emineseu a şi „Colecţionarul de pietre preţioase*'
dat peste următorul autograf original,— ne aduce câteva nuvele lucrate cu o ar­
lista de subscripţie pentru înmormân­ tă aşa de precisă, încât nu mai permite
tarea nefericitului geniu. bunăvoinja. Însuşiri mari cari suportă,
A comenta un astfel de document e- astfel , ori ce critică. O definire exacta
locvent, e superfluu. Dar nu te poţi sus­ a conturului lor esie, acum, posibilă, bi
trage amarelor reflecţii: fata talentului sigur, orice cuvânt de
încurajare este semeţ şi zadarnic.
itc k JiU L****-. 1 rei nuvele, alcătuite în acelaş fel,
deşi de importantă deosebită. (Dacă lă­
săm la o parte gluma scrisă frumos:
„Dialog cu o umbră*').
Un mister care învălueşte povestirile,
lăsând doar rare şi tulburătoare pete
de .llimină. O atmosferă imprecisă şi cu
atât mai puternică, curioasă la o proîe
soară de matematici, deprinsă cu for­
mulele categorice. Pretudindeni aceleaşi
■M. fraze refinute, opriri brusce, grăbiri ne­
aşteptate. isbucniri spontane şi crude,
mici spafiuri albe pe fiecare pagină,
strecurate nu fără intenţii. N11 se insistă
nicăieri asupra vreunui peisaj, vre-unei
discuţii sau vre-unei întâmplări. Scene
mici, răsletc, legate împreună întâm­
plător par’că, prin câte o întrebare, la
urmă, plină de înţelesuri. înlănţuirea
lor, însă pătrunde adânc.
6 o Totuşi, prima nuvelă : „Colecţionarul
de pietre preţioase* are o structură mai
4
Jy ly- puţin misterioasă. Faptele sunt expuse
clar. Povestea se deapănă armonios şi
numai la urmă, firul se frânge :
Irina s’a îndrăgostit de maestrul neîn-
2 o deirănatec în dragoste, priceput doar în
căutarea pietrelor preţioase. Din şiragul
de rubine, adunat de el cu atâta grijă,
jc Ai /~^ ' jiu lipseşte decât unul, cel mai frumos.
y
Irina i-1 oferă pe al ei, acel de (le-asupra
sânului şi care'i simbolizează dragostea.
Maestrul nu preţueşte valoarea rubi­
nului primit, şi îl pierde pe drum...
Sunt la urmă, complicaţii şi lungimi
inutile. Apoi, tot acolo, obscurităţi pe
cari un simplu simbol nu le comportă. 1).
Uovmescu mai face o obiecţie : Irina îşi
are pe piept rubinul dinnainte de a cu.
noaşte pe Maestru. Astfel, semnul nu
mai poate simboliza dragostea ei nouă.
44
In „Măria Boul decorul impresionant
£0 şi de o nepreciziiuie artistică se preface
fără să încadreze vre-odată pe Maria.
Sunt două lumi cari nu se împletesc şi
unde Maria nu are rolul cel mai de sea­
mă. După plecarea familii la Constanţa,
/*£/ când cele două povestiri se desfac defi­
nitiv, servitoarea nu mai interesează.
Cadrul nuvelii rămâne, astfel singur
preţios.
Bucata cea mai bună din volum, cu o
amploare de început de roman, rămâne,
fără îndoială, Dăscăliţa.
Cţrrm***.
Acolo, pretutindeni, observaţii mărun­
te minunate, caracterizări ascuţite, ima­
gini rare. Povestirea se desface fără ezi­
tare. Totuşi şi acum o obiecţiune: Doam­
Ca fcf-dL/ 'tZ<+s<//~ 2' J^ ^ . na Elena are două pasiuni şi ele împreu­
«‘ggagBgggfr» nă turbură linia clară a nuvelei. Din
cauza unei fapte vechi, Doamna urăşte
lt< rememorezi atâtea somptuoase fu_ tot ce vine din partea Dăscăliţii.
neralii naţionale decretate atâtora din Urăşte mai mult decât e în stare să-ş
1
fantoşele politice, î(i vine’n minte de­ iubească copiii şi totuşi iubeşte mult pe
zolanta înmormântare a lui Eminlescu, băiatul Grig, pe care îl preferă lui Via*
cu cei câţiva admiratori după dricul u- dimir, celălalt, cu toată asemănarea Ie
r
0}il şi corul, condus de Bărcănescu, cân­ fizică, perfectă.
tând „Mai am un singur dor'*, te gân­ Aflând de moartea unuia din ei, ea
deşti la statuile ce se ridică, tapene, la u’are decât o întrebare, prin care îşi ‘
a
toate răscrucile, la statuia lui pe care rată preferinţa : „Care ?“ Amândoi sea
n’o va avea niciodată şi înţelegi atunci mană aşa de bine că, ea nu-i mai poate
şi de ce a fost atâta de nefericit şi de ce deosebi.
atât de ignorat.