Page 7 - 1926-09

UNIVERSUL LITERAR t 1

Pagini angfo-româng

Hamlet şi critica ventrilocă

D. Mihail Dragoinirescu, într’un foi- acolo dc un mare conclav la Ateneu, con­ acea incongruitate de caracter a eroulu
leleton clin „Viitorul ‘ (6 ’f'ebr.) se arată vocat de D-sa, în jurul capodoperei lite­ care a nedumerit de veacuri şi dejuci
mult supărat pe mine, pentru articolul rare. Vremile lui Giordano Bruno reîn- logica comentatorilor.
llamlet sau între istorie literară şi este­ viau. Maestrul meu. cave a suferit atât Lfamlet-ul primei piese ca şi cel al tr. I
tică, publicat în „Universul Literar'* (10 de mult în viaţă şi a trebuit să poarte diţiei daneze era un Amloda (zănate
şi 17 lan.). 13. 13. spune despre mine lu­ chiar brâul lui Iov, se ridică la tribună, mai mult comic prin acţiunea nebunii
cruri deajuns de rele : mă face „tânăr", palid, transfigurat, în două picioare, şi sale; modernizându-1 şi exploatând î
„modernist"^ „tradiţionalist" .şi chiar exclama: PâJiă când să îndure bietele \profunzime tema nebuniei, Shakespeai
„erudit'*. capodopere ? Când ţăranii au pământ şi a făcut tragedia unui suflet din o tragi
Sunt dator să ridic mănuşa. O fac însă, femeile drept de vot, numai ele să stea dic a răsbunărei. Transfigurarea însă n
mărturisesc, nu fără multă sfială... Per­ deoparte, ca nişte cenuşercse, fără drep­ înlăturat toate inadaptările. A rămas £ I
sonal, 13. D. mă iubeşte; eu, pe 13-sa, de turi, expuse tuturor vicisitudinelor cri­ noul Hamlet ca o sgură dela cel primar
asemeni. 11 găsesc dc o ideală bonomie, tice ? Şi o moţiune era trecută, în aplau­ genială, piesa cam suferă astfel de
mult mai ager la minte de cum se crede, zele unanime, care decidea că : dumneaei „contradicţie în termeni o contradicţie î
simplu fiindcă sănătos, şi de un seducă­ capodopera nu mai e, hehei !, ce-a fost natură" (pasiv şi meditativ, înalt la si
tor pitoresc. D-sa la rându-i ra’a formu­ piuă acum ; „ea nu e nici opera artistu­ flpt, Hamlet e totuşi om dc acţiune i
lat : „de ol interesantă imaginaţie impre­ lui, nici a mediului, .nici a naturei; e o încă de brutala, cinică acţiune etc. ele.
sionistă” sau: impresionantă imaginaţie fiinţă aparte, cu trup şi suflet propriu, Acestei încheeri îi urma un mic corolar
interesantă — nu mai mi-aduc aminte. sălăşluind în noi" ca androcanlhus gib- „Au fost epoci în istoria acestei trage
l-am fost apoi elev şi câte nu învaţă bosus în matricea femelei, dar care une- dii când — mărturisesc istoricii Iiterari-
dela dascăl un om dc treabă ? Dela D. 13. ori îşi ia tălpăşiţa în lume, mănâncă şi publicul englez râdea de nebunia li
ştiu de pildă, din radioase dimineţi de bea, merge la cinematograf, îşi adminis­ Hamlet, când personajul întreg era soci
Luni, când venea — desigur ca să ne trează singură averea şi poate chiar fi tit drept comic. Astăzi chiar, spectato
cruţe — la ora prânzului pentru cursul pusă sub interdicţie ! sinceri — printre care mă înscriu cu vo
dela 10, că opera literară e un „celuloid'* Unui cetitor de englezeşte D. D. se mai luptate — pot mărturisi că le vine să su
— dacă nu greşesc, chiar un elipsoid; iar recomandă cu încă un coeficent de merit. râdă! la anume momente ale piesei.
poezia, în genere, un lucru foarte mare. D-sa e nn mare specialist şi traducător E ((fiindcă)) nebunul de odinioară râu
lnchipuiţi-vă, că nu place decât dacă din acest grai. Mai mult, între Teneriffe jeşte (încă) în nebunul luat în serios d
„solicită contemplaţia noastră*'. De aceia şi Siam, 13-sa e singurul muritor care Shahespcare'*.
literatura se împarte în două : capodo­ traduce pe Shakespeare, din — şi în for­ Aceasta a fost deajuns ca/ 13. 13. să fac
pera care e o operă cum nu s’a mai po­ ma originală, fără să ştie englezeşte. erysipelas. Cer iertare nobilei D-sale epi
menit de sintetică şi energetică, adică su­ Vreau să spun, fără să ştie cc-a vrut să derme, cu atât mai mult cu cât. substitu
perioară, şi opera... ailaltă, care jiu e aşa exprime autorul. Nu-i admirabil? Unii indu-se celei mult mai scumpe mie, <
de sintetică şi energetică... ca... capodo­ nu-i vor acorda această virtuozitate şi d-lui Botez .insinuază că in articol ei
pera ci se numeşte din îiceastă pricină o voii afirma eă l’au văzut, cum l-am vă­ par a imputa acestuia că nu e la curen
operă „mai inferioară**. Acuma, capodo- zut şi cu odată în cerdacul năpădit de cu critica Shakespeareană. E singurii
perile e nişte.... dar n’am să vă fac eu un iederă al casei unde sălăşlueşte la rân- necavalerism colegial de care pot acuzi
curs la care trebue să asistaţi numai în du-i silabisind curent pe Shakespeare şi foiletonul d-lui 13., scris altfel cu defe
persoană. cetindu-1 perfect cu degetul. Ori, conchid renţa pentru lucrul mânuţilor melc, ci
Dumnezeu a vrut să mă ţină însă mai aceştia, cu deştiu se poate chiar iscăli, graţie, uşurinţă şi grije de minorităţi, ş
îndelung sub harul influenţei 13-sale. De­ dar ceti ! cu uimitoare perseverenţă, la un om pi
parte de profesor am recitit atunci acele Sigur c că, asistat de o metodă atât de el cu boala sfântului Anton, în acordare
două mari fascicole de câte 18 pagini tra­ originală, D. 13. a tradus „The Moor of subiectului cu predicatul. II refer pe D
tând despre : „Metoda estetică aşa cum o Vcnice** cu „Maurul de Veneţia" şi se pre­ D. la raportul meu dela minister, în fa
văd eu şi vechile mijloace de irigaţie" în găteşte să traducă „The Merchant of voarea recomandărei d-lui Botez, dacă î
care autorul dovedeşte cât ai clipi din Vcnice" cu „Negustorul de Veneţia". în­ interesează să afle respectul meu pentn
ochi şi in mod vădit revoluţionar că cri­ ţelegeţi şiretenia : „negustor de mărunţi­ munca altora. Dar D. 13. vrea ca, vorbim
ticul trebue să fie mai întâi de toate : şuri'*, „maur de abanos", „covoare de în marginea Hamlet-ului profesorului ie
om, apoi : un om cult ; un om de gust ; Persia", „pisică de Angora". (Particula şan, să ignorez ştiinţa literară a vreme
să aibe „memorie afectivă** şi chiar să asta „of" bat-o sfântul, nu putea şi Sha­ — ce ştiinţă, când ea atârnă toată di
„ierarhizeze" operile ce-i sunt date în kespeare. să pună altceva, „frorn" de pil_ jaretierile profesorului bucureştean ? —
păstrare. dă !). Corect şi de o exemplară româ­ Să nu citez Englezi, ci /pe 13-sa, şi câne
Zelul elevului merge uneori până la nească, D. D. e în traducere şi spiritual. 13. Botez conchide că Hamlet e un Pro-
pierderea de sine. Nesătul de D. 13. nici Pe „madman" (=r „nebun") l'a tradus net meteu, eu să mă bat cu pumnul în piept
la curs, nici în opuri, îi urmăresc febrila cu : „Madam". D. Iorga, omul cu mânie ş» să strig : nu, e un Ajax, sau chiar c
activitate foiletonistă şi conferenţiară în­ divină, s’a revoltat la timp în memora­ Persefonă !
tr’un ziar aşa de serios ca „Viitorul". Cu bilul articol din „Ramuri". Să-mi dea voe — Dar ce Englezi ? exclamă D. 19.
lacrimi de bucurie citeam mai deunăzi să nu-1 urmez. Nu l-a înţeles pe scumpul „Criticul noiu-nout Robertson ! Acum, a-
D-sale coleg. Neputând auzi pe Shakes­ cest critic nou-nouţ al d-lui D. — în care
peare (cel mai ia lizibil scriitor de pe lume) D-sa desigur vede un evreiaş gazetar ră­
întrebarea e puternică dar inutilă. fiindcâ-1 ceteşte cu deştiul, D. 13. foarte tăcit la o foae dadaistă, cu care m’am în­
Cel rămas în voia Evei (o nouă formă bine s’a gândit să-l traducă vizual. Re­ hăitat la Londra ca să spargem geamurile
a Dăscăliţei), era tot aşa de pierdut. gulă deci : se va pune în locul cuvântu­ literaturei — e un Right Honourable care
Doamna Elena să simţea însăşi în stare lui englesesc cuvântul românesc cel mai a (împlinit anul acesta 70, — auziţi ? —
să-l omoare. apropiat ca ortografie. Se va traduce şaptezeci dc ani ! Are la pasivul său vre-o
Şi peste cele câteva obiecţiuni (ultima atunci : madman" cu „madam'*: „Sire" treizeci de cărţi şi fundarea a vre-o dout
pagină lungită fără de folos), calităţi cu „sirop"; „police-man" (cum ar scrie reviste, şi încă treaz la minte, sprinter
mari de întregime şi de detaliu. 13. D.) cu : „Polizu-Micşuneşti". la cuvânt şi neobosit cercetător, colabo-
Dragostea Evei, plutitoare între cei Cu toate aceste titluri D. 13. era în rează în fruntea celor mai iscusite, mai
doi tineri asemuitori, e admirabil suge­ drept să se necăjească pe articolul meu. înaintate şi mai documentate reviste en­
Cetitorul binevoitor îşi aduce aminte că
gleze. Shakespeareanist de seamă, cam pe
rată : vroiam acolo pur şi simplu să informez, când D. D. era numit la actuala-i cate­
,.Eva la mijloc, cu o rochie subţire şi să-l pun, în măsura putinţei mele, la cu­ dră, dânsul ne da „Eseuri noi de metodă
moale, l’a apucat pe Grig de mână şi, ca rent cu ultima faşă a miticei hamletiane. critica, Montaigne şi Shakespeare ', sau
1
să-l poată privi mai mult în voe, s‘a li­ După această critică nu se mai înţelege Ilcrezia baconianH despre care cel mai
pit de Vladimir. Lui Grig i-au tremurat să se ratiocineze în contradictoriu si ro­ mare biograf al lui Shakespeare Sir Sid-
buzele şi ar fi vrut să spună ceva, dar mantic asupra piesei şi caracterului lui ney Lee —\ şi acesta un scriitor nou-nouţ !
u’a spus nimic fiindcă Eva se uita în o- Hamlet. Recurgând la isvoarele şi mode­ spune (Life, p. 656) că e cea mai bună
chii lui, şi îl mângâia pe degete'*. lele care au servit, cert, lui Shakespeare carte în materie. Ne-a mai dat : Shakes­
Sfârşitul anului 1925 ne-a adus o veste această critică înceai’că să-şi explice pu­ peare şi Chapman, Bolingbroke şi Wal-
preţioasă şi neprevăzută. O nuvelistă a ţin prin ele, evidente scăderi ale piesei. pole şi fatala carte despre Hamlet —
ucis o autoare dramatică care arătase Din o necompletă adaptare şi reabilitare toate lucrări peste care, cu tot respectul
numai vagi promisiuni. a modelelor rezultă, pentru noua teorie, pentru D. D. — nu se poate trece. D.
ANTON IlOLBAN lungimile şi digresiunile acţiunei, cum şi D. nu se va fi încrezând în păre-