Page 9 - 1926-09

noră ? Dar nobleţă noutăiei care îi re­ moldo-valah, e criticul mihalachian. 0 Reviste şi ziare
pugnă, clar originalitatea pe care n’o entitate, un element, un flagel al graiului
poate prinde ? Cunoaşteţi pe asinul lui şi bunului simţ românesc. E o Eroică a In „Lumea" (II, 48) d-1 TUDOR AR-
Lucian care observă că nu poate îmbră­ becţianismului- critic, un acord final la GHEZ1 publică această admirabilă poe­
ţişa o nimfă fiindcă are patru picioare... Beţia de Cuvinte, agravată cu Beţia de mă care de două ori rivalizează, în crea­
„Grădinar zăpăcit de metafizică" 13. 13. formule, şi întoarsă prin jocul situaţii­ ţie, cu Cel-de-Sus:
vrea apoi cu orice preţ teorie. Sunt oa­ lor, împotriva maestrului junimist prin
meni) care trec pare că prin viată goniţi însuşi elevu-i favorit. E expresia zelului
de musca ţeţe. „Sistemul meu'*—împre­ abdominal, e delirul exclamaţiei şi exal­ Nopreţuiiul granitul, o, fecioară !
ună cu cacofonia şi acordul predicatului tarea locului comun. Din cnre-aş fi putut să ţi-1 cioplesc,
•— constitue biruitoarea musca ţeţe a Michalchianismul. ilustrat nepieritor în An» căutat în lutul românesc
D-sale. Sistem în sus, sistem în jos. Când „Săgetătorul" tânăr, înseamnă chinuelnica Trupul tău svclt şi cu miros de ceară.
l-am vizitat întâia oară după război, ini-a viuză a rămânerii pe loc, absurditatea
strigat:,, ştii că mi-am schimbat sistemul!" tehnică a unui I dublu volan zmuncit în Am luat pământ sălbatec din pădure
O carieră întreagă şi l-a schimbat, la de sens invers, luând în imaginaţia înfri­ Şi-am frământat cu mână de olar,
ici şi pune colo, întoarce pe dos „calita­ coşează forma apocaliptică a două uriaşe In parte, fiecare mădular,
1
tea" şi o numeşte „tonalitate* , mai dă hemisfere uzându-se reciproc în perpe­ Al fiinţei tale mici, de cremene uşuro.
ceva şi „cantităţei" şi omul care con­ tua elaboraţie.
fundă /medicina cu schimbatul şi etiche­ D. D. e sigur că aceste hemisfere sunt Zmnlţându-ţi ochii, luai tipar vorbind,
tatul flacoanelor, izbuteşte să facă din ale creerului şi numind elaboraţia „şcoa­ Drept pleoape, foi adânci de trandafiri,
superbul Yggdrasil al literaturei, cu pa­ lă estetică" râde de un savant ca Bog­ Pentru sprincene firele subţiri
sări căutătoare în el. cu umbră şi foşnet dan Duică. fiindcă a făcut descoperiri în De iarbă noua ce-a ‘nţepat lumina.
înmiit şi cuiburi de neprevăzut, o moro­ legătură cu „Ţiganiada", când D-sa de
cănoasă sorcovă tricotiledonată. Cu ea mult a declarat, că e ceai mai mare po­ Luai pildă pentru trunchi, de la urcioare
bate pe omoplat pe Eskyl, Sofocle, Ccr- emă heroicomică din lume. Strein de Şi dacă ’n sâni şi şold a ‘ntârziat
vantes şi Shakespeare şi-i stropeşte cu munca, disciplina, decenţa, isteţimea şi Mâi.a-mi aprinsă, eu sânt vinovat
rouă Elizeelor. Bate şi pe scriitorul român nobila curiositate care fac din ştiinţa li­ Că n‘am oprit statuia'n cingătoare
şi îl găseşteirând pe rând mai genial de­ terară a vremei un somptuos laborator de
cât aceştia, mai puţin genial ca cel ce va inteligenţa omenească, 13-sa singur, în Şl c‘am voit să simtă şi să umble
veni după dânsul. faţa Europei, de douăzeci de ani : pro­ Şi să se ‘ndoaie’n pipăitul meu,
In chipul acesta orice nuvelă prezen­ clamă. I3e. chinul dulce, dat de Dumnezeu
tată D-sale e cea mai genială 1 nuvelă, doi aşa la circ, după o splendidă cursă Care-a trecut prin mine şi te umple.
oiice roman cel mai genial roman, orice de cai arabi, apare grav binecunoscuta
piesă o capodoperă a literaturei univer­ faţă de făină, se dă/tumba de mai multe Fenice scumpă şi ispită moale !
sale. 13-sa dispută unui iorga, Densu- ori, ca să cadă cu şezutul peste o plezni- Povară-acum, când, vie, tc-am pierdut,
şianu, Ibrăileauu, Mehedinţi, Bogdan- toare sau 'o musicuţă. De ce te zămislii atunci din lut
'Duică, Lovinescu, la fiecare lună câte Nu, scumpe maestre, nu sunt ireveren­ Şi nu-ţi lăsai pământul pentru oale ?
un geniu şi uitând cu delicateţe atâţia ţios. Recunoştinţa-mi pentru primul aiţti-
tineri patronaţi de care azi 'nu se mai col consacrat de un profesor universitar
aude, se dă drept creatorul lui Sorbul şi unor note alor mele informative, se arată
Rebreanu întreg, a unei jumătăţi din şi din continua bună dispoziţie a acestor
Cerna şi unei ciosvârte din Sadoveanu. rânduri. Această recunoştinţă îmi dă chiar
Când i-ain făcut vizita de plecare în îndrăsneala unui sfat : observă că îţi
streinătate l’am găsit cu „lon‘‘ pe masă. agiţi de douăzeci de ani, sub zâmbetul
— „Ce streinătate, Domnule, ce te mai ironic al colegilor D-tale — un lorga, un
duci în străinătate ? Uite colea, cel mai Pâr\an, marele Ovid Densuşianu şi stu­
mare roman al vremilor noastre !‘‘ denţilor! — panaşa ajunsă sub bărbie a
Acum, fiecare ştim că „Ion" e o operă celui mai duios suficientism. Cruţă-i perii.
(lei mare valoare. Trebue însă să-ţi rupi Adună-ţi opera, stiliseaz-o, curăţ-o şi
coastele, să te deşeli şi să devii clown ca rezumeaz-o într’o lucrare definitivă care
să o spui ? Altădată e drept mi-a spus va fi multă vreme un manual ideal de
că' se teme ca plecând în streinătate „să Poetică pejitru uzul elevilor de liceu şi de toaie, pe punctul să asimileze, sau cel
uu-i pierd sistemul. Vedeţi, lucruri de acel an preparator la care ţinteşte re­ puţin altoiască îşi şcoala bucureşteană.
acestea acreditează (pe socoteala D-sale forma învăţământului. Nu sunt manua­ Mai trebue să amintesc că marea miş­
zvonuri de acelea inoportune sau prema­ lele D-tale de literatură cele mai bune care a „Sămănătorului ‘ e opera unui
ture, gen Caragiale-Bucuţa. din câte se pot avea ? istoric literar : unicul Iorga ?
Această obsesie a sistemului, hărţuită Celor 800 de studenţi pe care îi creşti Când cei 800 studenţi ai D-tale vor
de ideia că la cazanul cu aburi al Băilor spune-le să nu urască (erudiţia, ea fiind lăsa odată cu lenea şi nepriceperea „sis­
din str. Nifon Nr. 32. s’a frânt carul în- prima fază a cunoştinţii, iar aleşilor cu temele" la oparte, s‘or înfunda în bi­
ţelepciunei critice, ne-a creiat în orice câte trei sisteme estetice în buzunar dă-le blioteci, ca să desgroape trecutul nostru
caz acea concepţie de cafenea a literatu­ sfatul să le înlocuiască cu a batistă şi să literar, să descopere folklor, să culeagă
1
rei care face pe junele scriitor român, citească deocamdată, şi până te-oi limpezi grai) şi vor (începe să ne dea ediţii critice
hrănit ou. vanitate, svarţ şi ignoranţă, să 13-ta. pe esteţii altor vremi şi altor nea­ de autori vechi şi noi, traduceri şi studii
aşeze picioarele pe masă la Otetelişanu, muri. în limbi streine asupra capodoperilor
sau Capşa acum, exclamând : sunt poe­ Tuturor spune-le să iubească şi să prac­ noastre, în loc să confunde pe Caragiale
tul; cel mai mare al vreinei mele! tice istorismul, el Ifiind desfătătoare sete cu Bassarabescu, atunci să ştii şi D-4a că e
Aceasta a creiat Săgetătorul, rodul de de a cunoaşte, contact viu cu limba şi frumoasă privelişte să ai o catedră de
toamnă al „noei" şcoale. Răsfoiţi intere­ trecutul, document de viaţă, exemplar de literatură română, cu 9 asistenţi, 3 şefi
santa revistă. Treceţi pe lângă elevii ma­ umanitate, cult al strămoşiloiţ şi al tradi­ de lucrări si o coconiţă.
estrului, pe lângă foiletoanele unuia, de ţiei de neam. In legătura cu estetica Atunci şi D-ta, dacă trecând oe calea
pildă, din şefii de echipă la Universitate D-tale, să n’aibe grije: istorismul nu nu­ R aho vei încins de gânduri cum şi de brâul
şii subşef de ! culoare al aceluiaş—D. D. mai că nu merge împotriva, dar păşeşte, lui Iov, vei avea o idee estetică tare, vei
trecând cu volubilitate (lela literatură la alături, sau îniantea ei. El o adapă cu da pronunciamente la Ateneu şi Naţio­
politicei şi discutând geniul lui Take .Io- informaţie şi îi pune în faţă, pentru fru­ nal; dar mai vei binevoi să o supui, într’o
nescu sau, acum, al lui Ionel Brătianu, moase şi juste concluzii generale, singura limbă apuseană, străinătăţei, aşa ca să
după aceleaşi criterii cu care a consacrat realitate în care opera literară se poate vadă Basch şi Croce că le-ai luat înainte !
1
„Ţiganiada* sau „Pastelurile" lui Ale- oglindi: trecutul. Deocamdată lasă capodoperile, lasă ge­
csandri—unul zis Russu, un fel de rom- Istorismul lui Bădier a luminat astfel niile. fiindcă, cu comfortul literar ^i edi­
boedru critic, un cap multipatrat, cu in­ epopeia medievală, după cum cel al lui torial modern, or huzuri D-lor şi fără D-ta.
teligenţa în zigzag şi împleticindu-se în llazard şi Baldensperger, romanul fran­ Cât despre cealaltă fiinţă aparte, dar
scris. Veţi găsi n paginele rarisimii pu­ cez, iar cel al savanţilor nordici, balada nu şi.... sălăşluitoare în D-ta, istoria lite­
blicaţii un om care ca să spună că To- scandinavă. Erudită e şi şcoala estetică rară, ia-te bine cu ea. Gândeşte că, strein
pâJrccanu e un poet comic se dă peste germană, erudit e Basch dela Sorbona. şi eliminat de o întreagă generaţie care
cap, tuşeşte, năduşeşte, plesneşte din lim­ mare erudit e cel mai pur estet al vre­ s’a făptuit în scris, departeşi împotriva
bă, sughiţă şi se scarpină, cade pe spate, mei, Croce, a cărui şcoală e doldora de D-tale. e numai buna istorie literară aceia
zice „cuţit", „estetică",, „mamă ', se ridică, informaţie istorică. care îţi va păstra numele: numele repu­
1
dă din coate, se loveşte pe frunte, se plea­ Istorismul lui Bogdan Duică a dat şi tat de părinte al beoţianismului critic;
că pe vine, bate din călcâie, râgâe, joacă la noi, pe lângă atâtea revelări, singura tiţlu-ţi scump de şef de şcoală: şcoala
ciardaş, cântă din subsuori, tot timpul ediţie critică a genialului D-tale Eininescu, delirantă a criticei ventriloci
sîsîind din flaute clandestine şi subversi­ istorismul lui Ibrăileanu a dat la Iaşi cea
ve clarinete. E „Dunciada“ lui Pope pe sol mai bună şcoală literară, critică şi crea- DRAGOŞ PROTOPOPESCU