Page 4 - 1913-27
P. 4
Pag. 384. ----------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - Nr. 27.
r A n d g r i M Ă R U N T E băgând în seamă timiditatea corişti câmpiile bulgare, cari vor fi cutro-
lor pregătiţi într’o singură probă la pite de oastea românească şi ca mâne
această cântare, publicul erupe în — poate — hrănite din belşug cu sânge
Un concert reuşit. Nici cei mai aplauze furtunoase. După începutul românesc...
optimişti nu-şi făcuseră iluzii mari atât de izbutit, programul a urmat *
despre concertul ce avea să-l deâ apoi cu un efect din ce în ce mai Gerhardt Hauptmann şi^ fami
în ziua de Sf. Petru corul „Reuniunii cuceritor. „Siciliana“ şi „Doina" lia domnitoare germană. în anul
rom. de cântări" din Orăştie, sub con cântate de dl Ionel Rădulescu; „Tot acesta se sărbătoreşte în Germania
ducerea tenorului Ionel Rădulescu, ţi-am zis măndro mă duc" şi „Mori centenarul independenţei. Din acest
care, împotriva dorinţelor sale, a fost măndro, să mor şi eu", cântate de prilej la Breslau s’a aranjat o gran
nevoit să se oprească la noi, din un ales cvartet; „Negruţa" lui Vidu dioasă exposiţie şi s’au dat mari
turneul său artistic proiectat în Ar cu dşoara Maria Vasilca şi domnul serbări. In programul serbărilor a
deal şi Basarabia. Nu-şi făcuseră mari Ionel Rădulescu ca solişti; Duetul din fost luată şi o piesă scrisă anume
iluzii, fiindcă de-o vreme încoace în „Cavalleria rusticana„Serenada" pentru jubileu de marele dramaturg
Orăştie nu reuşeşte nici o convenire, şi „Vraja" ; apoi „Preste deal" şi pe Gerhardt Hauptmann. Piesa a avut
nici un concert, nici un teatru. Faţă urmă iarăş „Pe-al nostru steag e scris câteva reprezentaţii, până când în
de Mărcuş-Crişan-Băilă publicul no unire" au urmat una după alta ca o zilele de curând trecute la interven
stru a arătat aceeaş neexplicabilă vijelie, care creşte mereu. Buchetele, ţia familiei imperiale a fost luată din
desinteresare, ca şi faţă de doamna date doamnei Victoria Dr. Erdely, repertoriu. Faptul acesta a produs
şi dl Zaharie Bârsan şi ca şi faţă de care ţinuse acompaniamentul la pian un mare scandal în lumea literară
orice altă mişcare culturală mai di cu măestria sa cunoscută; dşoarei germană.
nainte. Intr’o vreme ne-a dat mult Maria Vasilca, care de data aceasta Gerhardt Hauptmann se ocupă
de gândit sentimentul acesta de re- a dat pentru prima oară într’adevăr în bucata s’a de întâmplările dela
pulziune al orăştienilor faţă de tot eclatantă dovadă a talentului puter 1813, anul de libertate al Germa
ce veniâ în numele culturei şi al ar nic, de care dispune, cântând în niei, de sub oblăduirea franceză a
tei şi de aceea şi iluziile trezite cu Duet solul Santuzei — şi domnului Io lui Napoleon-cel-mare. La ridicarea
ocazia acestui concert erau cât se nel Rădulescu, care în aceeaş vreme cortinei apare pe scenă un copil de
poate de plăpânde. Ceea ce contri erâ şi conducător de cor şi cântăreţ 12 ani cu o sfârlează, semnificând
buia la presupunerea nereuşitei erâ solist — au fost încununarea izbân- pe marele corsican cum învârte în
mai ales motivul, că în clipa din dei depline şi cel mai înălţător mo treg pământul după placul său. Mai
urmă, sâmbătă după amiaz, s’a ho- ment. Publicul extaziat a făcut ovaţii târziu acelaş copilandru se înfăţi
tărît, ca concertul să nu se ţie la îndelungate celor de pe bină şi în şează ca om matur în chipul lui
Sf. Petru, ci luni, la Sânziene, cu sufleţirea şi-a ajuns culmea, care a- Bonaparte, încunjurat de garda stră
5 zile înainte de Sf. Petru. Schim poi n’a mai fost întrecută decât la lucită a generalilor săi nebiruiţi, că
barea aceasta grabnică a fost nevoie miezul nopţii, când cele 50 de pe ruia i se închină toată Europa. Po
să se facă, fiindcă dl Ionel Rădu rechi, cari au jucat cvadrilul, au in porul german se găseşte în grea
lescu, ca ofiţer în rezervă, primise tonat energic Deşteaptă-te Române ! decădere. Un conduct grotesc plim
poruncă să plece imediat acasă, în bă în frunte un vultur jumulit — pa
România, fiind regimentul său mo Aşa a fost concertul acesta un jura imperiului german. Fireşte în
bilizat. Şi aceasta a fost norocul moment de reînchegare a rândurilor tâlnirea cortejului acestuia cu ceata
concertului orăştienilor. Vestea a- societăţii româneşti din Orăştie şi lui Napoleon arată închinarea depli
ceasta a străbătut ca fulgerul sâm jur şi un prilej de curată şi înălţă nă a Germaniei în faţa biruitorului
bătă şi duminecă — a fost dusă mai toare însufleţire. în pauza de după Europei. In celea următoare sunt
ales de numărul extraordinar al zia miezul nopţii s’au ţinut apoi o mul puse în scenă străduinţele tinerimei
rului „Libertatea ', care a apărut du ţime de toaste, dintre cari cel al germane de sub conducerea filoso
1
minecă dimineaţa — şi luni sara a- dlui Dr. Octavian Sglimbea, direc fului Fichte şi legendarul ofiţer-cân-
ranjerii pesimişti, cari propuneau să torul „Ardelenei“, care a arătat pu tăreţ Korner. In vremea asta strălu
se admită poporul gratis în sala blicului telegrama de chemare a dlui cirea lui Napoleon, arătat pe un
vastă dela Hotel Central, ca să se Rădulescu, sosită dela consulatul ro tron aurit, se înnegurează tot mai
umple, s’au trezit deodată că imensa mân din Viena, a scos lacrimi de mult de-o ninsoare bogată şi cutro-
sală se umple, se umplu logile şi duioşie în ochii domnişoarelor şi a pitoare — simbolul nenorocitei cam
galeria se umple, cu tot potopul de pus foc în peptul tinerimei care a panii din Rusia. Tinerimea germană
izbucnit deodată în cântec, umplând
apă, ce se vărsă neîntrerupt de pe se aprinde la luptă sfântă, sgomotul
bolta cerească lipsită de stele. Şi sala cu acordurile războinicului „Trei de războiu creşte clipă de clipă,
toţi cari veniau, purtau par’că în colori cunosc pe lume..." răsună cântece de vitejie, se face
ochi aceeaş întrebare stranie: „E a- A urmat apoi din nou dans, până tumult şi întunerec tot mai gros.
devărat, că Rădulescu pleacă? în zori, iar a doua zi, marţi după Deodată se aprinde o lumină inten-
— Adevărat. amiaz, o ceată de doamne, domni zivă şi apare în faţa spectatorilor
— Apoi de aceea am venit şi şoare şi domni au însoţit la gară pe statuia Germaniei biruitoare, în faţa
noi, ca să ne luăm adio dela ofi ofiţerul român Rădulescu, chemat căreia se închină poporul în ploaie
ţerul ţării româneşti!“ sub arme şi şi-au luat adio dela dân de flori şi de urale.
sul într’un mod foarte duios şi miş
Ce-a urmat apoi a fost un şir In piesă, alături de figura mar
neîntrerupt de izbânzi înălţătoare şi cător, împodobindu-1 cu flori şi cân ţială a lui Napoleon Bonaparte, se
pline de extaz. Tonurile energice ale tând pentru ultima oară: „Pe-al no întunecă chipul bătrânului Frideric,
războinicului „Pe-al nostru steag e stru steag e scris unire!../* regele Prusiei dela anul 1813.
scris unire", cu care concertul se Acceleratul a dispărut apoi, du Familia imperială şi, se zice, mai
începe, electrizează sufletele şi ne- când multora gândul departe, pe ales prinţul moştenitor văd o întu-
