Page 7 - 1913-27

Nr. 27. C O S I N Z E A N A Pag. 387.

rică, mi se pare n’am ascultat în toată viaţa mea. La
altar s’au potrivit protopopul dela Cluj şi părintele
Dobreanu, iar la strană cântăreţi de sat. Ecteniile
curg lin, mângăetor, răspunsurile se dau cu multă
evlavie şi simţire, iar ceata de credincioşi, săteni
cu cojoacele şi cu bărbi, ca la Topliţa, femeile cu
învălitori, sunt cel mai curat tip de munteni Români,
cari ni s’au păstrat undeva.
Cu o mare mângâiere în inimi, simţim, cum
par’că toată viaţa de până aici am rătăcit prin străine
locuri — abia când si când licăriri înseninătoare —
y
iar acum ne regăsim acasă, în lăcaşul de închinare
al strămoşilor noştri. Nu ştim să le zicem pe nume
moşnegilor şi bunicilor cari se închină cu evlavie
înaintea icoanelor meşterului Grigore, dar simţim că
îi cunoaştem, le avem în inimi trăsurile feţelor, toată
fiinţa, atâta doar că, rătăcitori pe la şcoli, nu i-am
văzut de mult.
După slujbă ne încunjură cu drag, ca pe vechi
cunoscuţi. Multe femei şi fete în vestitul port de Corbu,
Bilbor şi Tulgheş, care a cucerit în vremea din urmă
gustul domnişoarelor şi doamnelor noastre la petre­
ceri şi la baluri festive. Şi pe dreptul. Că într’adevăr,
acest port e mai frumos ca cel dela Sălişte, face cor­
pul mai svelt, mai mlădios. E de-o gingaşă şi poetică
sălbătăcie. Ceeace croitorii Parisului s’au nizuit să Biserica gr.-cat. română din Corbu.
ajungă cu toaletele strânse şi strâmte ale damelor de
de încoronare. — Şi brâneţe şi fote, cari pot face
astăzi, femeea română dela poalele apusene ale Ceah­
mândria oricărui muzeu de artă din apus. Comori a-
lăului a avut de sute de ani, cu mai multă delica­
devărate.
teţă şi cu mai discretă şi mai cuviincioăsă cochetărie.
După masă cercetăm cu deamănuntul curtea
Vedem minunate cămeşi „cu lăcrit", cari ar putea
părintelui Dobreanu şi ne convingem, că sfinţia sa e
să împodobească trupuri de împărătese în clipele lor
un om minunat. Cucernic slugitor la altarul Domnului
în dumineci şi sărbători, părintele Ioan e, în zilele
de rând, un meşter cu aptitudini rare. Un meşter ori­
ginal, creator. N’a luat învăţ dela nime; tot întemeiază
pe fantasia şi invenţia sa.
Nu este în casa şi în curtea, ori grădina Sfin­
ţiei Sale vre-un lucru care să nu poarte pecetea mâ-
nilor sale. lată, îndată, ici, o masă de scris şi etajeră
de cărţi, lucrată şi lustruită ca opera oricărui măestru
cu şcoală. Asta are o minunată proprietate: toate
pulpitele ei şi puiucurile — multe — de din jos şi de
din sus de masă, se încuie cu o singură cheie! Şi
are un mecanism cu mult mai simplu şi mai practic
ca al meselor americane. Colo, un ceas care pe lângă
clipe şi ceasuri, mai arata şi zilele săptămânii!
— Aici la munte, în pustietate, mai uită omul
socoteala zilelor. Dar aşa, ceasul ne spune, — lămu­
reşte părintele.
In curte o fântână cu roată, a cărei găleată varsă
ea singură apa în vas! Simplu, practic şi bun. In ocol,
trăsuri, căruţă, sanie; frumoase, elegante, trainice; —
tot lucrul părintelui. Dupăcum, de altfel, toată lemnă­
ria curţii şi a casei e lucrată de Sfinţia Sa.
Preotul Dobreanu din Corbu. Lucrează uşor şi cu plăcere, lucrează de dragul