Page 13 - 1922-04
P. 13
N r . 4 . C O S I N Z E A N A Pag. 71.
în oraş şi pe la 11 ore seara s’a Donelli şi natural, cu violina'. Do- mari. Unele columne sunt înalte de
reîntors acasă să se culce. Cu câ nelli ca şef muzicant al unui regi 25 metri şi au un diametru de peste
%
teva ore înainte de a se sfârşi, îi ment a făcut campania din 1812 în 15 metri.
spuse camerierului său, care se ară Rusia. Regimentul i-a fost nimicit şi In curţile minunatului templu stră-
tase mirat că*l vede venind înainte bagajele au rămas inpodmolite în o juesc numeroase statui de granit a
de miezul nopţii acasă, că pentru mlaştină. Violina noastră a ajuns unor domnitori azi necunoscuţi, dar
întâia dată se simte niţel cam obosit astfel în mâna unui cazac, care a care înainte cu mii de ani stăpâneau
de viaţă. vândut-o în Moscva unui măsar, cu atotputernici şi preaslăviţi. Aceste
Se culcă cu toate acestea vesel o rublă de argint, măsarului nu i-a uriaşe statui au rămas neclintite în
şi adormi repede, dar pentru tot plăcut înfăţişarea veche a violinei, puvoaiele de neamuri, care au tre
deauna. A doua zi dimineaţa nu se a vopsit-o gros de un deget cu o cut vijelioase şi pustiind peste ţară,
mai sculă de'loc. Murise în somn, culoare galbenă să fie mai frumoasă. Asiri, Perşi, Greci, Romani şi Sara-
fără să simtă nici o durere şi nici Apoi trecând prin Breslau şi ispră- ceni — şi mâna soldatului dornic
o părere de rău. vindu-i-se paralele a vândut-o cu de pustiire a rupt doar bărbile şi
Unui amic, care l-a mtrebat odată doi taleri unui măiestru de violini nasurile câtorva statui. încolo ele
asupra secretului vieţii îndelungate, de acolo. Dar acesta erâ chiar calfa străjuesc veacurile şi miile de ani
contele Greppi i-a răspuns numai de odinioară, care cumpărase în Viena neschimbate, zimbitoare, batjocurân-
atât: „Nici prea mult, nici destul“. violina cu 40 creţari. Scrise neîntâr du-se par’că de vremea, care trecu
* / • ziat fostului său stăpân, care i-o şi de asupra lor neputincioasă.
cumpără cu 200 Taleri. Acesta o *
Violina lui Paganinî.
vinde la rândul său tot contelui K., Ce şoptesc oamenii?
La începutul anilor 1800 se în acum pentru a doua oară, cu 250
cepe odisea care vreau să o po ducaţi. Contele peste doi ani cu Oamenii şoptesc, că directorul
vestesc. noaşte pe Paganini în Florenţa şi unei bănci româneşti, care s’a înjghe
Intr-o dimineaţă servitorii contelui îi arată violina. Paganini îi ofere pe bat acu-s vre-o 3 ani cu foarte mult
polonez P., au găsit în parcul cas ea 500 ducaţi, nobilul conte însă, entuziasm şi cu pricepere foarte pu
telului, subt fereasta blondei con încântat de măestrul cântec alui Pa ţină, a refuzat să aboneze revista
tese cadavrul unui tânăr, care se ganini, i-o face cadou. „Cosinzeana“. Lucrul ci-că s’a pe
împuşcase. Şi în moarte, el strângea x Paganini nu s’a mai despărţit de trecut astfel:
la piept o violină, pe care cântase violina aceasta, şi ea i*a fost mijlo Un subaltern al d-lui Director
ultima lui serenadă. Contesa cu părul cul şi tovarăşa gloriei sale. i-a prezentat şefului său revista noas
auriu a îngropat în parcul umbros * tră, rugându-1 ca s’o aboneze. Dom
pe nefericitul îngrăgostit, şi violina, Templul din Karnak. nul director, cu un aer foarte grav,
o amintire, a păstrat-o cu sfinţenie. dar fără nici o expresie, a luat re
. Dar peste un an, contesa zăcea şi Hoinărind prin lume, rămânem vista în mână, a trecut cu ochii peste
ea în parcul umbros şi violina a a- adesea înmărmuriţi în faţa mărimei file şi părea că acceptă. Dar neno
juns pe mâna fraţilor mai mici a şi frumseţilor sfintelor lăcaşuri ale rocire! Zăreşte de-odată o ilustraţie,
frumseţei moarte. Aceştia i-au rupt legei creştine. Sfântul Petru din care nu-i conveneâ şi dă revista deo
gâtul şi o târau pe podele după ei, Roma, domul din Milano, Florenţa, parte, rostind sentinţa;
jucându-se de-a „sania“. O servitoare Notre Dame din Paris, catedrala din — Nu o abonăm!!
o făcu cinste unui muzicant vaga Reims, etc. sunt adevărate opere de Pentru a arătă însă, că totuş ţine
bond, care trecea pe acolo. Acesta artă, grandioase în dimenziuni şi to la presă, dă ordin numai decât, ca
a dres-o, cum a putut-o, şi şi-a ur tuşi gingaşe prin proporţia şi fineţa să se facă câte un abonament la 2
mat calea spre Viena, scârţâind din formelor. ziare ungureşti din Cluj, Ia „Keleti
ea pe la uşile oamenilor. Aici a făcut Şi totuşi bisericile de azi nu se Ujsâg“ şi la „Ellenzek“, care, se
bietul om un chef, şi dupăce nu şi-a apropie în mărimea lor de unele ştie că ne iubeşte atât de mult, în
putut plăti consumaţia de 40 creţari, temple păgâne din vechile vremi. cât bravii studenţi s’au văzut siliţi
birtaşul i-a luat violina. Dela crişmar Cea mai mare clădire destinată cul să-i devasteze toată administraţia.
a cumpărat-o tot cu 40 creţari calfa tului unei zeităţi, din toate câte s’au
unui măestru fabricant de violine şi zidit vreodată, este fără îndoială Cazul acesta merită să ne ocu
a vândut-o stăpânului său cu 5 flo templul lui Ammon din Karnak, zidit păm de el, în câteva rânduri, pen-
rini. Acesta a recunoscut valoarea pe malul drept al Nilului, în faţă trucă este un simptom. Dela ’nceput
instrumentului hodorogit, era eşit cu ruinele vechei Theba. trebuie s’o spunem, că nu o facem
doar din mânile vestiţilor cremonezi Toate clădirile acestui templu pentrucă ne-ar durea refuzul direc
Nicola şi Andrea Amati. După-ce a împreună cuprind un teritoriu de a- torului, care n’a vrut să ne aboneze,
reparat-o cum se cuvinea, a vândut-o proape un kilometru pătrat. O serie deoarece acest refuz nu spune ni
secretarului de legaţie, contele K., întreagă de drumuri străjuite de lungi mic — bine pentru domnul director
cu 250 ducaţi. Contele K. a ajuns şiruri de statui, conduc la templul şi nimic — rău pentru noi. Sutele
ataşat la legaţiunea austriacă din principal, a cărui hală eră atât de de scrisori de felicitare ale cetitorilor
Madrid. O artistă spaniolă, în care mare, încât domul din Colonia ar noştri afirmă în deajuns, că revista
se îndrăgostise de moarte, îi cerii fi putut fi zidit uşor în ea, fără să noastră este pe un drum bun şi asta
violina, preţ al inimei sale. Contele atingă pereţii sau boltitura. Şi totuşi este pentru noi o încurajare destul
i-a trimis violina cu un bileţel, care în hala aceasta enormă abia puteâ de preţioasă, mult mai preţioasă de
învitâ pe artistă la un dineu discret, lua loc câteva sute de oameni din cât ca refuzul unui director de bancă
mzadar aşteptă contele până la pricina, că aproape întreaga încă anticultural să ne amărască.
miezul nopţii: iubita lui fugi încă pere e cuprinsă ^e un mare număr Chestiunea este alta. Şi aceasta
în seara aceea cu un muzicant italian de columne, ca tot atâtea turnuri de vrem s’o discutăm. Gestul acestui
