Page 9 - 1922-04

:Nr. 4.----------------------------------------- - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - Pag. 67.

piciorul de lemn. nu mai ese de-acasă, să se poarte şi apoi nici nu era de neam român,
deşi vorbea bine româneşte.
bine cu bătrâna. Cine ştie ce se
)
mai poate întâmplă? S’ar puteâ ca j Stana se îngrozi: I se păreâ că
ION AGÂRBICEANU - 3 -
Andrei să nu aibă nimic. De câte Filăru nu s’ar învoi s’o ia de ne­
Stana, după-ce se zvârcoli vreme ori nu se întâmplă aşa! vastă...
îndelungată în păcel, o vâcni pe Şi Stana.se gândi la anii pe­ Nici odată nu şi-a pus întreba­
podea, merse la fereastră şi-şi lipi trecuţi cu Andrei. Nu avea de ce se rea asta, iar acum nu cuteza să-i'
fruntea de geamul rece. plânge! Omul a luat’o din dragoste, dea un răspuns hotărît. De aceea
Abea acum începu să înţăleagă săracă precum e şoarecele bisericii, se sili să nu mai stărue asupra ei,
în toată greutatea ei, sosirea apro­ 0 luase împotriva voinţii părinţilor ci se gândi din nou la partea a-
piată a lui Andrei. Când, după cearta lui, şi, afară de păruiala aceea de ceea din scrisoarea lui Andrei, în
fulgerătoare de mai nainte, se des­ demult, n’a mai bătut’o altă dată. care bărbatul spunea, că nu se
părţi de soacră-sa izbindu-i uşa în N’a fost scump când a fost vorba mai întoarce aşa cum a plecat...
nas, Stana îi strigase ascuţit: „Spu- să-i cumpere strae cu care să poată Aici vedea Stana singurul ei razim
ne-m^, puţin îmi pasă!“ Şi, după-ce fi între femeile fruntaşilor din sat. pentru viitor. Dacă va veni orb,
rămăsese singură în casa dinainte, N’a deşelat’o cu munca hotarului, ciung ori olog, cum se înapoiară
fu atât de aprinsă de mânie pentru cum făceau alţi bărbaţi din sat cu destui din războiu, Andrei nu va
ruşinea ce păţise azi, încât nu-şi femeile lor. Nu şi-a uitat s’o îmbie şi mai avea poftă să-i ştie cărările ei,
putu da seama cum se cade de în­ pe ea c’un pahar de vin Dumineca. nu-i va mai păsa de ele.
semnătatea sosirii lui Andrei. Une­ Da. Eră adevărat. N’a trăit rău Dar’ încă de va fi vorba numai
ori avea chiar sentimentul, că nu se cu Andrei. Şi acum iată ce i-a făcut de un concediu de câte-va săptă­
întâmplase nimic decât obicinuita ea, ce viaţă i-a pregătit pe când se mâni? Atunci, puţin i-ar păsâ ei,
ei ceartă cu soacră-sa, şi bătaia cu va întoarce acasă din război! ori va şti bărbatul său ceva, ori ba.
ticăloasa acea de Vuţa Surdului. Sufletul ei era gata să se îndu­ Chiar’ dacă ar bate o în toate zi­
Dar aici lângă fereastră, cu fruntea ioşeze, părerea d£ rău era gata s’o lele, în sfârşit tot va pleca şi va
răzimată de geamul rece, obrajii ei copleşască, dar simţind-umilinţa ce rămâneâ singură. Singură! Abia a-
nu mai dogoreau: ea începu să se 1 s’ar fi adăugat numai decât ca cum, că-şi simţea primejduită liber­
gândească amănunţit la sosirea lui tovarăşă pentru viaţa întreagă, ea tatea vieţii ei de plăceri, putu să
Andrei, şi ceeace simţi mai întâi, fu îşi înălţă capul, cutezătoare şi dis­ judece deplin, ce bun nepreţuit a
un sentiment de descuragiare, care preţuitoare: Nu, nu se va târî după fost pentru ea această libertate!
0 răcea, o îngheţă, clipă cu clipă. el, cerşindu-i iertare o viaţă întreagă! Se trânti în păcel îmbrăcată.
Nu se mai putu agăţa de gândul De ce n’a venit, de doi ani, o sin­ Voiâ să-şi mai limpezească gându­
ee-i veni mai întâi, că toată scri­ gură dată acasă, de ce nu i-a scris? rile. Dar* cum aţipi puţin, i se părîi
soarea este o minciună, că Andrei Este ea aşa de vinovată cum o că lângă ea, în păcel, de către pă­
nu va veni! Nu! Auzise cuprinsul credea bătrâna? rete, e Andrei, şi că o izbeşte cu
ei, văzuse stampila care părea că Şi după întâia împotrivire, ea ceva tare în spate. Sări speriată din
1 s’a lipit de deget când a pipăit’o, simţi din nou patima ce o leagă de pat, privi cu groază în jur, şi spaima,
şi că o poartă mereu cu ea, văzuse cel de acum. Va puteâ ea să se de- descurajarea ce o cuprinse la în­
bucuria copilului şi a bătrânei! partă de filăru? Să nu-1 mai vadă? ceput, când îşi lipi fruntea de geam,
Da! Ea va trebui să dea ochi Să nu mai simtă atingerea lui? Ce o cuprinse din nou.
cu Andrei şi să-i dea seama despre prostie! Vezi bine că e cu nepu­ Ea îşi luă numai decât o hotă-
faptele sale. îşi aduse aminte, tot tinţă. Şi nici că voeşte: Nu ! Pentru rîre: „Trebue să mă duc la Filăru.
mai înfricată, de păruiala de mai nimic în lume! Să-i spun că vine Andrei. Vom chib-
demult, şi de paza aspră subt care Dar* atunci ce va face după so­ zui ce e de făcut!“
a ţinut’o bărbatul patrusprezece ani. sirea lui Andrei? Va rămânea în Şi, învălită într’o mare năframă
Ea cunoştea inima bătrânei, a soa­ casa lui şi va trăi cu Filăru? Dar’ de lână, Stana deschise uşa, se
crei sale, şi ar mai fi putut nădăj­ cum cutează să se gândească la strecură în tindă, auzi respirarea re­
dui că Marina nu-i va spune nimic asta? Nu-1 cunoaşte ea pe Andrei? gulată a lui Ionică. Deschise cu grije
lui Andrei. Dar această bunătate a Nu-i va rupe Andrei oasele? uşa dela tindă, dar când s’o închidă
soacrei sale, nu-i va folosi la nimic: Stana rămase în mijlocul odăii auzi tusa, cu înţăles, a bătrânei.
satul fierbea, ori cine o arătă cu de­ înmărmurită: Ce va face? Va merge Stana strecură printre dinţi o în­
getul. Andrei va şti ce viaţă a dus la Filăru, va fugi cu el? jurătură şi izbi uşa cu putere.
ea, si cum l-a făcut de râsul satului. Iată o întrebare pe care nu Soacră-sa se mişcă în pat, se în­
Totuşi i se pără că nu ar fi rău şi-a pus’o nici odată! Ar primi-o vârti către perete şi zise, ca pentru
să facă o încercare: de mâne să Filăru? S’ar căsători cu ea? Gean- sine: „Haida-hai! Acuşi o să-ţi so­
nu se mai întâlnească cu Filăru, să darmul era neînsurat, dar eră domn sească popa!“ — Va urma. —