Page 5 - 1925-08
P. 5
30—IV. 1925........................................... ----------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - ----------------------------------- Pag. 109
ale înscenării. Căci toată afacerea nu m’a mai luat nici un drac. Să „Iată un om, despre care s’a
am pus-o la cale eu, în înţelegere aştepte şi publicul, dacă vrea să vorbit prea puţin bine în raport cu
cu Doamna Bârsan, care a scris vadă teatru.“ opera lui admirabilă, dacă nu gran
biletul dulce cu pricina. — Curat teatru, — am încheiat dioasă. Prin satele şi oraşele Ar
* eu şi de atunci scena pe mine nu dealului el a împrăştiat numai lu
Dar s'a răsbunat şi Radu odată m’a mai văzut. Am avut oroare de mină curată, numai suflare româ
t cu vârf şi îndesat. Era la Abrud. ea. Pe Bârsan însă l’am urmărit cu nească. E dator deci acest Ardea 1,
Sala archiplină aştepta de o jumă gândul pretutindenea şi am admi că atunci, când o închide ochii —
tate de oră începerea spectacolului. rat an de an succesele sale atât să i dorim cât ;nai târziu — să-i
Se juca „Năpasta“ lui Carageale. pe scenă căt şi în literatură. Şi rezerve lui Zaharia al nostru un
Zaharia nervos, se trudea să în mi-am zis de multeori, comparân- loc de frunte în Pantheonul fiilor
calţe opincile cu cioc şi curele du-1 cu alţii: glorioşi ai neamului.
lurgi ale moţilor. Juca pe „Ion“,
lntr'un rând, când i-s‘au încurcat
curele, le-a trântit cu opincă cu tot,
blăstămând :
„Fire-aţi de râs potloagelor, şi A D U L M E C Ă R I
cu cine v‘o mai cânta vreodată în
versuri!“ de Z SANDU
Necazul îi era cu atât mai mare,
cu cât îi sosiau veşti rele despre Gândul hjinar, dornic de lumina O şi cât de desnădăjduit eram
noi. Despre m ne şi despre Radu. de farmec a visului şi de căldura înainte cu vre-o câteva clipe. Nu
Căci toate ştafetele trimise în urma amintirilor dragi, cutezător îşi taie mi soseau banii ce-i ceream cu
noastră nu reuşiau, să ne des vad prin valurile neastâmpărate ale împrumut delà un prieten mai pu
copere.
Eram ascunşi bine într'o câr vieţii, veşnic în curgere, SRre împă ţin lacom şi mai mult bogat şi nici
ciumă din Abrudsat la neşte evreice răţia trecutului luminat de zâmbe hainele de ginerică delà croitor.
tinere şi cum e ceraşa de frumoase. tul copilăriei. Mă temeam de moarte că nu voi
— Hai Radule, că-i opt, — spu Şi pe prispa minţei răsare atât putea duce dragii mei trandafirii ro
neam eu cu îngrijorare.
— „Să aştepte“ — striga Radu de simpatic, f gura tinără, fragedă, şii, ei atâta de scumpi.
cu satisfacţie, — „că şi eu am aş îndrăzneţ pornită spre tărâmurile Da, acum totul e bine ! Veniţi şi
teptat la pcdul deia Izenban“ ... idealulu’, a prietenului Zsharie... voi, să mi înfloriţi clipele de fericire.
Ce-a fost pe scenă, e greu de Vine spre noi : Chendî, Anghel şi Ce stai Ilarie? Vină fără vorba ta
descris. Radu a jucat un Dragomir, credinciosul lor famulus, cari tăcuţi ascuţită ca raza soarelui în amiazi,
cum nu cred că şi l‘a contemplat căutăm în depărtări necuprinse,
bogata fantazie a măestrului. Când prin valurile viorii ale fumului delà sărbătoarea mea va fi asemenea
în ceartă cu „Ana“ (Dna Bârsan) nunţii lipsite de chiotul bucuriei ti
a trântit oal t pe masă, de s‘a spart „Kübler“ să întrezărim undeva contu nereşti..'. ! „Dumnezău să-ţi înfăp
în bucăţi, sala a isbucnit în ropote rurile de înfăptuire a viitorului visat. tuiască toate dorurile de fericire,
de aplause. Are f ori pe braţul stâng, flori
Eu nu ştiu cum am intrat şi dragă prietene“, grăi Chendi cu o
cum am eşit de pe scenă. Rezul roşii, mai roşii decât sângele. Azi negrăită durere în glas. Ştii rela-
tatul a fost însă atât de uimitor, în e chitit de minune. Haină neagră ţ ile mele încordate cu Iosif ! Ştii
cât la sfârşit i s'au făcut directo nouă nouţă, cravată albă, barbrit çât ţin eu la dânsul, deşi mă crede
rului ovaţii. ou şi pudrat proaspăt.
— „Bravo, domnule Bârsan“ — cel mai temut duşman. El vine cu
îi declarau măgulitor intelectualii Ne zâmbeşte de departe, scăldat siguranţă, şi văzându-mă la serbarea
din Abrud şi jur — „bine v’aţi în lumina unei fericiri nebănuite, fericirii tale, s’ar turbura în suflet
purtat. Aşa ceva nici la Peşta nu în vreme ce noi nu ştim ce să cre otrăvindu-şi clipa de bucurie se
se vede“. dem de această ipostasă în care
Pe drum spre Zlatna ni s‘a rupt ni se înfăţişează asemenea unui nină.
► roata dela căruţă, aşa că am avut Du-te să nu întârzii şi să spui
vreme să limp:z m chestiunea cu prinţ din ţările asfinţitului. în şoaptă miresei că vă doresc toate
;
directorul: Ne dumireşte el însă, grăindu-ne fericirile vieţii“...
„Bine mă“, — ne observă dân blând — sfios cu o caldă duioşie
sul, — »se poate să vă tăbăciţi în glas : Şi Zaharie chemat de aproprierea
voi în halul ăla? Şi pe urmă, se clipei, a plecet.A plecat nemângâiat.
v’ascundeţi sub pământ. N’aveam de „Vă miraţ', nu-i aşa, de apariţia Dar mai îndurerat a rămas bietul
unde vă lua. Am trecut printr’o mea în solemnitatea hainelor negre
criză de nervi groaznică. Noroc cu şi de florile însângerate? Pe semne Chendi pe prispa cafenelei, oftând
din baierile inimii cu ochii înro
publicul ăla rSbduriu. La Bucureşti aţi uitat că azi la orele 5 mă lo
ar fi rupt mesele şi scaunele de godesc ! Da, sunt fericit, fericit că uraţi de lacrămi:
9
nerăbdare“. „Ştefane, dacă ai şti cât de mult
„De, măestre“ — îngână Radu mă văd gătit ca oamenii de seamă
flegmatic — „eu la pod nu mi-am şi pus în drum spre frumuseţa vieţii şi sincer te iubesc. Sunt. în stare
istovit nervii în aşteptare şi tot mele... să-ţi aduc orice jertfă!...“
