Page 8 - 1925-08
P. 8
Pag. 112 C O S I N Z E A N A --------------------- ------------------------- 30-1V. 1925
U N P U R T Ă T O R D E L U M I N Ă
A M I N I T I R I
d e I O N L U P A Ş
%
Pe Zaharie Bârsan l-am cunoscut în fiecare vacanţă de vară, la adu Din parte-mi mi-am esprimat do
mai întâi în toamna anului 1899, nările generale ale „Asociaţiunii“, rinţa de a-1 vedea pe prietinul Za
când împreună cu Octavian Goga şi în programul cărora avea aproape harie, dupăce-şi va fi atins deplin
cu alţi colegi am părăsit liceul un totdeauna o parte însemnată, cu scopul propagandei sale neţ onale-
guresc de stat din S biiu, din cauza mare putere de atracţie pentru în artistice, retras pentru anii săi de
:
unui conflict acut cu profesorul de treagă suflarea românească din Ar pens e la Sălişte, spre a ocupa po
:
istorie Tompa Ârpâd, şi ne-am în deal. Pretutindeni, pe unde trecea stul de cantor în strana dreaptă a
scris în clasa Vlll-a a’ liceului ro în turnele sale artistice, avea mare bisericii mari, iar miresei i-am fă
succes, fiind considerat ca unul
dintre cei mai de valoare purtători
de lumină ai poporului nostru.
Intre localităţile ardelene, pe cari
le cerceta Zaharie Bârsan în fiecare
an, era şi satul meu natal: Săliştea,
unde avea o mulţime de prietini.
Câte odată îşi începea turneul de
aci, aiteori venia mai târziu şi ră
mânea aci timp mai îndelungat ca
să se reculeagă după oboselile dru
murilor de apostolie culturală şi
artistică, percurse prin a!-e ţinuturi.
Cu prilejul unui asemenea popas,
în vara anului 1907, m’a surprins
cu următoatea destăinuire: Frate
Lupaş, să ştii că am să fac- o
comedie mare; mă însor, mă!
Solicitat să împlinesc rolul de
martor la actul cununiei civile, am
înseţ t împreună cu Dr. Nicolae
Comşa, pe „nupturienţi“ la pri
măria din Sălişte, unde ofiţerul stării
civile, răposatul loan Ch’irca atâr-
nându-şi patrafirul cu tricolorul şi
emblema statului ungar de gât, i-a
lămurit pe amândoi asupra viitoare
lor îndatoriri de soţi şi i-a intro
ZEFIR dus în matricula cununaiţlor.
în „Trandafirii roşii“.
Cu trei ani mai târziu, în vara
anului 1910, a venit apoi în faţa EDMOND
mânesc (azi liceul Andrei Şaguna) altarului bisericii mari din Sălişte, în regele^Lear.
din Braşov. In cercurile studenţeşti unde subsemnatul am săvârşit ser
ale noilor noştri colegi din Braşov viciul divin al cununiei religioase. cut urarea să-l însoţească şi în a-
reputaţia lui Zaharie Bârsan era în Iar la sfârşit le-am rostit şi predica ceşti ani, în calitate de „prescura-
deobşte apreciată. Şi noi am rămas obligatorie pornind din următorul riţă“ în serviciul aceleiaş sfinte
profund impresionaţi de avântul pu cuvânt al Triodului (dela foaia stâi- biserici.
ternic al declamaţiilor lui, în deosebi părilor): „Luminaţi cu razele mân La 1919, când i s’a dat lui Za
când ascultam admirabilele versuri gâierii voastre pe cei închişi în tem
plastice din Satira a 111-a a lui niţa păcatelor, care vă laudă cu harie Bârsan putinţa să organizeze
teatrul naţional din Cluj, era o dre
Mihail Eminescu, poezie pe care bună credinţă pe voi purtătorilor aptă răsplată pentru îndelungatele
o declama adeseori cu multă pre de lumină“... Mirele era vădit e-
lui stăruinţe de a răspândi ca un
dilecţie. moţionat de sfaturile, ce a primit însufleţit purtător de lumină în tot
De-atunci ne-am simţit în strânsă dela slujitorul altarului. Seara la cuprinsul Ardealului, dragostea pen
legătură sufletească cu el. Ne în- masă a ţinut să-mi mulţămească tru arta naţională şi pentru*frumu-
frăţia şi vârsta şi preocuparea sta într’un toast pentru îndrumările de seţile graiului românesc.
tornică de problemele culturale şi ordin religios şi cultural, pe cari
artistice ale vieţii noastre naţionale. serviciul divin i le-a picurat în
Cu Z?harie Bârs^j ne întâlneam suflet.
