Page 9 - 1926-13
P. 9
28—III. 1926----------------------------- C O S I N Z E A N A -------------------------------- Pag. 141
FLORI DE-O ZI
Delà Operă.
Viaţa muzicală la Cluj culminează
în Operă. Alte exhibiţii : concerte
simfonice, corale, de solişti, operete Sărbătorirea unuia dintre frun convingerea morală a preotului.
(româneşti, fireşte), rareori dau pri taşii presei ardelene. — Dumi Dar presa ardeleană prin marea
lejul de a constată nivelul artistic, neca trecută s’a sărbătorit la Sibiiu Unire n’a încheiat decât un capitol
sub acest raport, al publicului. Căci, 25 de ani de activitate ziaristică a de glorie a vieţii ei. Forţată de
desigur, saleie de audiţii muzicale dlui Ion Lupaş. Intelectualitatea ar vitregia împrejurărilor ea şi-a strâns
nu se umplu numai cu snobi, cari deleană a ţmut să spună cuvinte astăzi aripele într‘o obosea’ă ale
delà o vreme se plictisesc de acea de recunoşt'nţâ unuia dintre aceia cărei consecinţe vorbesc trist din
stă postură, ci de amatori mai cu cari a contribuit cu tot avântul şi întreg aspectul intelectual şi moral
seamă. Opera e o construcţie poli tenacitatea care-1 caracterizează la al acestei provincii. Toate glasurile
fonică solidă, vastă, care pe lângă desăvârşirea acelui capitol din is strigă astăzi pentru înlăturarea a-
realizările armonice mai preziniâ toria de ridicare spre cultură şi cestei situaţii. La venirea cu un
avantajul că are nervul vit ţii, con conştiinţă naţ onală a acestei pro ceas mai de vreme a zilei de re
cret adus pe scenă, prin actori, şi vincii, care este presa ardeleană. deşteptare a ei sărbătoritul dela
are peisajul interesant de multe ori. Dl Ion Lupaş şi-a consfinţit prin Sibiu, nădăjduim să lucre cu toate
Şi aceste ultime puncte atrag în temniţă îndrăzneala de a spune puterile-i încă în florarea bărbăţiei.
deosebi. adevărul cu căldură şi convingere *
Astfel, când apar cântăreţi noi isvorâtă din conştiirţâ; dsa i dră A murit Doamna Aurelia Pi-
la aceeaş rampă, cari să rivalizeze astfel în categoria marilor săi îna poşiu.— înregistrăm cu multă durere
cu aceeaş orhestră, spectacolul e intaşi şi contimporarni cari vor sufletească moartea Doamnei Aure
mai asigurat. Căci cu ai tăi te obi- trebui înfăţişaţi odată în toată lu lia Pipoşiu, românca atât de înflă
cinueşti repejor şi îţi temperezi en mina jertfei lor, pentru dreptatea cărată şi devotată marilor noastre
tuziasmul muzical. celor mulţi şi necâj ţ ai acestor idealuri naţionale. Născută în Cluj
Aceste constatări le-au sugerat plaiuri, pentru a fi veşnică pildă în din distinsa familie Roşescu, înru
cei doi tenori delà Bucureşti : Gia- faţa generaţiilor viitoare. De-aceea dită de-aproape cu familia isac, —
como Borelli şi Emanuel Giletta. sâ’rbătorindu-1 intelectualitatea ar răposata a fost soţia dlui Dr. Petru
Borelli e cunoscut din anul tre deleană şi-a aplecat gândul şi inima Pipos, pe vremuri un eminent apos
cut. Acum a jucat în Carmen şi în asupra multora pe cari, într’un mod tol al vieţii noastre naţionale, pe
Ebreea, două din rolurile bune ale atât de nevrednic, contimporanii care a slujit o dela catedră şi cu
d-lui Apostolescu. In Don José a învălmăşiţi de patimi mai mărunte, condeiul, în Ardeal şi în Bucovina.
cântat ca Jadlowker (Teatrul Ma îi uită; o floare a căzut pe mor Rămasă văduvă cu trei copiii mici,
ghiar), despre care se spuneâ că minte în cari zac oameni a căror doamna Aurelia P*poş a trecut în
până pela 1914 erà al doilea tenor viaţă de jertfă prea curând a fost vechiul Regat şi a dus o luptă
mondial după Caruso,careînsăa stâr dată uitării. Dar nu numai pentru strălucită cu viaţa. Mamă devotată
temniţa cu care şi-a nimbat trecutul
nit compătimire. In sch mb în Ebreea până la jertfă, şi-a crescut cu o
a frământat din temperamentu-i de trebuia sărbătorit dl Ion Lupaş; dsa grija rară nu numai proprii săi co
jidan veritabil, din volumul voinic, a adus în presă o conştiinţă care pii, ci şi pe copiii altora, f ind ani
din dramatismul recitativelor un şi-a sorbit seva morală din întreg îndelungaţi directoară la d ferite
Eleazar frapant; totuş mai mult vor trecutul de suferinţi al acestei pro şcoli şi internate. In această calitate
beşte cu note, decât cântă arii. Alt vincii. Lupta cu condeiul, istoricul a revenit şi la Cluj, după unire,
cum, cu totul altcum s’a revelat a socotit-o ca pe-o încarnare în luând conducerea Internatului liceu
£
Giletta. A dăltuit, un Cavaradossi faptă a ceeace îl îndemna cu in- lui de f te „Regina Maria“, post
simpatic, scăldându-1 într’o atmos sistinţâ disciplina căruia s’a dedi pe care după patru ani l-a schim
feră dramatică, cutoatecă pictorul cat. Dragostea pentru presă distin bat cu acela de Inspectoare a în
îndrăgostit iubeşte şi se sbuciumă sul istoriograf a dovedit-o apoi prin văţământului minoritar de fete. Me
într’un lirism prin excelenţă. Un roscolirea întunecatelor începuturi ritele răposatei pe acest tărâm au
tenor pur, cald, la emiterile’ultime ale ei într’această provincie şi prin fost preţuite de autorităţile supe
ale vibraţiilor poate cam forţat, cu studiul închinat vieţii marelui ei rioare la justa lor valoare, — de
o scară întinsă şi cu un fizic plă Nestor, George Bariţiu. aceea nu înzistăm asupra lor. Ceea
cut, întrupează un cântăreţ puţin Şi cei cari au spus cuvinte de ce vrem însă să mai scoatem la
comun. N’are miere în voce, are sărbătoare ziaristului Ion Lupaş nu iveală, este străduinţa fără pereche
însă sonoritate. In Madam Butter au putut să nu amintească şi de preoa dnei Aurelia Pipoşiu, de-a se pune
fly (Pink rton), în notă justă; iar tul, omul de ştiinţă, dascălul, oratorul în slujba ideii n ţionale. In anii de
3
în Faust, în actul I al bătrâneţii şi patriotul Ion Lupaş. Toate aceste tristă neutralitate numele dânsei
cu clocotiri tinereşti, şi în actul III, calităţi s’au contopit întru desăvâr era un drapel de luptă şi nu a
al grădinii, a excelat. şirea uneia dintre cele mai repre ex’stat ardelean refugiat în Bucu
Totuş spunem neşovăind: din zentat ve personalităţi ale Ardealu reşti, care să nu treacă pe la casa
comparaţiile cu ai noştri, reiese că lui. Preotul care înălţă de pe am sa ospitalieră şi pe care cuvintele
avem şi noi valori la Opera din von inimile credincioşilor cătră ceruri sale pline de credinţă şi înflăcă
rate să nu-1 întărească, să nu*l
Cluj. cari ar puteâ, fără adulaţie, nu uita să împletească cuvintele Evan-
cântă oriunde, ducând o ramură de geliei cu rosturile adânci ale naţiei; înalţe. A condus cu multă dibăcie
finici din cetatea muzicală a Clu tot astfel dascălul, oratorul şi zia comitetul de ajutorare al Ardeleni
jului, ristul aducea şi aduce în verbul şi lor şi Bucovinenilor refugiaţi Ia
Aurel Decel scrisul său ceva din sfinţenia şi Bucureşti, iar când a venit răzbQ-
