Page 10 - 1926-32

Pag. 314 ---- C O S I N Z E A N A .............. .......... .................... 8—Vili. 1920

izvoare. Ele aşteaptă o mică scor­
monire a culturii pentru a ţâşni bo­
gate la suprafaţă şi a se revărsa în Î N S E M N Ă R I
marea alvie a naţiei“.
Sînt acestea gânduri, cari nu di­ NOTE DESPRE MIŞCAREA LITERARĂ Şl INTELECTUALĂ:
feră cu nimic de ceeace şi noi am
spus aici. Jidanii Ia Fundaţia Principele Carol. însă ca „Fundaţia Principelui Carol“, a-
Ne miră însă „faptul că „S. D. întâmplarea a făcut să ne cadă in mână ceastâ instituţie culturală de tineresc en­
M.“ pare surprinsă de „noua* noas­ dosarul unei afaceri foarte complicate cu tuziasm şi de muncă neobosită, să fie
tră atitudine în faţa literaturi ro­ unul din cinematografele „Fundaţiei Prin­ scutită de acest vechiu păcat... Şi mai
aşteptăm încă 1
mâneşti contemporane. Atitudinea cipele Carol“ din Ardeal. Am descoperit Intre preoţime şi popor. Relevam
astfel lucruri pe cari, dacă ar ft venit
noastră nu este de loc nouă, ci cineva să ni le povestească, mărturisim aici într’un prim articol semnat de d.
numai am accentuat necesitatea unui că nu le-am fi crezut. întreaga secţiune Sebastian Bornemisa pericolul care ne
tradiţionalism literar evolutiv, ală­ cinematografică a acestei admirabile ins­ ameninţă din scăderea prestigiului preo­
turea de celelalte reviste tradiţio­ tituţii de cultură naţională e năpădită ţesc la sate. Poporul nu vrea sâ mai as­
de jidani. Un domn subdirector, ni se
naliste din ţară, cu deosebire că pare, dela administraţia centrală a sec- culte de preoţi şi haosul moral tinde sâ
ia locul întunericului minţei în cele mai
pentru producţia literară ardeleneas­ ţiunei se chiamă Posmantir şi unde e un multe sate ardeleneşti. E timpul să ne
că (ca şi „S. d. M.) ni-am rezervat Postmantir, lucrul e ştiut, se strâng Pos- desmeticim şi sâ punem stavilă acestei
dreptul să urmăm un provincialism mantirii ciotcă. In Ardeal toate conce­ dureroase desbinâri, spuneam noi.
siunile de cinematograf ale fundaţiei sunt
cultural în cuprinsul acestui tran- date jidanilor. Dosarul din care intâm- „Gazeta Transilvaniei“ discutând arti­
diţionalism. Că întâmplător nu am plâtor aflăm aceste lucruri se referă la o colul dlui Bornemisa admite că politicia­
nismul desmâţat de astăzi, căruia i-a că­
fost de acord asupra valorii conţi­ ceartă intre doi jidani, Mahn şi Golden- zut victimă mojoritatea preoţimei, este
berger, sau aşa ceva şi directorul cine­
nutului poetic a lui Lucian Blaga matografelor din Ardeal, un domn, care una din cele mai principale cauze şi
cu unul din colaboratorii noştri mai deşi se chiamă Moldovan, e ungur sadea propune ca măsura de îndreptare ca preo-
vechi, aceasta nu înseamnă nici o şi nu ştie o boabă româneşte. ţimea să se întoarcă la popor şi sa fie
cu poporul mereu. De acord, dar ni se
Faptele pe cari le relevăm aici, ne dor
deviare în nehotărât şi nici ceea ce pentru prestigiul Fundaţiei şi dragostea pare câ ideea nu e nici perfect sinceră
crede „S. d. M.“ „o excomunicare“ ce i-am purtat, dar tocmai pentru bunul şi nici deplin întemeiată. Înseşi „Gazeta
a lui Blaga din literatură. „S. d. M.“ ei renume şi pentru încrederea ce trebuie Transilvaniei“ recunoaşte câ aaca preo-
s'a cam grăbit în aprecieri. Noi ştim să ne inspire le punem in atenţia celor ţimea nu este mereu în mijlocul popo­
rului, stându-i acolo cinstit călăuzitor,
ceva mai de mult că un scriitor nu înstare să le înlăture cât mai curând. „se vor găsi repede alte elemente“ sâ-i
Căci lumea se va întreba, după cum ne
se excomunică cu un articol de re­ întrebăm şi noi, n'a găsit Fundaţia atâ­ conducă. Ori tocmai pentrucâ precrţimea
vistă, şi nici cu o serie, cu atât mai ţia români câţi îi trebuie pentru buna s’a dat prea mult cu politica şi-a perdut
puţin un scriitor de valoare lui funcţionare a secţiei sale cinematografice? ascendentul pe care îl avea în popor,
căci poporul nu este o masă inertă, ci
Blaga, care dacă nu e poet după Sau cred conducătorii ei de astăzi că e un conglomerat viu, cu idei şi tendinţe
un lucru aşa de greu cinematografia în­
părerea noastră, e un scriitor. Aceasta cât nu poate fi făcut de români? Noi opuse, iar preotul oricât de abil va fi,
poate să şi-o închipuie unii tinerei, ştim un ziarist român, şi încă nu dintre făcând politică cu un partid sau altnl,
pe cari redactorii „S. d. M.“ îi ştiu cei mai străluciţi, care a făcut la Timi­ nemulţumeşte pe pei ce cred în alte idei
pontice şi îi pierae de subt autoritatea
foarte bine, şi cari îşi închipuie că şoara adevărate minuni organizând şi lui.
cu cât înjură şi ameuinţă mai spur­ conducând cinematografele comunale. Dacă preotul nu face politică militantă,
Câţi scriitori siliţi să facă necontenit an­
cat, cu atâta au dat gata mai cu­ ticameră pe la uşile ministerelor pentru nu este pătimaşul slujitor al unui siagur
rând pe adversar şi i-au pus botriţă a „ciupi“ o mizerabilă subvenţie nu şi-ar partid politic, el rămâne totdeauna în a-
farâ de orice bănuială şi e acceptat ca
gândurilor. fi găsit in această îndeletnicire un mij­ un sfătuitor obiectiv, mai luminat. Şi în
Dar despre acest lucru vom mai loc onorabil de trai, dacă Fundaţia ar fi aceasta situaţie fiind, preotului îi tre­
apelat la ei? Câţi ziarişti şi câţi pro­
vorbi, când vom avea priiej să do­ fesori de fizică aela liceele secundare buie mult tact. E insa înafarâ de luptă,
iar autoritatea lui nu se ştirbeşte cu
vedim că nici nu se excomunică din cuprinsul Ardealului n’ar fi primit nimic. Pentru aceste motive credem câ
uşor un scriitor şi nici nu se cre- bucuroşi să conducă cinematografele soluţia întoarcerii la popor e bună, dar
iază un poet din subtile pledoarii Fundaţiei, creindu-şi astfel o frumoasă numai cu condiţia ca preoţimea sa re­
ocupaţie laterală? De ce nu s’au gândit
critice. conducătorii Fundaţiei la aceştia şi s’a nunţe a face politică militaută. Poporul
Manole Ampoianu dat pe mâna Pasmatirilor şi a Moldo­ trebuie condus, şi trebuie condus fârâ
venilor de dubioasă provenienţă? O că­ patimă, cu blândeţe, cu seriozitate şi
lătorie de studii în Elveţia a Moldova- mai cu seamă cu exemplul unei vieţi ne­
nului clujan a costat 500 000 lei, ni se prihănite. Astfel se vor putea înlătură
spune. Cu această sumă puteau fi trimişi apoi şi celelalte cauze ale acestei stări
cinci români, cari şi-ar fi îmbogăţit cu­ de lucruri, demoralizarea provocata de
noştinţele şi în alte domenii, nu numai războiu şi activitatea tot mai puternică
buzunarele. a propagandiştilor sectari.
Acelaş Moldovan, analfabet şi in limba Literatura românească în străinătate.
maghiară precum e necunoscâtor al Relevam aici in nutnârul nostru trecut
limbii româneşti, organizează, fără ironie, faptul ca opera dlui Mihail Sadoveanu
desfacerea publicaţiilor şi ziarelor în va fi tradusă în limba poloneză.. Era un
chioşcurile din gările Ardealului, conce­ fapt îmbucurător, dar nu e singurul care
siunea Fundaţiei. Jidanul şi-a făcut loc sâ ne bucure. Mai dâunâzi se vorbia că
şi aici. E secondantul Moldovanului şi Eminescu e tradus în limba suedeză şi
se chiamă Râdoş.Fâră ironie, aşa este. Şi mult apreciat în ţara lui Strindberg. A-
ne putem uşor închipui ce va ieşi din cestea lângă traducerile în englezeşte ale
buna intenţie a Fundaţiei de a da un alt dlui Beza, cari au adus un aşa de fru­
aspect colportajului cu publicaţiuni ro­ mos succes uitatului de noi Creangă,
mâneşti, prin înfăptuirea pe care i-o rea­ sîat fapte cari preţuiesc poate ceva mai
lizează un ungur pişicher şi un jidan cu­ mult decât un trecător succes diplo­
minte, dar numai pentre el 1 matic.
E un vechiu păcat românesc să nu a- Iată insă că nici in Italia nu rămânem
vem încredere în noi. Ni-am fi aşteptat mai prejos. Intr’o scurtă notiţă »Tran­