Page 5 - 1926-32
P. 5
8—VIII. 1926 ---------------------------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag.309
derea înviată şi încrederea in mine.
S I N G U R I
Bătrânul conducător ne vorbi:
»S’apropie sfârşitul. Ceasul morţii După Lenau
şi-a început bătăile, aşteptaţi-i cu Ascultă cât de blând scoboară pacea serii în zăvoi...
demnitate oprirea. Nimic nu mai Copilo, n'ai de ce te teme, suntem numai amândoi.
poate opri încheerea, căci sentinţa
Tatălui divin s’a rostit. Pregătiţi-vă 7ălăngile-ngână vecernii sus pe deal şi glasul lor,
cu toţii sufletele. Numai sufletele Cum picură duios, se pierde 'n golul depărtărilor...
vor vedea cerul, numai acestea să
Ie îngrijim*. In rouă florilor, ce-şi pleacă fruntea la uşoru-ţi pas,
Ceteam în ochii tuturora credinţa. Viaţa-şi stinge cel din urmă suflu'n ultimu-i popas...
Eram singurul care nu credeam şi
îmi era ruşine de bunătatea celor Iubito, suntem singuri... gândul, lasă-mă să ţi-l şoptesc, *
ce îi jigneam prin necredinţă. Cer Fă-ţi din suflete mi cunună, fă-mi din el un cuib regesc...
cai să le vorbesc, dar gându-1 de-a AUREL LOCUSTEANU
le răni încrederea mă făcu să tac
şi astfel să mint, căci iată ce cuge
tam: „La ce bun sfârşitul, când nu dar nu mi-au lăsat nici demnitatea decât de moartea ce mă putea aş
închee nimic. Ce rău va îndrăsni morţii. Eu eram doară un obiect pu tepta pe nisipul arenei. Urcai trepţii
să-şi osândească păcatul, când el blic. M’au scos dintre creştini şi şi îmi îndreptai paşii spre oraş.
strigă împotriva lui însuşi. Mor oa m'au legat de statua împăratului în Nero e mort. Cel mal blestemat
menii şi se nasc alţii, fără ca omul piaţă, spre a nu mai scăpa de pri dintre tirani şi-a încheiat viaţa. Cel
să se schimbe. De mii de ani se virea lor. căruia îl datorez nefericirea, nu mă
nasc alte suflete, fără ca sufletul să Din sborul cuvintelor ghiceam, va mai putea urmări cu mânia sa.
:
se purifice. Iată lumea, o corab e că creştinii vor fi sfâşiaţi de ani- Voi fi oare liber? Mă voi adresa
spartă pe care încearcă să o înece animalele sălbatice. poporului, cerând să-mi ridice pe
apa, viţiul. Vei arunca apa intrată Un copil trecea în goană spre deapsa. Crima a fost pentru ei, se
şi alta îi va ocupa locul. Să o lăsăm circ. II rugai să-mi tae legătura. vor lepăda oare de mine. Până azi
să se înece în păcatele ei şi să nu Mândru, de-ai putea fi de ajutor deşi îmi cunoşteau fapta, m’au ur
încercăm a o curăţi de apă, când unui bărbat în toată firea, veni şi mărit cu ameninţarea lor. De-atâtea
afară e oceanul. Suntem tină şi luându-mi cuţitul ce-1 ascunsesem ori au vrut să mă ucidă şi numai
tina e păcatul; iar păcatul nu poate
în sânul tunicei, îmi tăe funia. soarta milostivă m’a scăpat. Ia îm
fi purificat nici prin foc. Să piară
Spectacolul se începuse. Nisipul pins oare la nebunia omorului, nu
atunci pământul şi nu buruiana ce
a fost umplut de două ori cu sânge mai nebunia celui care îi stăpânea*
creşte unde e aruncată“. Astfel de
şi tot de atâtea ori a fost schimbat Azi s’au scăpat de el. Vor mai stă
cuvinte ridicam eu împotriva pro
cu altul uscat. Leii se mişcau alene, rui în mânie, când lor nu le-am
rocirii zeului creştin.
săifui. Aduseră apoi noi victime şi făcut nimic ci totul pentru ei. Vai
Trei zile de-arândul le ascultai alţ’i lei flămânzi. Nu mai era o luptă. eu ştiu că crimele nu se iartă nici
mărturisirea credinţei şi începui să Nu mai era fiorul aşteptării între de cei pentru cari le-ai făcut.
le îndrăgesc învăţăturile. Erau lumi cerii. Era un măcel, un ospăţ. Leii Mâ’ne se va aduna poporul să
noase, căci erau străbătute de iubire se năpusteau asupra oamenilor, îi ia hotărâri. Vor alt călău şi stăpân.
Era cel mai drept dintre zeii, pe sfăşiau cu lăcomie în bucăţi. Nici Voi merge să le cer ertarea, înainte
cari îi învăţasem vreodată să-i cin
unul nu ridica braţul sau încerca să de-aşi ridica stăpânul. Ii voi linguşi,
stesc. Era cel mai puternic dintre fugă, căci totul e zadarnic; iar pre mă voi umili înaintea lor şi poate
atotputernici. Era zeul ce te umilea lungirea chinului morţii e îngrozitor. îi voi îndupleca. Să fie aceasta ul
mai puţin prin dărnicia sa, căci el Toţi se grăbeau să treacă peste clipa tima mea zi de chin? Să pot reîn-
te dăruia din iubire.
ce duce la veşnicie. Moartea lor v tra liber în mijlocul oamenilor? Să
A patra zi ne-au încunjurat sol mă înfiora şi m’atrăgea. Puneam mai pot iubi viaţa?
daţii şi legându-ne, ne-au condus capăt chinului. Era un sfârşit repede,
în oraş. Auzeam că se pregăteşte începui să cobor în neştire spre
moarte creştinilor, căci ei incendia- arenă. Vre-o câţi-va treziţi din beţia
seră oraşul. Era ceasul ce-şi căuta privirii măcelului mă alungară înapoi.
noi victime şi scăpare pentru ne Să nu deştepţi pe om din liniştea
bunia sa. beţiei, te sfâşie atunci şi de ghia-
Eram fericit că voi sfârşi acum; rele omului mă îngrozii mai mult
