Page 9 - 1926-32
P. 9
S—VIII. 1926 ................................ ------------C O S I N Z E A N A — ..............—......... .......... - Pag. 313
„Transilvania“ (An. 57. Nr. 7) gere valoarea „Poveştilor ardele „Societatea de mâine“ (An III.
aduce în câteva pagini semnate de neşti“ ale lui Ioan Pop-Reteganul. No. 31—32) Bogată în serioase studii
d. Emilian Stoica, un pios omagiu O bună poezie „Revenire*, sem de cultură generală, revista clujană
memoriei lui Ion Ursu, profesorul nează d. D. Psatta. şi-a creat de mult un rost bine de
de istoria românilor de la universi D. Ştefan Mărcuş ridică chestiuea finit, dar încă nu şl o conduită pre
tatea din Bucureşti decedat prea samsarilor culturali despre care d. cisă. Se pare că se cumpăneşte la
devreme în toamna anului trecut. Bota s’a ocupat cândva în „Fami o răscruce între un evoluţionism
D. Stoica relevă valoroasa operă lia“ delà Oradea, şi crede că social de caracter strâns naţional
ştiinţifică a dispărutului, care şi-a printr’o unire a intelectualilor de şi oarecari tendinţe cari frizează
împărţit toată energia între ştiinţă toate categoriile vom putea scăpa de socialismul, fără a şi-l însuşi în
şi dragoste de neam. Profesor eru acest parazit al culturei. totul.
dit şi iubit de elevi, Ion Ursu s’a Remarcăm în acest număr juste
ridicat prin munca lui şi nu a uitat O pagină de multă sensibilitate cuvinte „pentru o antologie a scrii
niciodată că este fiu al Ardealului. semnează d. Z. Sandu în josul unui torilor ardeleni“, cărora ne alătu
Exemplul vieţ i lui e vrednic de poem în proză intitulat „Mamă“. răm fără rezerve. Necesitatea aces
urmat şi de alţii. Un document preţios din timpul tei antologii este justificată nu nu
Iateresante observaţii de călătorie revoluţiei delà 1848 publică d. Teo mai de împrejurările prin cari am
publică d. dr. G. Preda. dor Pâcăţianu, eruditul cercetător treput, ci şl din trebuinţa de a strân
al trecutului ardelenesc. E vorba ge într’un singur mănunchiu ceea
D. HoriaPetra-Petrescu semnează
un sugestiv articol în care arată ce de un ordin al lui Avram Iancu ce literatura Ardealului dinainte de
bună, ce senină şi cât de folosi pentru cercetarea şi reprimarea bu- unire are mai valoros şi s’ar putea
toare e sufletului lectura poveştilor. clumanilor, vinovaţi de incendierea pierde pentru mulţime în vălmăşa
şi jefuirea Zlatnei. Iancu ne apare gul producţiei contemporane.
„Sunt clipe în viaţa omului, când şi aici acelaş om drept şi sever cu Cu deosebire preţioase, din punc
muritorul protestează împotriva rea cei necinstiţi, pe care îl ştim. tul nostru de vedere, sunt obser
lităţii, când îi cade atât de bine să vaţiile „Societăţei de mâine* cu
se lase dus pe aripele visului, plim- Dintr’o serie de interesante „hâr privire la justificarea regionalismu
bându-şi degetele peste clapele pia tii vechi“ d. dr. Elie Dăianu pub
lică o parte, făgăduind să ne dea lui cultural. Le reproducem:
nului, smulgând de pe claviatura „Hârţuiala împrejurul problemei
rece accenxeie acelea izvorâte din o întreagă serie de literatură docu
mentară confesională. O aşteptăm regionalismului se pare că s’a mai
adâncul inimii omeneşti — sau vi
sează cu ochii deschişi în faţa unui cu un interes explicabil. mulcomit. Apărută cu o logică ne
cesitate în opinia noastră publică,
peisagiu frumos, pictat cu îndemâ D. Bogdan-Duică publică un do problema a avut nefericirea de a
nare — sau se lasă dus de fiorii cument descoperit în biblioteca cădea în ghiarele politicianismului,
unei emoţii tainice, la auzul caden Brukenthal din Sibiu, pe care îl care, cu arhicunoscutele-i metode,
ţei unui vers frumos, a unui vers bănuieşte a fi manuscrisul traducerii a deviat-o dela calea cea adevărată,
totodată plin de gândiri nobile! făcută din Odiseea lui Homer de
Alecu Beldiman, cunoscutul literat roscolind sentimente de învrăjbire
„Nu-i un misteriu întreagă înde şi de o parte şl de alta. Era nece
letnicirea aceasta cu muzica, cu moldovan din secolul trecut. sară o intervenţie a capetelor lumi
pictura, cu poezia? N’am fi brutali Cuvinte calde închină revista pen nate, cu judecata neinfluinţată de
să zicem: ce mi-ţi e sonata lui Cho- tru premierea lui Ion Gorun, înso- măruntele interese cotidiane, pentru
pin sau Beethoven sau Bach — ce ţindu-le de o amănunţită bio şi a pune la punct o chestiune de o
mi-e pânza lui Raffaei, Klinger sau bibliografie. atât de mare importanţă. S’a admis
Segantini — ce-mi pasă de valurile astfel un regionalism cultural, înţe-
de poezie (nenaturale) ale luiEmi- „Grafica Română“ (An IV—N. legându-se prin aceasta stimularea
nescu sau Lenau sau Geothe! 42—43) tipărită în condiţiuni ex energiilor locale, scoaterea la supra
„Ficţiunea trebue să existel Tre- celente se afirmă aceeaşi serioasă faţă a specificului sufletesc, care s’a
bue să avem tăria să ne închipuim publicaţie de bune îndrumări grafice. cristalizat în fiecare regiune*.
într’altă lume, poate mai bună de Revista face astfel un nepreţuit ser „Un astfel de regionalism contri-
cât este a noastră, după cum vrea viciu culturei româneşti, creind bue, în primul rând, la intensifica
compozitorul, pictorul, poetul, — ca noiu generaţii de tipografi luminaţi rea puterilor creatoare ale naţiei.
să simţim farmecul, pe care-1 sim şi de gust. Dar nu numai specia Adevărul acesta are o capitală im
ţeşte numai un suflet care e în liştii găsesc aici un isvor de per portanţă îndeosebi pentru o naţie
stare să svârle cătuşele realităţii şi fecţionare, ci şi intelectualii, înru ca a noastră cu zăcăminte de ener
să se înalţe în sfere mai înalte.* diţi cu tiparul o pot citi cu folos gie nedesprinse încă din starea
şi plăcere.
Aceeaşi evadare din realitate ni-o aceea mai mult sau mai puţin amorfă
oferă şi lectura — sau ascultarea Numărul acesta e închinat gra pentru a se statornici în formele
— poveştilor bine scrise — sau cu ficei notelor muzicale. In valoroase concrete ale unei culturi naţionale
şart spuse. Opere de fantezie prin articole d. Molia explică technica de largă amplitudine europeană.
deformarea şl inobilarea realităţii, acestei specialităţi grafice, iar d. 1. Absoluta majoritate a massei într’a-
poveştile preţuiesc tot atât cât orice Kranich semnează un bine docu devăr naţionale orbecăie încă în în
opera de artă. De ce am fugi de mentat studiu despre „notele mu tunecimea unui primitivism, deose
ele? De ce am strâmba nasul cu zicale şi istoricul lor“. bit de interesant îa aspectul lui
falsă superioritate când ni se vor Căţi intelectuali ştiu aşa ceva, şi exterior, dureros însă dacă e jude-
beşte despre lectura poveştilor? câţi muzicanţi? Şi nu aveam drep • cet în lumina postulatelor civiliza
Cu acest prilej d. Horia Petra- tul să spunem ca revista nu e nu ţiei moderne. ]a solul românesc de
Petrescu subliniază cu rară înţele mai pentru specialişti ? pretutindeni zac tăinuite încă multe
