Page 3 - 1926-32
P. 3
8—Vili. 1926 -------------------------- - •■■■.... ' C O S I N Z E A N A - . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . » ■ " ■ [Pag. 307-
H O M O TE-AM AŞTEPTAT Şl AZI...
Te-am aşteptat şi azi ca altă dată
— Fragment —
Când se ’ntorceau femeile dela fântâni,
de MUNTEANU-MIO
Şi firea de parfum era ’ncărcată.
Acum cunoşteam pe om sub în- Dormeau pe câmpuri holdăle de grâu
făţişarea-i cea mai vrednică de dis Pe munţi broda amurgul flori de plumb.
preţ. Necredincioşi, bătându-şi joc Şi ca un călător întârziat,
de numele zeilor înainte de urgie,
Tăia în două cerul, un porumb...
îngenunchiau acum şi proslăveau în
sute de limbi şi în sute de feluri Femee, fără de prihană,
atotputernicia celor ce îi stăpânesc Nici astăzi n’ai venit
prin mânie şi pedeapsă. Să-mi mângâi inima orfană !
Vedeam un nou monstru, laş, umi
lit până la dispreţ; distingeam o Te-am aşteptat cu ochii plânşi
rugă plină de pocăiri, un imn de Insetoşat de lava gurii tale,
slavă şi mărire, rostit cu smerenie Pe fruntea mea de gânduri răsvrătitfi
şi sufletul meu încerca o ură peste Cerneau cireşii cercuri de petale.
măsură, căci ghicea prefăcuta lor
îngenunchiare. 0 zei — cugetam Pe vârful plopului a înflorit
#
în sine-mi — sunteţi voi atât de Intr’un târziu, o floare de lumină,
orbiţi, încât să luaţi târâşul lor de Tu n’ai venit
acum drept pocăire sinceră, şi să Să vezi cum plânge noaptea luna plină.
le ertaţi îngâmfarea de câteva clipe
mai înainte. Nu vă cutremuraţi din Te-am aşteptat robit de remuşcare.
mândrele voastre lăcaşuri de urâ Dar n’ai venit,
ţenia prefăcutei lor umilinţi? Ei se Să ’ngenunchez în faţa ta, să-ţi cer iertare...
roagă căci sunt slabi; ei cer pen-
IUSTIN ILIEŞIU
trucă sunt laşi. Se întorc câtie voi,
pentrucă Cesarul i-a alungat cu bice
de foc din cetate. Până eri îşi lin
truca nici tu să nu fii în judecată căci speră mântuire, dar când vor
guşeau Cesarul, stăpânul lor pe pă
fără măsură, te-au supus puterii Fa trebui s’aducă jertfă, nici unul nu-şi
mânt, căci el le împărţea: panem
talităţii şi Fatalitatea o vor înge- va mai aminti că v’a rugat vreo
et circens.s. Acum Cesarul îi lo
nunchia, căci ea oarbă şi neputin dată“.
veşte, cearcă milă îaintea tronului
vostru. Şi dacă nici voi nu vă veţi cioasă, prin descântece şi farmece, „Tu Jupiter, ai ridicat odinioară
îndupleca, vor cere fatalităţii drep încât în urmă totuşi lui, omului, îi două temple în Capitoliu. Unul era
tate şi astfel vor merge mai de revine dreptul de-aşi hotărî asupra pentru ce-i ce veneau să-ţi ceară
parte, cerşind ertarea. Omul nu cu zilelor“. daruri şi mântuire, iar al doilea
noaşte deplinătatea unei judecăţi. „Câţi sunt dintr’aceştia, ce în dis celor ce împlinindu-li-se ruga, tre
preţul cerului nu v’au învăţat nici buiau să treacă s’aducă mulţumirea
Ceiace nu le e pe plac, o vor su-
numele; iar azi laudă bunătatea şi recunoştinţii lor. Şi ai pus în fiecare
pune-o judecăţii celui mai umilit,
dreptatea mâniei voastre. Nu voi templu câte doisprezece preoţi. Pri
dacă acesta îi va dărui cu încre
ne-aţi învăţat oare istoria acelui mul templu se umplu de crrşitorii
derea lui“.
rege, ce căutându-şi fiul fugit de milei tale, ce aducând ofrande pre
„La început şi-au creat zei laşi
acasă, împărţea daruri celor ce l'au oţilor, cercau să te câştige rugii
ca şi ei, pentrucă să-i poată înfrica
văzut şi i-au auzit ultimul cuvânt lor. Astfel aceşti preoţi deveniră
prin rugăciuni sau ameninţări şi
când au văzut că nu le pot opri de despărţire şi toţi din cetate jurau bfcgaţi şi puternici, stăpâai ai po
mânia, au ridicat deasupra lor sca că l’au văzut şi i-au prins ultimele porului, iar cei din templul recu
cuvinte. Când apoi regele înfuriat noştinţii pieriră de foame, căci ni i
unul unui alt zeu, înaintea căruia
i-a întrebat pentruce nu i-au oprit unul nu-şi aducea aminte de aceasta
cereau pedeapsa celor ce nu i-au
fuga, ei se lepădarâ de daruri, ju virtute“.
ascultat ruga. Te-au ridicat pe tine,
rând că l’au luat drept un servitor
o Jupiter, mai mare printre atotpu Adâncit în gânduri treceam prin
din palatul regesc*.
ternici, ca să-i pârască pe ceice nu tre şirurile mulţimii, când unul cu
ţe ascultă tânguirea; iar apoi pen- „Astfel vă cunosc ei acum, o zei, o privire înfricoşetoare mă opri şi
