Page 4 - 1898-02

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 24—1898

„ L o c u i n o r o c “ . urmâză locurile cu mai puţin noroc, merii s’ar face ; der de sunt dealurile poporului s’a înmulţit forte, er pământu­
car! decă ni-se îmbie se le cumpă­ stâncăse, atunci numai cu multă şi rile din cari îşi scote poporul hrana de
ii. ram, le putem cumpăra cu mult mai grea muncă le-am pută face să ne tote fiilele nu s’au înmulţit; drept aceea
ieftine. Astfel de locuri sunt: producă ceva, ca nuci, cireşi ş. a., trebue să aflăm mijloce de câştig popo­
Am arătat în numeral de Du­
1) Acele, în cari putem semeoa de bucate însă nici vorbă. rului.
mineca trecută, că au dreptate cei numai un soiu de bucate, de esem- Din cele înşirate pănă aci vedem, In acest comitat ca atarl mijloce ne
ce fiic, că locu-i noroc. Der ore tot plu numai cucuruz, cum sunt pă­ că de buna semă locul e noroc, nu­ stau înainte prăsirea vitelor, stupăritul şi
locu-i noroc? mânturile arinăse, orî pe cari putem mai cât nu tot locul e pe-o tormă pomăritul. La mijlocul acesta din urmă,
La acesta întrebate vom răs­ adecă la pomărit, trag acum atenţiunea
face numaLfen, cum sunt locurile de norocos. De multe-orî însă locul
punde : da, tot locu-i noroc, numai domnilor docenţi din Vicariat. Am făcut’o
prea jilave. Că bun este cucuruzul, e ca şi omul, care-l are. Că vedem
cât un loc e mai mult plin de no­ nu-i vorbă, der totuşi mai bun este locuri bune rodind puţin la omul acesta de ani de fiile dând celor mai ze­
roc, er alt loc e mai puţin plin de grâul şi mai scump şi — de vom sta harnic, care-i în stare să le lucreze loşi docenţi întru promovarea oltuitnlui şi
noroc, deci, cine are pe ce cumpăra a socoti, mai multă muncă cete cu­ la timp şi cum să cuvine. premii. Scopul mi-a fost şi este, ca să se
loc, trebue se scie de bună semă, curuzul. Apoi fânul încă bun este, Deci: nu vă daţi locul, că vă dea poporului un nou mijloc de câştig.
că 6re care loc e mai cu noroc, şi care-i bun, der pe el îl putem în­ daţi norocul şi apoi norocul dat Şi cumcă pomele sunt un isvor forte
pe acela se-şî dea banii. Că precum locui cu lucernă şi trifoiu. odată, cu greu mai puteţi pune mare de câştig, s’a adeverit în anii aceştia
nu toţi omenii sunt de-o potrivă de Deci locul cel mai cu noroc mâna pe el! trecuţi. In anul 1895 din Maramureş s’au
buni şi de rei, precum nu tote vi­ este acela, care producă tot soiul însemnaţi - vă c|isa poetului vândut pome în valore aprope de 400,000
tele — chiar de sunt de acelaşi soiu florenî; îu tomna anului trecut în valore
de bucate şi ierburi, prin urmare Coşbuc:
— nu sunt de-o potrivă de bune şi astfel de locuri, de le avem, se nu de 250,000 fl. şi din sumele acelea con­
de cu preţ, aşa-i şi locul. Pentru le vindem odată cu capul, er de nu „Pământul ăsta-i bun şi sfânt, siderabile o parte mărişoră a dobândit’o
dmenii noştri acele locuri sunt mai El ni-i şi leagăn şi mormânt, poporul nostru.
le avem şi ni-se dă modru de-a le Ou-al nostru sânge-i îngrăşat,
cu noroc, cari sunt mai bune, mai cumpăra, se le cumpărăm fără frică 1 Der cu o sîrguinţă bună şi cu înmul­
aprope de sat, la cari putem merge de pagubă. Cu a nâstre lacrimi e udat! * ţirea pomilor ar pute fiă-care comună a
în t6tă vremea, cari nu le strică 2) Locuri mai puţin cu noroc Apoi, că ce sărte ajung cei nostră să dobândescă la an una—două mii
apele cele curgetdre şi pe cari nu sunt cele ce sunt depărtate de sat, ce-şî pradă locul, nu trebue să spu­ florenî şi ar ave pome destule şi pentru
stă baltă nici apa ploilor, ce ar cade nem ; întrebaţi numai pe (jderii deia lipsele casnice.
căci, nu le putem gunoi aşa uşor ca
prea multă. cele ce sunt aprăpe. restauraţiunile căilor ferate, cari n’au Insă pe popor trebue să-l conducă,
Se vedem acum, cari locuri sunt 3) Cele, ce sunt în apropiarea nici sărbători, cum de nu lucreză ei trebue să-l îndemne şi să-l înveţe cineva
mai bune? apelor curgatore, peste cari inundă la câmp pământul, de âmblă pururea la pomărit şi la oltuit. La acâsta îu locul
Acele, cari produc bine orî-ce cu acele greutăţi mari în spate: de-i întâiii eşte chiămat docenţele.
apa, orî că le chiar rupe. Astfel de
soiu de bucate; acelea, cari produc veţi întreba veţi afla, că cei mai Drept-aceea acum, când stăm la pra­
locuri se nu prea cumpărăm, că de
bine şi cucuruz şi grâu şi trifoiu. mulţi au ajuns la aceea sărte, fiind­ gul primăverei, mă adresez cătră D-vdstră
multe-orî, când am gândi că vom
Acele şi sunt locuri scumpe, cu ave folosul cel mai mare de pe ele, că şi-au vândut pământul. Acum domnilor docenţi din vicariat, şi vă rog
deosebire, decă mai au şi drumuri atunci inundeză apele şi ne nimi­ lucră din greu, mult mai din greu, să îndemnaţi poporul la răsădirea şi la
bune şi decă nu sunt în calea ape­ decât plugarii, der trebue să lucre oltuirea pomilor, şi să staţi în ajutorul
cesc tătă reedita, ba ne mai rup şi
lor. Că, decă locul produce bine ori­ şi totuşi nu li s’ajung două cu două, poporului oltuind în grădinile lui pomii şi
din loc.
ce soiu de bucate, atunci putem Sunt însă şi locuri bune în că doră dreptă-i cânteca lor: învăţându-i a tracta cu pomii.
schimba bucăţele în el şi nu slă- apropiarea apelor, pe cari esuodân- Cine lucră la „voşut“*) Afară de şcolă, acesta este binele cel
besce aşa tare. Punem într’un an Nu mai dă bani împrumut; mai mare, ce-1 puteţi face cu poporul şi
du-le apele, le tocmesc în loc se le
cucuruz; decă am luat cucuruzul — Totă fiiua la cubic, sunt convins, D-vostră din totă inima voiţi
strice. Astfel sunt aşa numitele res-
punem grâu, în holdă semenăm tri­ tocî. Ele însă produc bine numai Clea sera nu-i nimic! binel e poporului. D-vostră sciţi, că doi inşi
foiu, care ne dă nutreţ bun şi mult, cucuruz şi nutreţ pentru cai. I. P. Iteteganul. dintre D-vostră pentru sirguinţa în oltuit
doi ani dup’olaltă; când spargem 4) Locuri puţin norocăse sunt şi pomărit au dobândit în anii abia trecuţi
trif’oiştea erăşi putem pune grâu, că premii de stat de câte 100 florenî, apoi
şi acelea, ce ţin primăverile apa
locul s’a odihnit, cât a stat sub tri­ Magnificul domn Petru Mihâlyi, ablegat
pănă târcfiu. Acele sunt şi locuri învăţătorii români din Maramureş
foiu, şi numai după ce am luat reci tot-odată şi crî-cât gunoiu am dietal, Vă dă în fiă-care an premiu de 10
grâul, de rămâne miriştea gdlă, duce, să spălăceşte curând. Prin ca- şi pomâritnl. fl., er eu un premiu de câte 5 fl. Şi astfel
atunci o gunoim, pentru de a ave nalisărî se pot însă şi acestea face pe lângă binele, ce-1 făceţl poporului, când
loc pentru cucuruz pe anul viitor. D i vicar al Maramureşului a unii, când alţii sunteţi împărtăşiţi cu premii.
mai rodităre şi deci mai norocăse.
Acăstă rotaţiune o putem face sigur Ba din astfel de locuri de multe-orî adresat învăţătoriloi români din vi­ Este constatat, cum-că Maramureşul e
în locurile bune. Deci pe astfel de putem face fânaţe bune, vec|î bine cariatul Maramureşului următorea cir­ un ţinut bun pentru pomărit. Avem soiuri
locuri să nu ne scumpim a da bani pe lângă multă muncă şi răbdare. culară în causa pomăritului, pe care de meri, perl şi pruni, cari la noi rodesc
cât de mulţi, când sunt de vencjare, o recomandăm atenţiunei tuturor în abundanţă. Porte mult atârnă dela- do­
5) Şi mai puţin norocăse sunt
că cu astfel de locuri nu vom pă­ învăţătorilor noştri. cenţi, ca poporul nostru să se folosescă de
dealurile, pe cari nu putem duce
gubi, fiind locuri cu noroc. acest mijlog de câştic.
gunoi. Acelea le putem gunoi nu­ Stimate Domnule Docente! Docenţii Nu este ocol, nu grădină, în care să
Dăcă locul, ce ni-se îmbie spre
mai stăuriudu-le ou oile. Der şi sunt luminătorii poporului şi, ca atarl, au nu încapă câţiva pomi sâu oltoanî; der
cumpărare, e aprăpe de sat, încă e acelea produc grâu bun şi greu, datorinţa sântă de-a promova cultura şi apoi colinele cele multe pustii, cari nu
loc cu noroc, chiar de ni-s’ar păre
dăcă le putem lucra omenesce, nu­ bunăstarea poporulni atât în şcolă, cât şi aduc nici un folos, cât de recomandate sunt
slab; că fiind aprăpe de sat, îl pu­
mai de nu sunt din semă afară iele, afară de şcolă. pentru a-le âmplea cu pomi!
tem lesne gunoi, apoi gunoiul face sterile, şi de este stratul de asupra Sunt convins, ba am şi esperiat, cum-că Vă rog deră nu îutrelăsaţl nici o oca-
bun şi din locul cel mai rău. destul de gros. Că de sunt dealurile docenţii din vicariatul Maramureşului îşi siune de-a îndemna pe popor la pomărit.
Şi de nu-i locul chiar aprăpe pietrăse, atunci pentru bucate nu le împlinesc cu scumpătate datorinţele lor în Legile, guvernul ţărei şi comitatul au dis­
de sat, păte fi la loc cu noroc, nu­ putem folosi. încă de sunt dealurile şcolă şi har Domnului, pe an ce merge se pus înfiinţarea gradinelor de pomărit şi
mai de sunt pană la el drumuri cu pietriş, le putem preface în po- înmultesce numărul acelora, cari sciu scrie peste scurt timp în tote comunele vom
bune, pe cari să putem căra gunoiu meturî, că nucii, cireşii, vişinii şi prunii şi ceti.
ave atarl grădini. Puneţi-vă D-vostră, d-lor
în tătă una vreme. s’ar face, de le-am face grăpele destul Insă timpurile sunt grele, numărul docenţi, în fruntea poporului şi cu aju­
Aceste înşirate până aci sunt de largi şi afunde şi apoi le-am umplă torul lui lucraţi acele grădini şi învăţaţi
locuri mai cu mult noroc. Acum ou pământ bun, ba în acel c.as şi ,*) „voşut“ cale ferată. poporul la pomărit şi la oltuit.

ochii. Pustnicul mulţămi lui Dumnefieu, năra Domniţă cu totă suita ei. Pe când cătră Negrilă. Se jura în legea lui Tătarul rile reci să-şi îndulcescă sentimentele, dâr
că a mai putut săvîrşi încă o faptă bună, toţi petreceau şi se veseliau, aşteptând pe şi făgădui lui Negrilă, că-1 va pune în mare ea păstra şi acolo inima de româncă, cre­
scăpând un creştin din gura morţii; apoi mirâsă, ea era dusă la convoiul tătăresc, la cinste la curtea sa, er pe fiul acestuia scă­ dinţa în Dumnefieu şi în religia creştină,
se supuse stăruinţelor lui Kabman şi pleca cetatea Romidava, şi pusă în mare cinste. pat cu vieţâ îl puse în rândul ostaşilor deşi tînără şi neînvăţată cu lipsurile şi
la Maramureş spre a însciinţa pe Dragoş Aici un slujitor român, cu numele Negrilă, aleşi. Pe lângă aceste Haroboe avea ne- greutăţile. Haroboe, fermecat de chipul
şi Bogdan despre cele întâmplate. îl tălmăcia pe românesce vrerile lui fîa- voe de Negrilă, ca cel ce cunoscea tote Brandei, deşi plin de mânie pentru îndă­
Bătrânul sihastru, nepăsător la pri­ roboe. tainele cetăţii şi locurile de prin prejur. rătnicia ei, totuşi îi trimise în închisdre o
mejdiile ce-1 puteau aştepta, nici la oste- N’am spus însă, cum Românul Negrilă Să ne reîutorcem la Branda, pe care coronă şi mai multe podobe.
nela unei aşa de îndelungate călătorii, îşi a ajuns în mare cinste la Tătarul Ha- am lăsat-o dusă de Tătarii în cetatea Ro­ Tnehisorea Brandei era într’un turn
puse nădejdea în Dumnezeu, desagii pe roboe. midava, şi să vedem ce făcea şi cum pe­ al cetăţii şi pe malul Şiretului. Era o (fi
spate şi toiagul în mână ; purcese apoi întâmplarea a făcut acesta, er nici trecea ea. posomorită; norii se purtau de vânt încdce
prin păduri şi colnice, cunoscute numai decum dragostea, căci nicl-odată nu s’a iu­ şi încolo. Sorele acu se asoundea după
cerbilor şi vânătorilor, ferindu-se de orî-ce bit Românul cu Tătarul. Etă cum: nori, acum se iţia puţin ; câte-va din ale
Testamentul Brandei şi f uga ei
întâlnire străină; nu-şl perdea drumul, băcl In vremea mai veche, când cetatea lui rafie slabe se furişau din când în când
din închis6re.
rîurile, ce cu a lor ape limpezi udă şesu- Romidava se afla sub puterea Românilor, printre norii ce se plimbau în faţă şi stră­
rile ţării, îi serviau de călăuză. Sihastrul Negrilă era unul din consilierii cetăţii; la Frumosa princesă era amărîtă; bă­ bateau, par’ că cu de-asila, pănă dinaintea
Coma trecu coma munţilor prin neguri în­ iureşul seu asaltul cetăţii de cătră Tătari, trânul Negrilă îi făcea fel de fel de jură­ micii ferestrii a închisorii Brandei. In în-
văluite şi se coborî spre ţâra Maramure­ Negrilă se lupta din răsputeri; trei din fiii minte din partea stăpânului său, dâr ea nu cbisore o mică găzorniţă licăria dintv’un
şului. lui periră măcelăriţi de securea tatară, al voia să asculte; nu-i trebuia nici odoră, ungher, un pic de lumină mohorîtă. Branda
Aici la curtea domnescă a lui Dra­ patrulea era să fiă lovit de săgetă, decă nici plocone, nici mărirea ce i se făgăduia, sta pe- o laviţă de scânduri, cu capul ple­
goş se făceau pregătiri peste pregătiri pen­ el, tatăl, nu l-ar fi apărat cu al său scut; nici mâncare, nici viâţa chiar. cat între mâni, îngândurată şi plină de
tru primirea frumosei mirese; din di în fii însă când puse scutul în faţa fiului său, ca Stătea posomorită şi gânditore; la amar şi de venin; nu mai plângea, ei un
se aştepta sosirea ei; curtenii şi ostaşii să nu-1 lovâscă lancea, acoperi şi pe Ha- orî-ce întrebare, la orî-ce făgăduinţă răs­ zîmbet fără de veste se furişa pe buzele
toţi erau veseli, că le vine o domniţă tî- roboe, Haroboe, tocmai când o săgeată pundea nu; ea rămase neînvinsă la orî-ce ei; o seântoe de veselie îi veni ca la co­
nără şi frumosă. Un strălucit alaifl. se du­ otrăvită fusese îndreptată asupră-i. Tătarul, propunere; pentru aoeea fu dusă în închi- piii cei mici prin somn ; faţa-i galbenă de
sese la hotarele ţării ca să primâscă pe tî- prin întâmplare, fu scăpat dela morte de sore ca acolo în singurătate şi între zidu­ năcas se însenina p'-’.ţin, căci deşi trupul