Page 5 - 1898-11
P. 5

Krr. 289—1898                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                      Pjgina 5.


           poporul  la  tot  felul  de  virtuţi,  a-i    somnul  eternităţii  un  părinte,  care  detunata,  numai  aşa  pote  fi  desăvîr-  putâ  bucura  de-o  viâţă  veselă  şi  îndelun­
           înainta  cultura  şi  luminarea,  a  des-     a  lucrat  credincios  în  via  Domnului,  şită,  dâcă  ne  urcăm  pe  culmea  ei.  gată.  Se  pâte  procura  şi  dela  Tipografia
           rădăcina  din  sînul  lui  credinţele  cele   şi  a  servit  ca  verigă  de  aur  în  ne­  La  marginea  răsăritenă  a  stâncei  se  „A.  Mureşianu"  din  Braşov  cu  85.  cr  tri­
           deşerte,  aplicarea  spre  beţiă,  care  a    mărginitul  lanţ  al  credinţei  şi  al  află  aşternută  o  potecă  preţipişe,  mis franco.
           ajuns  unul  din  cele  mai  mari  rele      virtuţilor,  lăsându-ne  o  credinţă  vie,  care  ne  conduce  sus  pe  vîrf,  unde
           pentru  poporul  nostru,  necumpătul,         o  lege  şi  un  Dumnec[eu  adeverat".  este  construit  un  mic  chioşc  din                              G  l u  m  e  .
           lenea şi alte rele.                          Numai  astfel  educat,  poporul  va  fi  bârne  de  brad.  Chioşcul  e  în  şese
                 Datorinţa     preotului     adevărat   la  înălţimea  sa  şi  va  ţine  piept  ini­  unghiuri  şi  e  legat  de  stâncă  cu             Semne  rele.  Un  betrân:  „Da,  da,
           este  de  a  lucia  la  mântuirea  sufle­     micilor lui.                                 copcii  de  fer,  ca  să  nu  fiă  doborît    eu  simt,  că  pe  4*  ce  merge  tot  mai
           telor  spre  mărirea  lui  Dumne4eu,                                          Teologul.    jos  de  viforele,  ce  bântue  cu  furiă     tare îmbătrânesc!
           a-şî  câştiga  prin  blândeţă  iubirea                                                     la  acâstă  înălţime.  Din  ferestrile             Mai  demult  era  mai  uşor,  atunci
           turmei  sale  sacrificându-se  pe  sine                                                    chioşcului  ni-se  deschide  o  privire       puteam  se  înghit  6  părechî  de  câr-
                                                                       D  e  t u  n  a  t a  .                                                      năţei  unul  după  altul  —  acum  înso,
           pentru  mântuirea  ei;  ei  au  dato-                                                      largă  jur  împrejur.  Spre  apus  vedem
           riDţa  de-a  stinge  datinele  cele  stri-                     — Fine. —                   puternicul  Vulcan,  cu  culmea  lungă-       lângă  cele  6  părechî,  trebue  se  mai
           căciose  şi  sălbatice,  ce  sunt  în  po­         Am  amintit  mai  nainte,  că  în  râţă,  er  în  ceţa  depărtării  ni-se  arată      mănânc  şi  o  farfurie  plină  de  varză
           por,  cari  sunt  un  abus  de  credinţă,     apropiere  de  Detunata  g61ă,  spre  muntele Găina. Urmecţă apoi în cerc                  acră !"
           ce  sunt  în  popor;  a  îmblân4i  pa­        mecjă-cjî  se  află  Detunata  flocoasâ.  spre  mecjă-nopte-apus,  culmile  de                                  *
           timile  cele  cru4e,  a  depărta  super-      Acesta  e  o  stâncă  de  formă  conică  trachit,  ce  îneunjâră  Roşia  şi  peste              Esplicare.  Suboficerul  (catră  sol­
           stiţiunile  din  popor,  cari  sunt  un       (ţuguietă)  şi  e  acoperită  cu  brădet;  ele  munţii  Bihariei;  spre  me4a-nâpte  dat): „Ce e disciplina?"
           abus  de  credinţă,  ce  întunecă  sân-      numai  în  partea  dinspre mâcjă-ndpte-  se  zaresce  în  mare  depărtare,  din­                 —  Soldatul:  „Aceea  ce  nu  faci,
           ţenia  religiunei.  Să  dea  tinerimei  o     apus  are  un  părete  pleşuv,  care  ase­   colo  de  valea  Arieşului,  câma  lungă  ce bucuros ai face!
           educaţiune  religiâsâ  morală  cu  te-        menea e alcătuit din stelpl.                 a  Muntelui-Mare,  spre  mâ4ă-nopte-                               *
           meiu,  să  sădescă  în  sufletul  ei  curat        în  Ardei  formaţiunile  de  basalt  răsărit  şi  spre  răsărit  din  mulţimea
           pietatea,  consciinţa,  iubirea  virtuţei     sunt  cam  rare  şi  se  află  mai  mult  de  piscuri  mai  apropiate  şi  mai  de­             Are  multă  minte.  Un  amploiat
           şi tot ce este bun şi frumos.                 ca  stâncî  singuratice,  încunjurate  cu  părtate  apar,  ca  nisce  uriaşi,  piscu­      înalt  din  Dania  voi  se  ajute  statului
                 Illtă  der  un  şir  de  datorii,  cari   alte  formaţiuni  geologice.  In  Munţii-  rile  Poiemţa  (1440  m.)  şi  Colţul  Cio-   prin  un  nou  soiu  de  dajdie  şi  i  făcu
                                                                                                                                                    ministrului  propunerea,  ca  să  pună
           zac  pe  umerii  preotului:  Numai  îm-       Apuseni  singurele  stâncî  de  basalt  ranului,  apoi  stâncâsa  Suligata,  cele          dajdie  după  înţelepciunea  omului  şi
           plinindu-le  acestea  după  cuviinţă,  îl     sunt  cele  doue  Detunate.  Ele  sunt  două piscuri ale Giamănei, coma lungă
           putem  numi  un  părinte  în  adevăr         împrejmuite  cu  gresie  carpatină  (în  a  muntelui  Căpâţina,  din  prejma  Mo-           anume:  Cel  ce  e  mai  înţelept,  să
           bun;  pentru-că  atunci  a  format  un       unele  părţi  cu  conţinut  de  aur)  şi  goşului  ş.  a.  In  sfîrşit  spre  mâ4ă  4i      plătâscă  mai  multă  dajdie,  cel  ce  e
           copil  bun,  un  tată  bun,  un  cetăţân      cu  munţi  de  trachit,  mai  cu  semă  privirea  ni-se  opresce,  dincolo  de             mai prost, mai puţină.                   S0
           bun,  un  amic  bun,  un  om  binefăcă­      spre  răsărit,  cum  sunt  între  altele  Detunata  flocâsă,  de  munţii  Negri-                 „O  să  ve4î,  d  le  ministru,  4'
           tor  şi  cu  inimă,  numai  atunci  me­       munţii Giamena, Suligata etc.                lesa,  Vulcoi  sâu  Corabia  (1851  m.)  şi   amploiatul,     cum     se   vor    îmbuci
           ritul  preotului  pentru  societate  va            Detunata  g61ă  este  cea  mai  fru-  Boteş,  cari  sunt  acoperiţi  cu  bra4l        âmenii  ca  se  fiă  însărcinaţi  cu  daj­
                                                                                                                                                                                  0
           fi nepreţuit, va fl în etern neperitor.       m6să stâncă de basalt a Ardeiului şi în­ şi  închid  valea  Buciumului  spreme4ă-          die".  —  „Forte  drept,  4is   ministrul,
                 Şi  cine  pâte  avâ  o  influenţă  mai   trece  cu  formaţiunea  stâlpilor  ei  4i.  La  Vulcoi  şi  Boteş  se  află  în           şi ca recunoscinţă a invenţiunei d tale
           mare  în  desvoltarea  virtuţilor,  decă      multe  alte  stânci  de  acest  soiu.  Ast­  lucrare  mai  multe  mine  bogate  de         ingeniâse,  să  fii  unicul  scutit  de  acea
           nu  preotul?  El  ia  pe  om  dela  piep­     fel  d.  e.  ea  este  mai  frumdsă  şi  mai  aur.  Aici  ca  şi  la  Roşia,  băieşitul  e   dajdie /'*         *
           tul mamei  şi nu-1 mai  părăsesce prin        interesanta  ca  stâncile  de  basalt  dela  forte  vechiu.  Romanii  încă  au  avut
           tâte  greutăţile  vieţei  pănă  la  uşa       Aussig,  de',  pe  valea  Elbei  (Boemia  aici  mine  şi  urmele  lor  se  cunosc               S'a  tradat.  Sergentul  (catră  vo­
           mormântului. El binecuvinteză leagă­          de  mâ4ă-n6pte)  şi-şî  are  o  vrednică  pănă  a4î-  Să  crede,  că  ei  au  făcut  luntar):  „Ce  ai  fost  d-ta  ca  civil:
           nul  prin  sântul  botez;  el  binecuvin­     părechiă  numai  în  columnele  de  ba-  tăietura  uriaşe  de  pe  Vulcoiu,  care  „Pictor,  care  desemnâză  caricaturi".
           teză legătura a două inimi prin sânta         salt  din  peştera  lui  Fingal,  de  pe  despică  muntele  şi  dela  care  ’i-se  Sergentul:  „Aha,  acuma  sciu  eu,
           cununie;  la  piciârele  lui  depun  creş­    mica şi stâncâsă insulă Staffa, aparţi-  trage  numele  al  doilea:  Corabia.  d-ta  eşti  acela,  care  desemnezi  pe
           tinii  dorinţele  lor  cele  mai  intime;    netore Scoţiei.                               Apoi  tot  aici,  lângă  Corabia,  s’au  sergenţii  cei  proşti  şi  duri  —  bine,
           la  uşa  lui  bate  tot  într’o  formă  avu­       Astfel  este  Detunata  nostra:  o  descoperit  două  vechi  cimitere  ro­            bine, eu îţi  spui numai  atâta, că decă
           tul şi săracul.                               minune  a  naturei,  despre  ce  aceia  mane,  unul  destinat  pentru  soldaţi  m’oi vede într’un chip, atunci....!".
                 Pe  preotul  bun  nu-1  reţine  nici    din  noi,  cari  avem  prilejiul  a  o  ve  şi  altul  pentru  sclavii,  lucrători  în
           viscolul  cel  mai  tare,  nici  depărta­     dea  adese-orl,  nu  ne  dăm  sema  în  mine  Aceste  condiţioneză  o  locali­                       POSTA REDACŢIUNEI.
           rea,  nici  bâlele  cele  lipiciâse,  nici    destul.  Munteanul,  care  şî  pasce  li­    tate romană în apropiere.
                                                                                                                                                                                            1
                                                                                                                                                          D-lui  E.  F.  Povestea  „Finul  lui  Dumnezeu *  a
           frigul,  când  se  cere  să  târne  untde­    niştit  caprele  pe  la  pâlele  Detunatei         Detunata  golă  are  o  înălţime  f)S  oliţă,  publicată,  în  diarul  nostru.  Manuscriptul
           lemnul  cel  vindecător  pe  ranele  ce­      se  miră  când  vede,  că  vin  se  admire  de  1182  m.  peste  faţa  mărei,  er  De­     îl veţi primi.
           lui  rănit.  Timpul  de  Dumineca  şi         stâncile  lui  călători  din  ţări  depăr­   tunata  flocâsă  este  ceva  mai  mică,            D-lui...  în  r r  a  Poesiile  fiind  slabe,  nu
                                                                                                                                                                     U :0V
           sărbători  el  îl  petrece  la  altar  şi  în   tate.  El  însă  trebue  să  scie,  că  o  având 1168 m.                                 se pot publica.
           mijlocul  fiilor  săi  sufletesc!,  pe  cari   stâncă  mărâţă,  cum  e  Detuuata,  nu                                                         Cineuu,  dieoesa  Gherlei.  Poesia  e  defectuosă,   ?
                                                                                                                                                    scirea firă importanţă, deci nu se pot publica.
           trebue  să-i  înveţe  catechismul,  filo-     se  găsesce  ori  şi  unde  şi  trebue  să
           bl fia cea mai înaltă a poporului.            mergi  departe,  pănă  în  Scoţia,  ca                 Ii i t e r a t u r ă.
                Luminaţi  poporul!  Acesta  este         să-i afli părechea!                                Dietetica  poporală,  scrisă  cu  deosebită   împărtăşire importantă.  Chiar  şi  o  gus­
           chiămarea  preoţilor  români!  Să  de              Mai  amintim  aci,  că  lângă  De­      consideraţiune  la  modul  de  veţuire  a  ţă­  tare  moderată  de  mâncări  greu  de  mistuit
           părteze  ignoranţa  şi  superstiţiunile       tunata  să  află  o  casă  forestieră,  în  ranului  român,  scrisă  de  d-1  Simeon  Stoica,  aduce  adeseori  suferinţe  de  stomac,  care  la
           din  sânul  poporului,  acesta  este  mi­     care  sunt  cuartire  pentru  călători,  er  medic  pensionat.  Uarte  tipărită  cu  ajutorul  început  apare  cu  dureri  de  stomac,  rîgăell,
           siunea  preotului.  Atunci  şi  numai         la  pâlele  ei,  în  partea  de  mecţăcţi-  Asociaţiunei  transilvane,  având  în  text  un  vărsături  etc.  Contra  acestor  apariţiunl  de
           atunci  putem  spera  o  fericire  mai        apus,  ascuns  în  brădet,  să  află  un  număr  mare  de  ilustraţiuul.  E  o  bună  şi  bole  cel  mai  bnn  mijloc  cu  efect  este
           durabilă,  numai  atunci  generaţiunea        mic gheţar, un isvor, îngrădit cu petri,  preţiâsă  călăuză  pentru  ţăran,  oa  şi  pentru  Dr.  Eosas  Lebensbalsam  din  farmacia  d-lui
           tineră  |va  împleti  cununi  pe  mor­        unde  şi  în  cel  mai  cald  timp  de  vară  orl-ce  familie,  arătându-i  cum  să-şi  păzâscă  B  Fragner,  Prag  205—HI.  Se  pote  că­
           mintele  nâstre,  şi  binecuvântând  ţă-      să găsesce ghiaţă.                           sănătatea,  cum  să  se  hrănâsoă,  cum  să  păta  în  tote  farmaciile.  Să  se  ferâscă  de
           rîna va 4ice: „Ve4l, acolo dârme                   Icâna,  ce  ne-o  plăsmuim  despre trăâscă şi de ce să se ferâscă pentru a se         imitaţii.




           botezul  căreia  am  ohiămat  şi  pe  Suoiu  Pe­  nesc.  Eu  scobiam  literele  în  pâtră,  âr  fra­  Că cjâu eu ţi-oih spune                 Intr’o  Joi,  mergând  la  Vaşarheiu,  ârăş-
           tru.  Acesta  e  acel  Suciu  Petru,  care  tre­  tele  cu  o  ţeve  de  cucută  sufla  pravul,       Săraca-mî de mine, —               i-am  cercetat.  Era  tatăl  Iancnlui  acolo,  om
           când  în  Moldova,  unde  avea  un  frate,  Geor-  şi  aşa  am  isprăvit  epitafiul,  precum  se  vede   Cine m’a înşelat                frumos,  înalt,  îmbrăoat  în  port  românesc:
           ge,  a  studiat  dreptul  şi  în  Dresda  (Saxonia)  şi astăcjl pe cruce!                             De m’a sărutat,                    oiâreol  de  habă,  peptar  cusut  cu  fir  de  aur,
           a  depus  doctoratul,  apoi  a  funcţionat  ca     Tot  în  acest  an  a  fost  procesul  feri­       Săraca-ml de mine,                 un  şerpar  ţintuit  asemenea  ici  colea  cu
           profesor în Iaşi.                             citului  Episoop  loan  Lemeni.  A  eşit  o  co­        De m’a sărutat.                    aur, om ca de 50—51 ani.
                In  1844,  2  Decemvre,  mi-s’a  născut  misie  ou  Episcopul  rutân  Gaganeţ.  Resul-           Un voinic înalt                         —  „Aucjî  Avrămuţ"  a  4is  cătră  Iancu.
           altă  copilă,  Maria,  astăcjl  preotâsă  în  Sub-  tatul  e  cunoscut,  mai  mulţi  profesori  şi    Ca un fir de brad.                 „Numai  acjl  mai  stau,  prea  mult  am  zăbovit,
           pădure,  măritată  Anoa.  Copila  oea  dintâiiî  teologi  au  fost  eliminaţi,  precum  :  Simeon     Sprîncenile lui                    am  şi  eu  lucrurile  mele  pe  acasă;  dâcă  mai
           a murit peste puţin.                          Bărnuţ,  Dimitrie  Boer,  Vasilie  Ladislau             Pana corbului,                     sunt creditori, să vină să-i plătesc".
                La  1845  fratele  meu  Vasilie  a  întrat   Pop,  mai  în  urmă  baron,  Dr.  Iosif  Pop,       Ochişorii lui                           Veneau  creditorii,  şi  toţi  cu  galbeni
           în  teologia,  ca  primianit,  âr  în  1846  Hal   care  s’a  aruncat  în  Târnava-mică  de  pe       Mura câmpului,                     erau plătiţi.
           Ier  Lajos  lipsindu-se,  a  mai  cerut  dela  tatăl   podul  Jidveului  şi  s’a  înecat.  Câţi  au  ră­  Dragă faţa lui                      Intr’o  cfl  na’au  cercetat  Iancu  şi  Bo­
           meu  bani  şi  nevoind  să-i  mai  împrumute,   mas  în  viâţă,  toţi  erau  în  Vaşarbeiiî  la  tabla   Spuma laptelui, —               loga  la  casa  mea  în  Ohirileu.  Ei  merseră
           a  vândut  moşia  zălogitâ  de  tatăl  meu  lui   regâscă  oancelistl  practicanţi.  Acolo  era       Săraca-mi de mine.                 din  Vaşarheiu  la  Molomfalău  la  Vlăduţ,
           ■Covrig  Mihailă,  fătul  din  Mirasteu.  Tatăl   şi  Avram  Iancu  şi  Iacob  Bologa,  locuiau       Spuma laptelui,                    născut  din  tată  român  şi  din  mamă  ungu-
           meu  şi-a  recăpătat  cei  400  fl.  oonv.  şi  s’a   în  casa  unde  fusese  mai  de  mult  spitalul   Săraca-mî de mine,               râică.  El  s’ar  fi  ţinut  buouros  şi  de  Ro­
           mutat  la  miue,  însă  şi-a  făcut  casă  deschi-   vechiu.  Când  mergeam  Joia  (cji  de  târg)    Nu mă bate taică,                  mâni,  se  împretinise  ou  canceliştii.  Dela
           jlinit,  unde  locuia  şi  fratele  meu  Vasilie.   în  Vaşarheiu,  îi  cercetam.  Pe  profesorii  din   Nu mă bate maioă,               el  au  venit  la  mine  în  Ohirileu,  era  şi  fra­
           In  Februarie  a  acestui  an  a  murit  preotâsă   Blaşifi  Ladislau  Pop  şi  Dimitrie  Boer  îi    Că el s’a jurat                    tele  meu  Vasilie  acasă.  I-am  ospătat  cum
           fratelui  meu  loan,  preot  în  Hidra,  şi  a  ră­  ounosceam  şi  mă  cunosceau  şi  dânşii.  Cu    Săraca-mî de mine,                 se  cade,  preotâsă  mea  scia  să  gătâscă  mân­
           mas  văduv,  cu  doi  copii,  Susana  şi  Alexan­  Bologa  şi  Iancu  pe  astă  cale  am  făcut  cu-   Că mă va lua                      cări,  ca  orl-ce  bucătărâsă,  apoi  atunol  nu
           dru.  Tot  în  acest  an,  în  24  April  la  St.-   noscinţă.                                        Când se va ’nturna,                eram  sărao  ca  mai  ’nainte.  Aveam  şi  jur­
           Georgiu,  mâre  şi  mama  mea  în  etate  de       Bologa  era  un  tinăr  vi  al,  cântăreţ          Săraca-ml de mine,                 nale  la  casă:  „Gazeta",  „Fâia  pentru  minte
           >63  ani.  I-am  cumpărat  o  cruce  de  petră   mare,  ne  cânta  mai  multe  versuri  românescl,    Să fiu soţia sa.                   inimă  şi  literatură",  „Organul  Luminării",
           dela  Uiâra,  nescrisă.  Eu  cu  fratele  meu   mai ales cu predilecţiune cânta:                 Bologa  având  un  organ  pefect  argin­  „Fâia  poporului".  Din  1847  sunt  prenume-
           Vasilie  ne-am  făcut  la  faur  nisce  unelte          Nu mă bate taică,                  tiu,  cânta  cu  atâta  efect  şi  dulcâţă  acest  rant  al  „Gazetei  Transilv."  pănă  în  mo­
           mici  de  scobit  şi  am  făout  şi  epitafiul  lati­     Nu mă bate maică,                cânteo, oât l’ai fi ascultat pănă-i lumea.    mentul de faţă.                 (Va urma).
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10