Page 14 - 1905-06

138 LUCEAFĂRUL Nrul 6, 1905
de-olaltă, — cu un cuvînt, acest mod de a copiii japonezi că nu plîng nici odată, n’au
trăi cu desăvîrşire supt influenţa momentului, constatat, — cu o mică exageraţie a espresi-
— împrumută plăcerilor o vivacitate naivă ; su­ unii — decît un fenomen prea real.
ferinţelor şi privaţiunii un caracter de fatalitate Faptul acesta îşi găseşte esplicarea parte în
resemnată, iar morţii — pecetea trivialităţii. împrejurările expuse de mine aici, parte în alte
Singuri copiii trag ceva foloase din acest condiţii externe.
mod de trai. Fireşte, pentru Japonezi încă e Regimul acesta pedagogic al Japoniei, totuşi,
principiu, că şi copiii trebue să-şl aibă vremea nu e pe deplin de dispreţuit, şi ar merita să
lor de trai senin. Părinţii, mamă şi tată de opo- fie studiat mai cu de-amăruntul, căci ori cît de
trivă, găsesc o plăcere deosebită în observarea mîndrii sîntem pe cultura noastră, la tot cazul
strictă a acestei legi. Sînt şi ei copii cu copiii, superioară culturii din Asia, am putea şi noi
se veselesc, rîd şi să joacă cu ei. profita cite ceva.
Călătorii cari în scrierile lor spun despre O, negreşit!
O de Cozmuţa.

PĂRĂSIŢI.
Stinsă-I para luminării Doar" tîrziu, cînd prind mai aprig
De pe lespedea de piatră In vecini să latre cînii,
Si bătrîniî bieţi alături Ei tresar, să văd in faţă
Tot mai stau uitaţi la vatră. Şi plîng amîndoi bătrîniî.
Luna trece şura popii — Cită jale le-a fost scrisă :
Luminînd în drum pridvorul — Doi feciori aveau la casă,
Pipa moşului nu arde, Unu-i mort de astă toamnă
Baba şi-a uitat fuiorul. Altul stă cu domni la masă ...
OCT AVI AN GOG A.

PLAGIAT.
— La cartea d-nel Constanta Hodoş: «Frumos», 8° pp. 235. Bucureşti 1905. —
Tocmai isprăvisem de cetit noul volum al apărut 1 Recensia e favorabilă; aştept numai să
doamnei Constanţa Hodoş, subliniind cu creio­ mă plagieze cineva!»
nul cîţiva titlii, Intre cari «Rătăcirea» ocupa Doamna Hodoş, care a trecut de multă
locul de frunte, precum şi pasagele predilecte. vreme peste Rubiconul întîiului volum, şi peste
Noauă Ardelenilor ne vine aşa de rar cîte un întîia izbîndă pe scena «Teatrului Naţional»
volum, în care scriitorii de dincolo să ne po­ din Bucureşti, nu are motiv de a fi mindră de
menească ! Doar Domnul Iorga mai ţine seamă acest favor.
şi de noi, încolo nimeni; scriitorii noştri tre­ Cu toate aceste noi ne împlinim misiunea
cuţi dincolo, mai puţin 1 de cronicari literari, înregistrîndu-1.
Cariera literară le oferă acolo avantaje mult In chestii atît de gingaşe — căzînd plagiul
mai ispititoare, decît să-şi mai bată capul cu spre marea noastră mîhnire, în sarcina unei
noi, cărora doamna Hodoş, ne strigă de de­ femei — trebue să precizăm dela început: ce
parte, de sus: înţelegem, cînd aruncăm cuiva în faţă cuvîntul
— La revedere! Dulce ţară, frumoasă, tristă, plagiator ? înţelegem: furtul literar în înţelesul
nenorocită ţară, la revedere! cel mai strlns al noţiunii.
Doi autori pot să trateze aceeaş temă, pot
* * *
avea chiar multe asămănărî în tratarea ei, pot
In loc de a scrie însă recensia mea oficială ajunge la aceeaşi concluzie chiar, fără să fi
de 20 de şire, sînt nevoit a mă estinde mai putut avea nici o cunoştinţă de lucrarea celuialalt.
mult; şi asupra unei singure nuvele. Literatura comparativă a basmelor, de pildă, ne
In «Fliegende Blătter» clişeul obicinuit al arată producte similare, ca să nu zicem omogene
poetastruluî esclamă : «Volumul întîi mi-a la popoare, cari aâ trăit cu totul izolate de