Page 12 - 1905-06

136 ' LUCEAFĂRUL Nrul 6, 1905

scălda singură într’o apă limpede — şi numai — Domnişoară! Domnişoară!
ce se pomeneşte cu un povol grozav, care vine Ea se trezeşte tremurind în tot trupul.
tulbure şi zgomotos, rostogolind bolovani — Ce-I tu ? Ce-î Nuţă ?
şi arbori zmulşi din rădăcină... Ea dă să ţipe, — Mă rog aşa de urît făcea domnişoara prin
să acaţă cu spaimă de o sal ce, care venia spre vis, trebue că a visat ceva rău.
dînsa rostogolindu-se, plină de nămol, valurile Ea nu răspunse nimic, ci privia înspre fereastra
turburi II trec peste creştet, se zbate, clipeşte care strălucia în lumina razelor de soare.
din ochi. şi el sta la ţărm, chemînd-o pe nume, — Cîte ceasuri îs ?
întinzîndu-I mină de scăpare. Nu ştia ce să — Mă rog o fi la şapte, că domnu părinte
facă, cum să facă, cum să-I dea mina aşa goală s’o dus la biserică.
cum era .. . Atunci el se aruncă în valuri, îşi Ea se ridică buiguită, mal ostenită de cum
întinde mina, stringînd-o cu putere de braţ, dar se culcase, îşi făcu toaleta în grabă, potrivin-
un val nâpraznic se năpusteşte asupra lor, du-şi pălăria în faţa oglinzii. Era palidă. Două
acoperindu-I, simte cum el o strînge tot mal cearcăne negre, vineţii ÎI împrejmuiau ochii.
puternic de braţ, cearcă să respire, se înăbuşe... (Va urma ) Al. Ciura.

Casă ţărănească din Reşinarl