Page 9 - 1905-06

Nrul 6, 1905 LUCEAFĂRUL 133
furci e bun, — zice tatăl întunecat la faţă.
— Satul vrea să nu-1 lase să moară de foame, MAÎ IUTE VOINICE. . .
şi lui îi umblă năzdrăvenii prin cap. Doarme,
durmire-ar în veci cu ziua de cap, de pune Mai iute, voinice, aşa ţi-a fost dat...
Nu-i loc pentru tine ’n cenuşă!
caprele în toate sămănăturile! Mii iute voinice, e roibu ’nşelat,
- - Că nu poate durmi, tată. Zice că vorbeşte
cu oamenii duşi de pe lumea asta. Ne-a spus Norocul aşteaptă la uşă.
că el e de unde se bat munţii în capete! Vor rîde bătrînii din umbra de tei,
— E dela noi, ionică, lasă-1 prostu să vor- Şi dacă iubita-ţi va plînge
biască! Un neam de ticăloşi, cari n’au ştiut E că va ’nţelege mat bine ca ei,
dec t să doarmă. Las’ că-i mai prind eu odată Ce doruri îţi clocote ’n sînge.
caprele în lan, dar ştiu că scump va plăti-o 1»
A doua zi însă băeţii uită, — supt soarele Va scoate din deget inelul scobit,
strălucitor nez irăvăniile de erî ale Moşului, şi Năframa din sin o va scoate ...
ducindu-şî vitele la păscut, îl încunjură iar Şi cînd va fi ceasul durerei sosit
pe căprar, care le spune din nou o mulţime Din prag ţi le-a’ntinde pe toate.
de minunăţii. Caprele le întorc iar cei mai ti­ Mai iute, voinice, din umbra de leii
neri, şi moşul cînd se osteneşte de povestit cu Azi porţile lumii-s deschise ...
cei din jurul lui, urmează povestea cu «cei ce La inimă strînge odoarele ei ...
s’afi dus pe ceealaltă lume».
I. Agîrbiceanu. Şi pleacă din lumea de vise. Achlm.

NUMAI TU.
Dorul meii înlănţuit
De-ar fi slobod să pornească
Focul Iui pîrjolitor ...
N’ar putea să-l potolească
Apele din lumea ’ntreagă —
Numai tu c’o vorbă dragă ...
Plînsul meu înnăbuşit
De-ar fi slobod să sbucniască...
Zbuciumul lui dureros
N’ar putea să-l mai opriască
Fe pămînt nici o putere —
Numai tu c’o mîngăiere.

VISURILE MELE.
Visurile mele toate
Le-am ţâsut din fir de aur,
Şi-am ştiut că nu se poate
Să priveşti a lor tesaur...
Gîndurile mele toate, r ţff Uf
Le-am urzit în mîndre feţe, <7 , ' >■.^£2*
Ijk
Şi-am ştiut că nu se poate
Să cunoşti a lor frumseţe.
Cîntecile mele toate
Le-am pornit dintr’un dor mare,
Şi-am ştiut că nu se poate
Să urmezi a lor chiemare.
Maria Popovici.

Din expoziţie: Război-model.