Page 16 - 1905-13-14

288 LUCEAFĂRUL Nrul 13-14, 1905.
tenului meu Dr. E. Dăianu, testamentul acestui tografiat artistul, la Dta am gîndit; să crezi că din
entuziast fiu al Maramurăşulul, decedat in floarea cealaltă lume voi privi tot aşa la Dta, la mama cea
vîrstel. mai bună, cea mai iubitoare de pe pămînt!
înainte cu trei anî, dl Dr. Dăianu mi-a dat spre 2. Tatei, care n’a conţiat a se espune la cele mai
citire manuscriptele regretatului Anderco. Era foarte mari sacrificii materiale pentru mine, espresiunile fi­
încîntat de ele şi eu am rămas nu mai puţin în- lialei mulţămirl.
cîntat, citindu-le. 3. Surorilor, fraţilor, cunoscuţilor, amicilor cari s’aii
Era o revelaţie dintr’un colţ extrem al românis­ interecat de mine în decursul morbului — mulţămirl.
mului, care nu-şi reclamase încă o pagină în istoria 4. Doresc a fi înmormîntat după datinele poporu­
literaturii române. lui în sînul căruia am născut şi cui aparţîn. Deci sper
că iubiţii mei părinţi se vor îngriji ca babele plingă-
Răsfoind prin scrisorile mele, am dat de acest toare să nu lipsiască, asemenea banul, colacul, lumina;
testament, rămas la mine sau din greşală, sau — găina neagră să se dea peste coştiug femeii celei
pentrucă, illo tempore, l-am pus la o parte, ÎRtr’un mai sărace din sat.
moment de entuziasm juvenil, pe care prietenul meu 5. După înmormîntare se va trimite un estract au-
Dăianu i-1 va afla, fără îndoială, scuzabil. tenticat de autorităţile comunale, din matricula mor­
Recitindu-1, mi se întăreşte din ce în ce convingerea ţilor, Societăţii „Transilvania", esprimînd regretele asu­
că Românii maramurăşeni au o datorinţă neachi­ pra perderiî unui capital atît de considerabil, cum a fost
tată faţă de memoria singurului lor reprezentant stipendiul pe 6 ani. în privinţa aceasta, să nu uite
fraţii mei, dacă vor perveni la o bună stare materială,
în Panteonul român: de a îngriji punerea sub
că familia Honorodanu Anderco s’a făcut datoare So­
tipar a scrierilor lui Artemie Anderco. cietăţii „Transilvania", încît prin stipendiare ea asi­
în deceniul al şaptelea al veacului trecut, fiul gură viitorul unui tînăr. Sper că atunci nu vor şovăi
Maramurăşului, care învaţă limba românească din asupra unei sune de bani ce pentru dînşii puţin ar
propria-î sîrguinţă, poate fi pus în privinţa limbeî pondera.
ca model alăturea de oricare autor de dincoace.
6. Biblioteca mea, partea italiană şi franceză, o las
în privinţa sentimentelor naţionale, fie-ne permis Societăţii de lectură a Românilor din Maramurăş şi
a-î reclama un loc de onoare în întîiul plan, fără în caz de neprimire saiî disolvare, Convictului român
osebire de graniţe. din Sighet. (M. Sziget)
Dînd la lumină aceste şiruri ale lui (poartă tit­ 7. Partea română şi celelalte limbi rămîne familiei,
lul: „piuariul" 1877. VI.) remarcăm şi de astădată spre a înmări biblioteca începută de tătuca.
aceeaş seninătate, — cea din urmă — aceeaş dra­ 8. Manuscriptele limbistice şi literare le las lui
Teodor Mărgineanu, teolog, actualminte pedagog pe
goste de neam, acelaş cald entuziasm, ale cărui pal­
lîngă fiii Dlui Petru Mihalyi. Nimene ca el va şti
pitări îşi urmează cadenţa obicinuită, chiar şi aprofita de notiţele culese în decursul anilor. Nimene
în clipele cînd tînărul autor se simţeşte „din ce în ca el va şti înţelege secretele acelor note, el cu care
ce mai slab..A. C. de atîţa anî fantasticam asupra „Dicţionarului provin-
cialismelor", critica limbii şi alte lucruri limbistice.
„Dorinţele mele, cele despre urmă.
9. Manuscriptele ştiinţifice (Medicină, Ştiinţe na­
în deplină sănătate a minţii mele; în numele tată­
lui şi a Fiului şi a Spiritului sfînt. turale etc.) rămin în familie ; ...dar’ de vor da voie
oarecăruia a îmbrăţoşa cariera mea, pentru care eu
Simţindu-mă slab din ce în ce mai mult, am dorit să
scriu aceste puţine rîndurî ca ultimul articol din „pi­ atît am fost de apasionat!
uariul" şi ca ultimul ecoti al spiritului meu. 10. Manuscriptul cel mai important „Napldm" şi
„Piuariul" ce fac 9 volume, necalculînd cel de pe
1. Mamucheî mele celei scumpe mulţămite eterne 1877, abia început, aparţîn cu tot dreptul familiei,
pentru sacrificiile de toate feluri ce mi-a arătat în în acele pagini mi-am depus sufletul: acolo-s eu.
cură. Numai o mamă poate face şi suferi aceea, ce L-am cultivat cu mare predilepţiune; în ore rele mă
ea făcu şi suferi pentru mine în acest îndelungat şi mîngăiam cu dînsul cetind despre zile bune, saiî de­
greu morb. Nimenene şi nimic n’ar putea-o răsplăti. spre iubiţii depărtaţi. Anul 1873 nu e copiat; rog pe
Ce-s mulţumirile şi espresiunile de gratitudine ale acela dintre fraţii mei, sati alt membru din familie
mele? Cuvinte, simple cuvinte, ce în faţa nopţilor ce va lua interes de cele cetite, să binevoiască a
veghiate asupra mea, a răbdării tuturor prostiilor ai pune în curat şi acel an, spre a salva de perdere
morbosului, şi a altor nenumărate secături — par’ impresiunile călătoriilor mele la Viena (cu ocaziunea
ironie. Deci la Tatăl cel ceresc răsplata; numai el ştie expoziţiunii universale), şi în România.
recompensa atîta interesare, atîta iubire. Fratele T. Mărgineanu este autorizat a ceti „Piua­
Cînd te vei uita, mămucă, la fotografia mea din riul" spre mai uşoară înţelegere a unor note ce va
Paris, adu-ţî aminte că în acel moment cînd m’a fo­ afla între manuscrisele, luilăsate."