Page 12 - 1905-13-14

284 LUCEAFĂRUL Nrul 13-14, 1905.

Nu, draga mea, n’o să fii aşa de fericită veţi uita miraţi unul la altul, întrebîndu-vă cu
în căsătorie, cum eram în internat sau în, mirare: Cum se poate? Mi-1 închipuiam cu
camera” noastră scundă, de pe vremea cînd totul altcum de cum sînt ceilalţi şi mă po­
urmam la universitate! menesc, că nu e...
Ştiu că vă aveţi dragi, Doamne fereşte! Temeiul cel şubred se prăbuşeşte, trebue
Im! vine să rîd şi acum de mutra voastră să te sprijineşti totuş de ceva. Vine dragostea-
cînd v’aţi întîinit fără veste în garderoba tea­ prietenie, singurul temei adevărat al căsniciei.
trului. El s’a făcut roşu, ca o sfeclă, tu ai albit Poveştile voastre sînt mai puţin eterice, dar
ca păretele... priviaţî încremeniţi unul la mai aproape de adevăr; declaraţiile de dra­
altul, cu gura căscată; el a vrut să salute, goste nu se mai repetă, dar fiecare ştie că
dar n’a izbutit să poată zice o vorbă măcar, viaţa îi este cu desăvîrşire înlănţuită de a
iar tu ai bombănit ceva răspuns nearticulat, celuilalt; ei îşi împărţesc acum, ca doi to­
m’aî luat de braţ — cît de tare îmi strîngeai varăşi buni, durerile cari sînt mai mici înju­
braţul — şi nc-am năpustit în goană pe mătăţite şi bucuriile cari sînt astfel mai mari.
trepte la vale ... l-am văzut în treacăt mutra lubeşte-ţî bărbatul, Leri dragă, şi fii în­
speriată şi probabil va fi rămas încă bunul credinţată, că iubirea din viaţa casnică este
băiat vr’un sfert de oră buimăcit aşa de singura durabilă, căci este singura reală şi
dragul revederii, pînă să-î treacă zăpăceala... adevărată; visurile tale de fată mare rămîn
Acasă apoi ai început să-mi dai explicaţii, nişte vedenii mai mult sau mai puţin bolnave,
nişte explicaţii încurcate şi confuze, de nu îndată ce soarele iubirii casnice se iveşte.
ştiam cu ce să mă aleg. Ba că numai a Te văd cum stai cu scrisoarea în mînă.
sămănat cu „el,“ ba că el a fost de bună Zimbeşti. Nu înţelegi dicţiile aste teatrale;
samă, ba că între voi s’a isprăvit totul, ba ce vreafl să-ţi spun eă? Uite ce vreau:
că totuş e un băiat foarte cum se cade... Să fii cuminte, să nu-ţî închipui că cunu­
Eu rîdeam în taină. Băiatul ăla foarte cum nia e începutul unei serii necurmate de fe­
se cade al tăQ, care azi ţi-e mire — cum îl riciri, şi atunci te-am cruţat de amăgirile
cliiamă, Aurel ? — isprăvise înainte cu doi prin cari trec toate femeile tinere şi fantaste.
ani studiile; eram de faţă la promoţia lui. Cum vezi, nu-ţî scriu ironic, deşi făceam
Dacă ne-am întîinit totuş în teatru, e foarte pe vremuri mult haz de sentimentalizmui tău.
probabil că-ţî aflase urma şi, de dragul unei Te cununi din dragoste; nu eşti avizată la
revederi de o clipă, a făcut drumul pînă la măritiş, deoarece îţi poţi cîştiga singură pînea:
Pesta, a dat tîrcoale în jurul tău, s’a pregă­ îţi prorocesc multă fericire.
tit, cum are să-ţi vorbiască la întîlnire. Aşa Trebue să-ţi spun însă, că nu mi-a plăcut
de frumos era să-ţi vorbiască, săracul, dar ceva din scrisoarea ta trecută. Scrii adecă,
ursita a vrut să-şi bată joc, v’a făcut să vă între altele: „poate că aş fi mai amînat cu­
întîlniţi într’o clipă cu totul neaşteptată şi nunia, dar ori-cum, nu mai sînt tînără şi
aţi rămas amîndoî zăpăciţi, ca doi porumbei, ini-e groază să nu rămîn fată bătrină“.
în mijlocul lumii parfumate, care cu toată Ce înţelegi tu cînd zid „fată bătrină" ? în­
îmbulzeala, observase dulcea voastră zăpă­ ţelegi o vîrstă anumită, sau înţelegi mai
ceală. bine preocuparea, foarte stupidă şi foarte ne­
Nu trag la îndoială deci dragostea voastră. dreaptă, faţă de fetele cari rămîn necăsătorite ?
Ceeace este trist în toată daravera asta Cea dintîi nu o poţi înţelege, deoarece
e, că dragostea’voastră nu este „vecinică“ ştii tu bine că în satul vost muerile se
după-cum mă asiguri. Crezi tu, că numai voi mirau, că nu te mai măriţi şi rămîi fată bă-
doi aţi iubit în lume? Crezi tu, că ceilalţi trînă, — şi erai atunci de 18 ani!
nu au iubit şi ei, la rîndul lor, „vecinie ?“ Şi Eşti şi tu preocupată aşadară, şi cei patru
cîţi ani le-a durat vecinicia asta? ani de universitate nu ţi-au putut scoate din
Iubirea voastră de acum — să-î dau definiţie cap unele lucruri aşa de absurde. Emanci­
medicală — e o alucinare, o amăgire a sen­ parea femeii e un lucru foarte anevoios şi mai
surilor. Persoana asupra căreia se concen­ ales la noi, la Români, cari nici astăzi nu se
trează dragostea ta, cade în afară de func­ pot împăca cu ideea de a vedea femei învă­
ţiunile normale ale sensurilor tale. înfăţişarea ţate! Nu de dragul învăţăturii numai am luat
lui e mai deosebită, graiul mai dulce şi noi cîteva cartea în mînă, ci de dragul —
mai sonor, gesturile mai graţioase şi toată pîniî. Mediul social de astăzi reduce an de
fiinţa lui e împrejmuită de un nimb, care îl an numărul căsătoriilor în pătura aşa zisă
ridică mult de-asupra celorlalţi oameni. inteligentă a societăţii; statistica ne dă date
Acesta ar fi temeiul fericirii voastre cas­ înspăimîntător de elocvente în privinţa aceasta.
nice, un temeiti cu desăvîrşire şubred. Ei bine, ce facem noi cari nu avem nici
Căci vălul vrăjit se va ridica şi în curînd vă parale şi nici frumoase nu sîntem?