Page 9 - 1905-13-14

Nrul 13-14, 1905. LUCEAFĂRUL 281
serbărilor — opera bucovineanului, scrisă la o Aur mîndru şi argint
acţiune moldovenească, executată de o pri­ îţi fac traiul scump, plăcut;
CîţI îl prind ÎI tot adun,
madonă bănăţană, de un tenor din Muntenia, Că sînt prietini ce nu mint.
un „Moş Ciocîrlan" băsărăbean şi un cor tran­ Apoi se descopăr cămătăriile şi taina como­
silvănean. rilor lui, cari erafl făcute din zestrea de 100
Acţiunea se petrece într’un sat din munţii Ol­ galbini ai nepoatei Florica, moştenită dela ta­
teniei. Sînt două părechi de îndrăgostiţi: Cio­ tăl ei şi administrată de Moş-Ciocîrlan. Taina
banul Stan de Florica, nepoata zgîrcitului Moş- n’o ştia nimeni pe sub soare decît Chirilă, care
Ciocîrlan, şi vînătorul George de Tincuţa, fata ştia s’o exploateze, mulgînd mereu de parale pe
crîşmarului din sat, Farfuridis. Fiecare dintre nefericitul zgîrcit. — Chirilă, voind să-şi răzbune
amorezaţi, înzestraţi numai cu însuşiri bune, are împotriva lui Stan, se aşază la pîndă. Întorcîn-
cîte un rival: primul pe pescarul Chirilă, un be­ du-se dela clacă Florica, Chirilă se dă pelîngă
ţiv al cărui principiu de viaţă se resumă în : ea şi vrea s’o sărute, cu deasîla. Soseşte Stan, o
Dracu ştie ce belea, scapă. Chirilă scoate cuţitul şi vrea să-l stră­
Vinu-î mîngăerea mea, pungă, dar ţipătul Floricii :
iar al doilea pe notarul satului, Haralamb Că- Săriţi cu toţii,
lămar, un fricos caraghios. Dragostea dublă se Că e omor;
Săriţi cu toţii
învîrte în jurul zgîrceniei lui Moş-Ciocîrlan care, în ajutor!
la sfîrşit, cade, iar îndrăgostiţii se iau: Stan pe adună tot satul. Chirilă, ferecat în fiere, e pus
Florica şi George pe Tincuţa, cu binecuvîntarea la răcoare.
corului:
Să trăiţi mirese, miri, Actul II. O scenă de dragoste între Florica
Tineri îndrăgiţi; şi Stan, în casa lui Moş-Ciocîrlan, cu: „Mă
Traiul plin de fericiri iubeşti, Florică ?“. — „Da, te iubesc !“. Florica
Mulţi ani să-l trăiţi. pleacă să-şi spună fericirea Tincuţiî. Se întoarce
Actul /. se desfăşură la crîşma grecului Far­ Moş-Ciocîrlan acasă şi, uitînd oblonul deschis,
furidis. Aici petrece, împrejurul unei mese încăr­ îşi guguleşte zimţişorii. Chirilă, care, uscîndu-i-se
cate cu vin, norodul din sat, cu primarul în din nou gîtul, venia tocmai după un mic îm­
frunte, cîntînd: prumut, observă unde îi ascunde cămătarul. îm­
Cînd griji a te munci încep, prumut nu-î dă, dar îi făgădueşte pe Florica,
E bun mijloc să vil la cep; promiţîndu-i din zestrea fetii 20 galbini. Chi­
Căci ele fug de poloboc,
Ca lupii speriaţi de foc. rilă se învoeşte, dar Florica deodată cu capul,
într’aceea vine, alergînd, notarul Călămar, mai bine fuge ’n lume.
cîntînd: Se ţine vînătoarea proiectată. Dintre puşcaşii
Sus, din codr’un lighioî cari stau la pîndă, George observă pe Chirilă
Se coboară ’n sat la noi. că ascunde comoara furată alui Moş-Ciocîrlan.
Se iveşte şi pribeagă Florică, înso ită de Tin­
Bietul notar văzuse un urs. Cei de faţă rîd
de el şi hotăresc să iasă la vînătoare. De pe cuţa, care voia s’o întoarcă acasă. Ambele se
plaiul din apropierea crîşmeî coboară la vale, întîlnesc cu notarul şi grecul, cari eşise şi ei la
cîntîndu-şi dorul inimii, ciobanul Stan. Ajuns vînat înarmaţi pînă ’n dinţi, şi pornesc tuspatru
pe scenă, se ia la ceartă cu Chirilă, dintr’un prin codru şi, minune, se întîlnesc tocmai cu
păhar de vin. Acesta din urmă pleacă furios şi dihania de urs, care cade împuşcat de glonţul
ameninţînd cu : „S’o ţii minte !“, iar primarul lui George. Sosesc toţi vînătorii veseli şi cîntă:
învită pe săteni la clacă. Ura, ura, ural Fete sprintenioare,
Unde este vin?
Ce veselie-I azi,
Fetele chiamăşi pe Florica, care, de frica un­ Că satul a scăpat Să turnaţi de grabă
chiului ei Moş-Ciocîrlan, nu cutează să pără- De urs şi de năcaz. Tot păharul plin.
siască bordeiul. în sfîrşit, la rugămintea lui Stan,
se hotăreşte: Mulţi ani, voinic puşcaş, George e voinicul,
Traiu bun noi îţi urăm. Lui să-i închinăm,
De dragul tău, Şi ’n vechiul obiceifl, Că lui se cuvine
Iubitul meu, Pe cap te ’ncununăm. Cinste, ca să-I dăm.
Uit de nevoi,
Mă duc cu voi. Actul IU. în piaţa satului veselie mare. Vînă-
toriî duc ursul la primărie şi pe urmă hai pe
Tot aşa şi Tincuţa, ibovnica lui George, pe
care încă nu vrea s’o lase Farfuridis. După jocuri : Învîrtita, Sîrba, Căluşerul etc. Cînd joacă
plecarea sătenilor vine Ia crîşmă Moş-Ciocîrlan mai bine, vine straja satului şi vesteşte că pe
cîntînd: Moş-Ciocîrlan 1-aCi jefuit hoţii. Toţi pleacă „prin
Hei, ce bucurie simţ codru, prin livadă şi prin lunci", să găsiască ho­
GalbinI numărînd cu zimţi... ţul. Numai Stan şi Florica rămîn locului. Stan
o peţeşte, ea-î răspunde :